Locuiesc în sudul Norvegiei de trei ani. Am copilărit în București, pe strada Existenței, cartierul Andronache. În anii 80 făceam 10 minute pe jos până la școală și cinci minute până la cimitirul Andronache, parcul nostru de atunci. Obișnuiam să mergem la scăldat la gârlă, iar dacă treceam calea ferată ajungeam în Pădurea Andronache unde, între două adăpări de la cișmelele din cimitir, pe drum, băteam mingea pe un teren denivelat ale cărui porți erau patru copaci așezați doi câte doi sub formă de poartă. Nu existau accidente rutiere, în afară de câteva cărucioare de butelii care se bușeau poate, din când în când, la colț de stradă, din grabă sau neatenție.
Am mers cu bicicleta toată copilăria, cu un Pegas mic, apoi cu un Pegas mare. Mă duceam la coadă la pâine pe ea, mă duceam la alimentara, mă duceam peste tot, salutând toți vecinii care îmi ieșeau în cale, primind înapoi un simplu „Să crești mare, Bogdane!”
De acolo, după 40 de ani, viața m-a adus mai spre nord cu 2.500 km, unde sunt și azi. De câteva zile mă gândesc la ce avem noi, românii, diferit față de cei de aici și, mai ales, ce ne diferențiază în bine.
Înainte de a începe, țin să scriu că nu cred absolut deloc în generalizări ca „românii sunt, norvegienii nu sunt”, etc. Cu bune și cu rele, suntem cum suntem, indiferent de țara unde ne-am născut.
Revenind la oile mele: prin comparație cu norvegienii, am întâlnit mulți români aici care sunt mai ospitalieri, mai empatici și mai veseli decât norvegienii pe care i-am cunoscut. Norvegienii folosesc, în limbaj de lemn, formularea „diferențe culturale”. Nu despre români în particular, ci despre imigranți, în general. Nu o zic neapărat depreciativ, ci doar constatator.
O diferență culturală între cele două abordări o vezi la orice chef: noi nu avem nevoie de tabele cu cine ce aduce de băut/de mâncat, ei au nevoie.
Scurtă povestire norvegiană cu norvegieni și români: aici, în orașul de 50.000 de locuitori în care stăm, există un domn venit din România care locuiește într-o casă chiar vizavi de un hotel de patru stele. Practic, clienții parchează mașinile la poarta domeniului pe care este hotelul și merg pe jos trei minute până la clădirea unde sunt recepția, sălile de conferințe sau restaurantul. În aceste trei minute trec pe lângă casa omului, o casă cu o curte mare, de vreo 2.000 de metri pătrați. Un grup de norvegieni venit pentru prima dată la hotel tocmai parcase, apoi, după un minut, îi întreabă pe ai noștri dacă aici e hotelul. Ai noștri erau la masă în curte cu ceva prieteni, nu știu dacă români, polonezi, norvegieni sau vietnamezi, nu contează. Ai noștri le-au zis că acolo e, i-au poftit înăuntru, le-au pus o carafă de vin, le-au dat ce aveau pe masă de mâncare, au vorbit, au povestit ceva timp, iar la final, norvegienii au întrebat cât îi costă și au scos portofelele să plătească. Au aflat cu uimire abia atunci că recepția e mai departe cu două minute de mers pe jos. Au mulțumit cu obișnuitul „tussen takk” („mii de mulțumiri”) și au pornit spre hotel bucuroși și recunoscători pentru ceea ce avea cumva, în ADN, legătură cu pâinea și sarea cu care era primit până și Ceaușescu oriunde în anii 80 în Republica Socialistă România.
Sigur că mai sunt și români care cerșesc prin Oslo și sigur că există chiar lângă Gara Centrală din Oslo microbuze de România cu șoferi care, nonșalant, mototolesc cu un gest de lehamite și de dispreț amenda primită pe parbriz, dar există și oameni ca vecinul meu, așa cum există și colegi medici ai soției, medici români care își fac treaba foarte bine și, în plus, aduc și aceste „diferențe culturale” care, poate, oferă un punct de vedere aparte asupra unor comportamente la care norvegienii poate că nu s-ar gândi.
„Noi, românii, ei norvegienii” - astea sunt formulări pe care cred că viața reală le contrazice destul de des. La fel cum „voi, diaspora, faceți și dregeți” poate fi, de multe ori, o generalizare lipsită de adevăr.
„Ibsen versus Caragiale”, scor egal. Pauză de hidratare. Va continua.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.