Se vede discul, se văd inelele, toate în infraroșul apropiat (de asta imaginea este alb-negru).

Dar faptul că găsisem domeniul potrivit nu însemna că eram și pregătită pentru el. Îmi amintesc primele exerciții pe Illustrator. Mă uitam la program și, sincer, îmi venea să plâng. Eram speriată că nu voi reuși niciodată să-l învăț. Părea atât de complicat, iar eu aveam idei pe care voiam să le văd transformate în ceva concret. Așa că a trebuit să aleg între două lucruri: frica de a nu ști sau dorința de a crea. Am ales a doua variantă. Am dat frica la o parte și am început să învăț. Iar replica „nu știu să folosesc Illustrator” — care la început era un motiv real de panică — a devenit, în timp, o glumă. Pentru că ideile mele creative aveau nevoie să fie materializate. Și, dacă voiam să le văd existând în lumea reală, trebuia să învăț instrumentele care mă puteau ajuta să le construiesc.

Din perioada cȃnd eram studentă la inginerie, am o amintire care nu şi-a pierdut actualitatea, deşi datează de aproape 40 de ani: un desen (afișat atunci la ceea ce se numea „gazeta de perete” a facultăţii) care descria „muntele studenției”: era o piramidă în trepte la poalele căreia stăteau puiuți gălbiori extrem de fericiţi. Apoi aceştia începeau „urcușul” şi deveneau din ce în ce mai „jumuliți”, pȃnă cȃnd – la vȃrful piramidei – se aşeza, obosit şi cocoşat, un vultur pleșuv, numit „absolvent”.

Nu mergem, de regulă, la mormântul unui om oarecare. Nu știm unde este, nu știm cum îl cheamă, sau dacă a fost un om bun, dacă a avut umor, dacă era gelos, dacă gătea bine, dacă îi plăcea Bach sau muzica proastă, dacă își suna mama în fiecare duminică.

Locuiesc în sudul Norvegiei de trei ani. În acești trei ani eu și soția mea i-am făcut adaptarea celui mic la trei grădinițe diferite. În acest articol voi scrie despre aceste experiențe. sursa foto: Bogdan Dumitrescu

Încerc să mă feresc de subiectul pământului plat, dar „pământiștii plați” îmi comentează mereu la postări.

În perioada actuală din ce în ce mai mulţi copii aleg o cale profesională care implică studii universitare. Unii dintre ei locuiesc într-un oraş care este şi centru universitar şi rămȃn în casa părintească pe perioada studiilor, în timp ce alţii se mută în alt oraş sau chiar în altă ţară dacă sunt admişi într-un program universitar în străinătate. foto: Getty Images

Nici vremurile pe care le trăim acum nu sunt chiar cele mai dătătoare de speranță. Sau cel puțin așa le percep eu.

Ce se întâmplă cu omul care face astăzi o parte dintre activitățile pe care le va prelua un angajat digital? Rămâne fără loc de muncă? Se recalifică sau dispare sarcina din fișa postului?

Am primit aprobarea mută a profesoarelor de a înainta, pe lângă zidul pe care era scris mesajul: "Everyone should study, everyone should grow". Teoretic, așa stă situația în India; practic, lucrurile sunt mai nuanțate.