Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Alegerile din 2024 pentru viitorul președinte al Comisiei Europene, așteptate cu mare interes. Alegerile primare vs. Spitzenkandidaten

Comisia Europeana -

Foto: Dursun Aydemir / AFP / Profimedia

Alegerile europene de anul viitor dinamizează spațiul public, încă de acum apărând particularități noi față de precedentele campanii electorale.

Este interesant cum, acum, profitându-se de complexitatea proiectului european, instrumente noi sunt folosite de către unii politicieni pentru a manipula, totul în numele democrației.

Spitzenkandidaten - un candidat „cap de listă” din fiecare grup politic, care să concureze pentru postul de președinte al Comisiei Europene -, un cuvânt care este mai faimos la Bruxelles decât în Germania, este cheia pentru a înțelege situația actuală. Se vorbește deschis, despre nevoia ca cel care va câștiga Spitzenkandidaten să fie viitorul președinte al Comisiei Europene. În principal ideea nu este rea, dar detaliile schimbă fundamental problematica.

După alegerile europene din 2009, la nivelul Stângii Europene, învinsă, s-a tras un semnal pentru a suprapune peste manifestele politice și posibile nume de lideri europeni. Inspirația alegerilor americane a fost rapid însușită și am vorbit despre alegerile primare europene. Discutasem atunci, încă din 2010, despre un posibil calendar al alegerilor primare europene care să preceadă mare confruntare europeană din 2014. Nimeni nu vorbea atunci despre Spitzenkandidaten ca soluție pentru a conecta mai bine cetățeanul european cu alegerile.

Premiera s-a concretizat, iar în 2014 a fost ceva nou, care a dus la alegerea președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. De fapt mecanismul a fost în două părți, puțin înțeles chiar și acum de către public. Au fost alegeri primare europene la nivelul a 5 partide politice europene, iar apoi cei aleși s-au confruntat deschis în câteva dezbateri televizate. Dacă confruntările – recunoscute ca și miezul Spitzenkandidaten – au fost de succes, alegerile primare au fost modeste ca impact și reprezentativitate. Dar a fost un început apreciabil.

Conștienți de aceste performanțe, partidele politice europene au analizat potențialul acestui mecanism și au decis să îl repete pentru alegerile din 2019. Totuși, primele semnale de slăbiciune au venit în 2016, când într-o conferință publică pe care a organizat-o Euractiv problemele de finanțare semnalate prevesteau ceea ce a urmat.

Iar anul 2019 a confirmat lipsa cu desăvârșire a alegerilor primare la nivelul partidelor europene. Mult mai slabe chiar și ca cele din 2014, deși existau acum patentele practice pentru succes. Pentru cine mai pretinde contrariul vreau să amintesc că alegerile din congrese nu sunt clasificate precum alegeri primare. De menționat că evenimentele de Spitzenkandidaten s-au derulat în 2019 asemănător cu cele din 2014.

Chiar dacă am sprijinit încă din 2009 procedura alegerilor primare europene și conectarea cu alegerea președintelui executivului european, am subliniat că, prin lipsa alegerilor primare, procedura de Spitzenkandidaten a anului 2019 nu are nicio valoare. Este precum un pom fără rădăcină. Ursula von der Leyen a fost o surpriză doar pentru unii, dar a fost o alegere logică și democratică.

Având în vedere diverse variabile și analizând eşichierele politice din capitalele europene, am anunțat încă de anul trecut că nu există nicio șansă pentru Spitzenkandidaten din următoarele 12 luni să influențeze alegerea viitorului președinte al Comisiei Europene în 2024.

Întăresc această afirmație cu un nou enunț. Este prea târziu acum pentru a avea alegeri primare europene la nivelul partidelor politice europene. Conform unei analize, șansa era să înceapă pregătirile în anul 2021.

Continentul european are capacitatea de a găzdui alegeri primare la nivelul partidelor politice. Au demonstrat-o mari democrații precum Franța și Italia, în câteva rânduri chiar. E greu la nivel paneuropean? Desigur! Dar trebuie încercat.

Cele prezentate vin să confirme că totuși alegerile de anul viitor sunt așteptate cu mare interes. Sugerez însă celor interesați de viitorul Uniunii Europene să perceapă totuși diferența între alegerile primare și Spitzenkandidaten. Acești termeni inundă deja sfera publică, iar confuziile pot să provoace frustrări nedorite.

Articol publicat inițial pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro