Și creștem copii cu speranța că ei vor fi mai puternici decât noi. Ne simțim cumva impostori, pentru că le creăm iluzia unei maturități pe care nici noi n-o avem.

Site-ul Nobel s-a reparat, uitați-vă la prezentările astea. Le-aș face obligatorii în orice sală de clasă.

Evoluția lumii și a societății va depinde de modul în care ne rezolvăm crizele actuale.

Atunci când vom putea merge până la alte planete, vom întâlni tot felul de răutăți, dar pentru unele vom fi deja imunizați.

Sper ca în sufletul copiilor mei să existe siguranța faptului că brațele mele țin pe rând un copil sau altul, dar iubirea mea rămâne neschimbată pentru fiecare dintre ei. Nimic nu ar putea să mă facă să îi iubesc mai puțin și le repet asta cât pot de des.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Octavian-Horia Minda, învățător la Școala gimnazială nr. 16 „Take Ionescu” din Timișoara și laureat al Galei Merito 2026, a povestit un moment emoționant din cariera sa.

Imaginează-ți că ești într-un meci de lupte greco-romane, ești cu spatele lipit de saltea, adversarul deasupra ta, aproape fără loc de mișcare. Dacă nu ai experiență, primul impuls e să scapi dintr-o singură mișcare puternică. Îți arcuiești corpul, împingi cu toată forța și, câteva secunde mai târziu, ești exact în același loc. Doar că mai obosit și, foarte posibil, într-o poziție și mai proastă.

Gătesc peștele fix în ziua în care îl cumpăr.

Peste ani, un bărbat l-a oprit pe dl. învățător într-un aeroport. „El m-a recunoscut. Nu mi-a strâns mâna bărbătește, cum se face, ci m-a luat direct în brațe. Mi-a spus că i-am schimbat viața”. Era Tudor. Care astăzi lucrează la NASA.

Suntem în Balcani. Dacă știm să vedem dubletele, vedem și că imperiul trăiește încă. Nu formal - poate că formal nu va mai reveni niciodată și poate că e bine să nici nu revină -, dar substanța lui e încă vie, palpită de viață.