Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Alexandra și Luiza, mâncate de vii

Ceea ce vedem acum la Caracal este un carnaval macabru. Cu toate televiziunile pe ei, marii anchetatori se vânzolesc de colo-colo, măsoară cu pasul, fac poze, cară un manechin de plastic, se duc cu turma unde îi duce Dincă.

La ce bun? Ca să dea populației impresia că sunt buni la ceva, că activează, că se află-ntr-o treabă. Când Alexandra și Luiza au avut nevoie de ei, unde erau toți „profesioniștii” ăștia?

Acum fac reconstituire cam ca „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Joacă un teatru josnic în fața nației, „în scop educativ”, ca oamenii să fie asigurați că dacă le omoară cineva copilul, reconstituirea va fi făcută la marele fix.

Ce vor să demonstreze? Că Dincă nu le-a omorât pe fete? Păi, atunci, unde sunt? Că au fost date în urmărire internațională. Găsiți-le, domnilor polițiști și procurori, nu plimbați sperietori de ciori prin curți.

Carnavalul macabru nu mai are nicio legătură cu legea, realitatea și adevărul. Toți, actori și telespectatori, se hrănesc cu bucăți din trupurile fetelor pe care vor să le țină în viață cu orice preț.

Am senzația acută că tot ce fac reconstituirile astea este să le omoare încă o dată pe Alexandra și Luiza.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult