Adevărul este că un balcon, oricât de mic, are potențialul de a deveni o supapă de evadare din ritmul orașului, dacă este privit cu puțină atenție și disciplină.

O carte portocalie. Pe copertă scrie un singur lucru: 2983. Atât. Niciun subtitlu. Nicio imagine. Nicio indicație despre gen, personaje, epocă sau subiect. Doar un număr pe un fond portocaliu.

Anguilla, o insulă pe care aproape nimeni nu ar putea-o găsi pe hartă, a devenit acum asociată cu cea mai importantă tehnologie a deceniului doar pentru că, în urmă cu 30 de ani, un turist din America a întrebat dacă poate administra niște litere pe care nimeni altcineva nu le voia.

Alte tipuri de minciuni, care apar pe perioada dezvoltării unei relaţii, sunt legate de teama de respingere: dacă celălalt ar afla de o situaţie nefavorabilă se poate să se îndepărteze, să-şi schimbe comportamentul, etc. foto Getty Images

„These are dark times, there is no denying.” Cine s-ar fi gândit că o frază din Harry Potter ar sumariza atât de bine situația în care se află România (și nu numai)?

Am început să studiez dezinformarea nu pentru că mă credeam imună la ea, ci tocmai pentru că am înțeles că nu sunt. Multă vreme, am avut și eu reflexul, foarte omenesc de altfel, de a distribui lucruri care mi se păreau importante, urgente, nedrepte sau îngrijorătoare. Nu am făcut asta niciodată cu rea-credință. Dimpotrivă. O făceam pentru că îmi păsa. foto Profimedia

Pe terasele și în curțile din România, 1 mai a venit și a trecut la fel ca în fiecare an: s-au consumat în cantități industriale mici cu muștar și bere la sticle de doi litri, a fost haos pe șoselele spre munte și pe mare, iar la televizor toate posturile au dat cel puțin un reportaj despre ce fac tinerii la Vama Veche.

„Un cavaliere tăcut al băncii, un arhitect al răbdării” – așa l-au descris italienii pe Cristian Chivu după titlul câștigat cu Inter. E o metaforă care spune exact ce trebuie: liniște, construcție, rigoare. foto Profimedia

Antrenorul român Cristi Chivu (45 de ani) a devenit campion al Italiei cu Inter Milano, la primul său sezon pe banca echipei de seniori.

Am citit undeva că oamenii posedă niște neuroni numiți neuroni oglindă. Acești neuroni ne fac pe noi să acționăm în grupuri, să imităm comportamente, fie bune, fie rele.