Când mă gândesc la fotbal, îmi vin în minte serile în care oamenii se adună să vadă un meci, discuțiile dintre prieteni și emoțiile care apar atunci când joacă echipa favorită.

Fiecare copil din clasă a primit o scrisoare de la profesorul lor de engleză, care pleacă. Se intitulează „You are all idiots." HR-ul, așa cum proful mărturisește, i-a spus că titlul e „not appropriate” și „potentially actionable". L-a păstrat oricum, pentru că, scrie el, copiii știu deja că le-o spune cu afecțiune — așa cum (tot cu afecțiune) își descrie și pisicile drept „not the sharpest tools in the shed" (nu cele mai inteligente), pentru că intră zilnic, cu capul înainte, în aceeași ușă de sticlă.

După ce lansase în anii anteriori critici variate la adresa Rezervei Federale, în mesajul său public, noul lider al băncii centrale a insistat pe ideea de unitate și cooperare. Pentru a-și îndeplini inițiativele de reformă, Kevin Warsh va avea nevoie de susținerea amplă a decidenților din vârful Comitetului de Politică Monetară, dar și a celorlalți angajați ai băncii centrale. Foto: Profimedia

Dacă ți se oferă un „medicament”, nu poți refuza. Poți scăpa doar dacă zici că iei antibiotice și medicul nu-ți dă voie, dar omul din fața ta se va uita dezamăgit la tine și e păcat.

.În Japonia, tăcerea este o instituție. Când drama se strecoară într-un cămin, secretele rămân ferecate în spatele ușilor glisante, protejate de cultura rușinii. Poate că nici Bucureștiul nu e atât de diferit: secretele de familie n-au nevoie de uși glisante pentru a rămâne îngropate. O știre recentă, pe care presa japoneză a rezumat-o prin titlul absurd „Concediat de AI”, a arătat că algoritmul a început să spargă zidurile celei mai conservatoare structuri: familia.

In spatele discursurilor despre „România hub energetic” și „independență energetică” se ascunde o realitate mult mai puțin confortabilă, conform datelor INS publicate pentru primele 4 luni din anul 2026, România produce mai puține resurse energetice, importă cu aproape 47% mai multe gaze naturale și cu 36,7% mai multe produse petroliere. Foto: Inquam Photos,

Barcelona este adesea invocată drept unul dintre cele mai influente laboratoare urbane ale Europei. De la transformările generate de Jocurile Olimpice din 1992 până la proiectele recente de recuperare a spațiului public pentru oameni, capitala Cataloniei a devenit un reper international nu doar în conversații, dar și în dezbaterile despre viitorul orașelor. Pentru că succesul său vine astăzi și cu provocări majore: presiunea turismului, criza locuirii și nevoia de adaptare la schimbările climatice.

Ciprian Sipoș e unul dintre invitații speciali ai festivalului New Urban Habits, ce va avea loc pe 20-21 iunie la Amfiteatrul Mihai Eminescu din București, festival construit pe cei trei piloni - educație, conexiun și inspirație. Rolul lui de strateg în economie circulară și specialist în educație se va transpune în festival prin workshopuri aplicate, unde lumea învață și interacționează despre viitorul urban.

Cert e că, față de alte subiecte din societatea noastră care polarizează - și ce nu polarizează, în ziua de azi? -, aici „bulele” sunt mult mai amestecate. Spre exemplu, dacă ții cu Bolojan, e foarte probabil ca 9 din cele mai apropiate 10 persoane ale tale să țină cu Bolojan. Dacă te-ai vaccinat, e probabil ca 9 din 10 apropiați să se fi vaccinat. Dar, în acest caz, ai putea fi înconjurat de 5 „norvegieni” și 4 „rupți din rai”. Sau invers.

Trăim în cea mai sigură și prosperă epocă din istoria umanității. Nu mai fugim de prădători, avem medicina la un click distanță și mâncare livrată la ușă. Cu toate acestea, dacă privești în jur vei observa un fenomen bizar: suntem o specie care pare să „dea cu piciorul” bunăstării imediat ce o atinge. De ce, după ce construim un „Eden” tehnologic, începem să inventăm conflicte sau cădem în depresie?