De la dispariția dosarului cu șină, până la digitalizarea completă, mai sunt niște trepte de urcat pe traseul cu obstacole birocratice. Câtă stabilitate va aduce economia digitală pentru România și cât de pregătiți sunt atât Administrația Locală, cât și consumatorii pentru trecerea la economia digitală? Analistul economic Constantin Rudnițchi estimează că suntem la mijlocul traseului.
În fața unei noi revoluții industriale, România are o evoluție sacadată, observă analistul: „Economia digitală are multe coordonate de tip disruptiv, adică are o tendință de dezvoltare extrem de rapidă. Putem vorbi despre progres, putem vorbi despre modernizare, poate mai puțin de stabilitate."
Potrivit estimărilor Asociaţiei Române pentru Smart City, România are potenţialul să ajungă una dintre cele mai digitalizate ţări din regiune, în condiţiile în care 50% din sate pot deveni inteligente până în 2030. Totuși din cauza lipsei de conștientizare și de informare, atât companiilor, cât și statului sau contributorului le este teamă de această tranziție.
Temeri legate de digitalizare
Constantin Rudnițchi observă că „multora le este teamă că roboții ne vor lua locurile de muncă." Analistul economic mai spune că România este într-o zonă de mijloc. „Sunt deja companii, în special multinaționale, care sunt deja în economia digitală - industria auto e prezentă cu roboți care lucrează, am văzut și în HORECA progrese, dar sigur că așteptările sunt mai mari. Fie nu știm, fie nu vrem să folosim partea digitală din motive de reticența sau teamă legată de faptul că unii dintre noi încă mai cred faptul că dacă folosesc zona digitală li se fură datele."
Reticența la digitalizare scade odată cu vârstă
Analistul economic este de părere că încă trăim într-o societate destul de conservatoare, mai ales de la o anumită vârstă în sus. „Tinerii sunt mult mai deschiși - își plătesc de pe telefon fie biletul de autobuz, fie cumpărăturile de la mall, folosesc cu ușurință aplicațiile bancare. E nevoie și de o educare a consumatorului. Avem o zonă extremă a populației care crede că nu e bine să folosești cardul. E nevoie de mai multă informație și de utilizarea mai largă a zonei online chiar de către consumatori."
Pași spre digitalizare
Analistul economic identifică drept o primă așteptare că sectorul public să se digitalizeze. „Avem nevoie de multă digitalizare în zona Administrației de la plata taxelor și impozitelor (unde s-au făcut niște progrese), plătite la nivel local de către cetățeni, dar ne trebuie mai mult decât atât. Sunt o serie întreagă de schimbări legate de raportarea financiară către ANAF, iar informațiile care vin de la ANAF sunt că deocamdată că zona digitală este puțin dezvoltată: sunt servere insuficiente, ne trebuie mai mult din acest punct de vedere. Trebuie să interacționam cu autoritățile mult mai ușor la nivel digital în viață de zi cu zi."
Digitalizarea la stat
Constantin Rudnitchi este de părere că „în interiorul instituțiilor publice ar fi nevoie de o digitalizare reală. Încă sunt instituții publice în care fie nu se lucrează deloc sau se lucrează foarte puțin online, aici e vorba nu doar de digitalizare, aici e vorba de o regândire a proceselor. Mai întâi trebuie să cureți toate schimburile de informații din instituții și abia după aceea să digitalizezi. De multe ori s-a întâmplat în Romania să facem o digitalizare de tip hei-rup! Luăm licențe, punem niște servere, cumpărăm ceva soft și credem că am făcut digitalizare. Problema e să eficientizezi fluxurile de informații și asta se întâmplă mai rar în instituțiile publice. Cred că aici ne aflăm."
Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul Verde este realizat cu sprijinul CEZ România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vedem cât timp durează simpla implementare a cărții electronice de identitate, pe care o așteptăm de niște ani de zile, după ce a fost terminată cu succes (de vreo doi ani) faza pilot.
Cât despre digitalizare, în general, pe lângă sistemele informatice - hardware, software, conectivitate și acces la baze de date unice (nu fiecare unitate publică cu propria ei bază de date) și instruirea adminilor - factorul decisiv pentru reușita agendei digitale este legat de instruirea utilizatorilor, a populației. Pentru că degeaba au toți acces la Internet dacă nu îl folosesc decât pentru amuzament dar nu au cunoștințe minime de utilizare a calculatorului (ECDL).
În plus, softurile deja dezvoltate sunt atât de absconse (de exemplu, SPV pentru ANAF), încât e o adevărată provocare chiar și pentru utilizatorii cu experiență să navigheze prin acele aplicații.
Totul ar trebui să fie extrem de simplu și intuitiv când cetățeanul intră online pe platforma unei autorități publice.
Să începem deci cu începutul: toată suflarea, începând măcar cu generațiile tinere, să aibă competențe digitale.