Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

ANAF pregătește o serie de campanii de control pentru a verifica existența sediilor fixe și/sau permanente

ANAF - antifrauda

Foto: Facebook Directia Generala Antifrauda Fiscala

O serie de controale va viza verificarea existenței unor sedii fixe și/sau sedii permanente ale contribuabililor nerezidenți pe teritoriul României, potrivit Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Reprezentanții instituției au declarat recent că se află în derulare analize de risc pentru a stabili dacă unii contribuabilii îndeplinesc criteriile de a deține un sediu fix și/sau sediu permanent în România, dar nu s-au înregistrat fiscal.

Tematica sediului fix și/sau permanent este abordată atât în România, cât și la nivel internațional, fiind una dintre cele mai importante teme de pe agenda Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), dar și a autorităților fiscale din alte state membre.

Acestea din urmă au stabilit deja pentru contribuabili din România sedii permanente în acele state membre și colaborează prin mecanismul schimbului de informații în scopul stabilirii situației de fapt fiscale și al identificării unor astfel de sedii fixe/sedii permanente neînregistrate corespunzător.

La nivel național, ANAF pregătește o primă campanie de controale în privința contribuabililor nerezidenți, urmând ca într-o a doua etapă să fie derulată și o campanie de controale în colaborare cu celelalte state membre, pentru contribuabilii rezidenți români care își desfășoară activitatea sau obțin venituri în alte state. Analiza inspectorilor fiscali în cadrul acțiunilor de control vizând tematica sediului fix și a sediului permanent este extrem de minuțioasă și presupune evaluarea tuturor documentelor (contracte, documente financiar-contabile, fișe de post și orice alte evidențe) care arată modalitatea factuală și legală în care se derulează activitatea economică.

Potrivit legislației, un nerezident generează un sediu fix atunci când „dispune în România de resurse umane și tehnice prin care poate desfășura în mod regulat livrări de bunuri și/sau prestări de servicii”, în timp ce un sediu permanent este „locul prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent”.

Sediul fix și/sau sediul permanent sunt subiecte sensibile de control, cu un înalt grad de tehnicitate, dar care aduc bani extrem de mulți la bugetul de stat, în trecut fiind stabilite sume care depășesc 200-300 de milioane de lei per contribuabil. Practic în cadrul inspecțiilor care au analizat aceasta problematică, deși verificarea s-a realizat la nivelul contribuabilului rezident, impactul s-a răsfrânt nu numai asupra acestuia, ci și asupra entității nerezidente cu care acesta derula activități economice. De exemplu, în materia TVA, un nerezident este considerat ca având un sediu fix în România dacă dispune de suficiente resurse umane și tehnice pentru a desfășura în mod regulat livrări de bunuri și/sau prestări de servicii pe teritoriul României. 

Astfel, autoritățile fiscale inițiază o acțiune de control la nivelul contribuabilului român, care are încheiat cu entitatea nerezidentă un contract de procesare de bunuri sau de marketing, de exemplu. În urma acestei analize fiscul consideră că entitatea nerezidenta dispune de un sediu fix în România întrucât utilizează resursele tehnice și umane ale contribuabilului român, resurse care acționează sub controlul entității nerezidente, pentru a derula ea însăși, în mod direct, activități economice în România. O astfel de concluzie schimba cu totul tratamentul fiscal al tranzacției din perspectiva TVA întrucât modifică două elemente esențiale, respectiv locul prestării serviciilor și persoana obligată la plata taxei. Dacă în varianta inițială (i.e fără sediu fix) serviciile sunt considerate a fi prestate în beneficiul nerezidentului (deci cu locul prestării în țara unde acesta este situat), persoana obligată la plata taxei fiind așadar nerezidentul, în scenariul existenței sediului fix, serviciile sunt considerate a fi prestate în beneficiul sediului fix (din România), persoana obligată la plata taxei fiind așadar contribuabilul român. Impactul este unul imediat fiind atât de natură financiară (TVA suplimentară de plată stabilită în sarcina rezidentului), cât și de natură operațională (înregistrarea nerezidentului ca sediu fix și regândirea modelului de business).

Având în vedere consecințele financiare ale unor astfel de controale, contribuabilii ar trebui să întreprindă o analiză internă pentru a preveni sau diminua eventuale riscuri derivate din astfel de modele de afaceri. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult