Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ca să câștige „micile bătălii” de la Bruxelles, România trebuie în primul rând să participe. Inclusiv cu jurnaliști

Presă la Comisia Europeană

Foto: Profimedia Images

După recenta catastrofă feroviară din Grecia, un mesaj anume m-a impresionat și m-a pus pe gânduri. Într-o declarație publică, Uniunea Jurnaliştilor din Atena și-a cerut scuze pentru că nu a acoperit în mod corespunzător avertismentele feroviarilor și a promis că își va schimba atitudinea în viitor. Ideea unei abordări similare, referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, m-a provocat să scriu acest material. Ce ziceți despre o discuţie directă despre presa afacerilor europene din România? Un ton schimbat al narativei de astăzi poate să fie influențat de faimosul citat al lui Kennedy, din discursul său de învestitură din 1961. „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta” – i-a provocat atunci pe americani să fie mândri de munca pentru ţara şi comunitatea lor.

UE a reprezentat o evoluţie pentru România. Evoluţia a fost în realitate chiar condiţia aderării la Uniunea Europeană. Am auzit deseori referirea la Europa ca la „lumina călăuzitoare” dintr-o prea lungă şi prea întunecată tranziţie. Evoluţia rămâne, de altfel, (din fericire), condiţia statutului de membru.

UE este parte a evoluţiilor interne, în acele domenii de competenţă exclusivă a Uniunii sau partajată cu statele membre. E mai mult decât verificabil clişeul: „Europa nu mai este politică externă, ci parte a celei interne”. 

Când vorbim de UE avem doi piloni fundamentali, cel al fondurilor europene, dar și cel - în special - al politicilor europene. Deși nu pare spectaculos, în fond legislația și regulile sunt tehnice, aici o țară demonstrează maturitatea. Mulţi spun că, de fapt, Bruxelles-ul este doar locul dezbaterilor tehnice, al „micilor bătălii”. Peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea („marile bătălii”). Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă aşadar doar „temele mari” ale politicii externe. Bruxelles este locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă fără „glorie mediatică” să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre.

Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.

În Bruxelles există peste 3.000 de federaţii industriale europene care îşi promovează interesele. Aproximativ 20.000 de experți lucrează în birourile europene ale acestor structuri asociative. Deși a aderat la Uniunea Europeană de peste 16 ani, România are încă o prezenţă modestă în aceste organizaţii. Maxim 200 de români sunt angajaţi de secretariatele de la Bruxelles, cu o cotă de sub 1% din totalul celor implicați. Dacă vizualizăm pozițiile de conducere, se observă prezența unor românii chiar și în vârful ierarhiei, dar numărul directorilor este din nou modest, sub cifra de 50. La nivel european există însă și ceva schimbat în ultimii trei ani. Dacă analizăm actuala societate europeană, observăm un fenomen nou, care trebuie ascultat și înțeles. Pe fondul crizei pandemice, tot mai mulți – și în special tineri – vor să dezvolte real proiectul european. Este precum o Mișcare Constructivă Europeană. Se doresc analize clare despre oportunitățile proiectului comun european, se dorește viziune. Nu sunt nici federaliştii, şi nici interguvernamentaliştii, ci sunt europenii sinceri şi realişti…

În Bruxelles există peste 3.000 de federaţii industriale europene care îşi promovează interesele. Aproximativ 20.000 de experți lucrează în birourile europene ale acestor structuri asociative. Deși a aderat la Uniunea Europeană de peste 16 ani, România are încă o prezenţă modestă în aceste organizaţii.

Dan Luca

Chiar şi la nivelul presei europene există multe abordări la firul ierbii, pornite din orașe și regiuni, care doresc să explice cetățenilor cum se poate construi Europa pentru noi toți. Această presă își redactează conținutul acum și în limba engleză, încercând să fie o alternativă la presă anglo-saxonă, de multe ori cinică la adresa proiectului european. 

Dinspre mediile intelectuale europene deja s-au lansat idei mai curajoase de reașezare a fundamentelor Uniunii Europene, de diminuare și eliminare a euroscepticismului radical. Dorim o Mișcare Constructivă Europeană, ca o formă de „clusterizare” a realiştilor europeni, a presei europene, dar și a partidelor politice europene și a sectorului de afaceri, să poată fi coagulatorul actualei dezbateri europene.

Întorcându-ne acum la România. Există necesitatea unei fluidizări a informației credibile, echidistante și vizibile prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în politicile sectoriale. Acești ziariști pot să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile tehnice europene și să anticipeze chiar impactul sectorial asupra României. De asemenea, printr-o presă de calitate, se pot da mesajele structurate ale României, atât instituţionale, cât și din segmentul privat, către spațiul internațional.

Pare puțin utopic, dar există exemple din realitatea contemporană care confirmă fezabilitatea acestor afirmații.

Să luăm un „jargon de Bruxelles” – Alianţa Bateriilor Europene. Printr-o abordare de presă putem înțelege mult mai ușor care este situaţia actuală, referindu-ne la autonomia strategică europeană și la abordarea „Made in EU”, dar și la direcția de înverzire a continentului materializată și printr-o politică agresivă de a trece la mașinile electrice în UE. Aici apar numeroase politici sectoriale, ușor de descifrat dacă înțelegem instituțiile europene, fie din segmentul energetic, transport sau mediu, sau ne referim la extragerea resurselor naturale necesare producției de baterii. Contextualizăm totul la politica de industrializare a UE, dar și la competiția cu alte continente precum Statele Unite ale Americii sau China. Iar partea cea mai interesantă este, desigur, cum țările membre UE joacă în această piesă europeană cu multe variabile. Spun asta pentru că, pe lângă analiza resurselor naturale, mai există și oportunitatea de a deschide fabrici noi, modernizate, și de a pregăti o resursă umană specializată. 

Acesta este proiectul european, acces la piața internă și la oportunitățile de a dezvolta proiecte împreună, pe picior de egalitate, toate cele 27 de state.

Ceea ce am prezentat este ceva tehnic, dar de impact pentru țară și societate. Cu siguranță o presă responsabilă poate să meargă în direcția acestor investigații contructive. Avem sute de astfel de dosare.

Întrebarea care se conturează în mintea managerilor de presă este însă cum monetizăm un astfel de mecanism de presă românească. Cine finanţează? Desigur, nu este un răspuns evident, dar există modele de business în această direcție. Dar despre acest subiect, în materialele viitoare…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Ar fi normal sa fie politicieni, conducatori de organizatii patronale si profesionale, bine pregatiti care sa inteleaga foarte bine cum functioneaza lucrurile la Bruxelles si cum se pot influenta anumite activitati si decizii si spre beneficiul nostru nostru general. Si atunci poate ar aparea si jurnalisti care sa ne explice noua, novicilor, cum suntem influentati. Cu aceasta ocazie poate s-a crea si masa critica de cititori care sa creeze trafic, care sa poata sa sustina financiar astfel de initiative. In plus, poate am mai scapa si de eticheta de milogi si pomanagii pentru ca la TV nu vedem decat ce "artificii" trebuie sa mai facem ca sa ne ramana si noua ceva de la masa bogatilor. Ceea ce este normal pana la urma atata timp cat nu reprezinti mai nimic la nivelul EU si nu aduci nici o valoare adaugata la nivelul uniunii.
    P.S. A fost o perioada cand calatoream mult si ma intalneam destul de des cu angajatii ai aparatului de stat care pareau ca cele mai importante aspecte al delegatiei erau cu cata diurna au ramas, preturile la promotii si cate mese au fost platite de gazde si mai putin de ce au fost trimisi acolo.
    • Like 0
  • mhm check icon
    Sa tii un corespondent la Bruxelles e scump rau. Adevarul il are pe Unteanu, dar el nu isi bate capul cu chestii din culisele comitologei si scrie pe geopolitica. Mai e Mihaela Ghergisan care face pentru RFI si vine cu relatari bune. Intr-o vreme mai avea Romania Actualitati pe cineva, parca si Agerpres, dar erau cam varza. Dar asta este, cititorii isi merita presa - si invers. Noroc cu euractiv si alte siteuri asemanatoare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult