Foto: Turkish Directorate of Communica/ AFP/ Profimedia
Întâmplarea de la Sejong Arts Center din Seul, care a avut-o în prim plan pe soprana Angela Gheorghiu, e cunoscută tuturor, cred. Face parte din categoria de evenimente care, în zonele unde domneşte o atmosferă de sastiseală provincială şi în capetele unde lâncezeşte o minte îmbâcsită şi plictisită, scoate la lumină gravitatea gospodinei şi sentenţiozitatea bărbatului care, fără excepţie, se simt impulsionaţi de o chemare lăuntrică incontrolabilă să lase pentru câteva minute cratiţele pe aragaz şi maldărul de cupoane în pulpana hainei ca să fixeze în online cât mai zdravăn busola moralităţii unei lumi aflate în degringoladă.
Dar dacă altcineva, într-o situaţie similară, ar pleca, l-ai condamna?
Îmi vine o minte o întâmplare cu Ray Charles, care, în timpul unui turneu prin Sudul segregaţionist, a aflat că, la concertele lui, americanilor de culoare le sunt rezervate locuri separate de albi. A anulat instantaneu turneul.
Au urmat huiduieli, presa l-a făcut cu ou şi oţet, dar nu i-a păsat.
Cazurile cu artişti care şi-au întrerupt, justificat sau nu, reprezentaţiile live sunt numeroase. La un simplu scroll, puteţi afla că, de-a lungul timpului, Jim Morrison, Neil Young, Bjork, The Who, Foo Fighters, Axl Rose, Madonna, Art Garfunkel, Mariah Carey, Green Day, Liam Gallagher, Selena Gomez, Courtney Love, Justin Bieber, Billy Corgan şi mulţi alţii au părăsit scena sub un pretext sau altul.
Întrebarea mea este dacă toţi comentatorii români care i-au cerut Angelei Gheorghiu să-şi revizuiască comportamentul şi să-şi facă autocritica au consumat aceeaşi cantitate de energie pentru oricare din artiştii menţionaţi mai sus.
Mă gândesc că nu.
Motivul? Nu erau români. Angela Gheorghiu, în schimb, este şi, de aceea, au luat-o la rost. Se simţeau răspunzători. Gestul de pe scena din Seul îi dezonora pe ei, ca cetăţeni români. Vai de capul ei! băteau la tastatură cu năduf. Mare artistă! Halal caracter! O idioată, a scris unul, scurt. Şi-a dat ca toanta cu firma-n cap, a scris altul. În sfârşit, am zis, un comentariu pertinent într-un noian de aberaţii: capul este al ei, prestigiul este al ei, prostia e a ei, cariera este a ei. Nimic, carevasăzică, nu e al tău. Din care se poate deduce că ţie şi restului nu vă datorează nimic. Capul vostru, firma voastră, cariera şi deşteptăciunea voastră, educaţia şi talentele voastre, toate au rămas intacte. Incidentul o priveşte pe ea şi atât. Gheorghiu nu reprezenta statul român acolo, se găsea la Sejong Center în calitate de persoană particulară. Prin urmare, trebuie să dea socoteală unei singure instanţe: propriei conştiinţe. Nicidecum chibiţilor care o trag de mânecă şi o învaţă codul bunelor maniere.
Fireşte, gestul ei a stârnit rumoare, lamentări şi huiduieli. A năvălit furtunos pe scenă şi le-a spus dirijorului şi tenorului să întrerupă bis-ul fiindcă “Excuse me. It’s a performance. It’s not a recital. Respect me.”…
Orgoliu de vedetă, ego de primadonă?
Poate, dar, cum spunea un australian, “in a good way”. La urma urmei, de ce ar fi exclus ca, peste ani, atitudinea ei, hulită azi, să creeze precedentul Gheorghiu, o regulă ce va deveni etalon în desfăşurarea unei opere şi, totodată, un preambul de tipul sutor, ne ultra crepidam la cerinţele unui public, în mare parte, neinstruit?
Sincer, argumentul publicului suveran – des invocat – a fost dintotdeauna la fel de dubios şi chestionabil ca cel a clientului care are întotdeauna dreptate. În plus, a existat o înţelegere prealabilă care, deşi neparafată, a fost acceptată, după cum admite însuşi managementul operei din Seul. Un fel de “verbal handshake”. Dirijorul şi Alfred Kim, tenorul coreean, şi-au dat acordul să nu existe bis-uri. Şi, fără a denigra talentul celui din urmă, dar, din perspectiva faimei, Kim este pe lângă Angela Gheorghiu un soi de Babasha vizavi de Coldplay.
Dar Babasha coreean, furat de primirea făcută de public, a lăsat orgoliul să plutească deasupra înţelegerii şi, cu consimţământul dirijorului, a reluat “E lucevan le stelle”, cu toate că – la rândul ei – soprana nu a cedat aceloraşi rugăminţi, refuzând propunerea de a repeta aria „Vissi d’arte” în Actul 2.
Urmarea: orgoliul lui Kim a fost măturat de orgoliul româncei care a perceput bis-ul o ofensă personală. Publicul coreean a huiduit, iar românii au ieşit din vizuini, nemulţumiţi că românca a dat cu mucii-n fasole.
Comentariile lor, ca de obicei, au fost mai străvezii şi fade decât o scenă pastorală dintr-o telenovelă nigeriană. Deşi, onest vorbind, n-aveau niciun motiv să fie cătrăniţi. Angela Gheorghiu, prin atare gest, nu a adus vreun prejudiciu de imagine României sau lor, personal. Singura persoană care va suporta consecinţele, dacă vor exista, este Angela Gheorghiu. Nu România, nu patrioţii de serviciu care stau de strajă la imaginea ţărişoarei.
Şi ce dacă! Baliverniştii moralişti, dau să se înţeleagă, nu ar fi făcut ce a făcut soprana. E înduioşător, dar ştiţi ceva? Nu sunteţi în locul ei. Fiţi ca Angela Gheorghiu, aşteptaţi să fiţi invitaţi la Seul pentru a susţine un concert şi, în Actul 3, când vine rândul lu’ Babasha Kim să se afirme, în mărinimia voastră, lăsaţi-l să se desfăşoare preţ de o sută de bis-uri.
Până atunci, mai uşor. Nu suntem antrenori de dezvoltare personală şi cu atât mai puţin calificaţi să hotărâm, în maniera clasică a românului pus pe arţag, unde a greşit cutare.
Să mai adaug un lucru…
Dacă Angela Gheorghiu ar renunţa la cetăţenia română pentru ca românul verde să nu se mai simtă umilit şi ruşinat de comportamentul ei de divă, aceleaşi persoane care-i băteau obrazul că face de ruşine poporul cu ifosele ei de ţoapă ar sări ca arse, ţipând din adâncul frustrărilor milenare că este o ingrată, că uită de unde a plecat, că se ruşinează cu originile ei, îşi reneagă strămoşii şamd.
De fapt, ce doresc ei este ca aceasta să adopte oriunde merge comportamentul lor blajin şi anonim. Să se inspire din blegeala tâmpă, transformată în filozofie de viaţă, a zeci de generaţii de spinări încovoiate şi mutre umile. Maică, nu te da în spectacol, că se uită străinii urât la tine! Ai grijă ce spui şi cum te porţi, că nu mai eşti la tine-acasă! Stai în banca ta şi nu te da în stambă, c-o să mă faci de ruşine. Aşa te-am educat eu, să zică vecinii despre mine vrute şi nevrute?
Dar iată că Angela Gheorghiu a ales să ignore educaţia primită în Adjud, să-şi asculte temperamentul şi să fie ea însăşi. Cu bune şi cu rele. La Seul şi aiurea. A ales să întrerupă un spectacol pentru că a fost sfidată. Hai, intraţi în pământ de ruşine! Daţi-vă ochii peste cap! Faceţi-vă semnul crucii! Puneţi-vă broboada pe cap! Şi nu uitaţi să inseraţi detalii din viaţa ei personală sau să o puneţi la colţ pentru că a îndrăznit să-l aşeze pe Enescu pe o treaptă mai jos decât ni s-a spus nouă, de când eram în clasa a patra, că s-ar afla.
Cu permisiunea voastră, voi încheia articolul într-o notă hilară.
Controversa de la Seul nu a putut trece neobservată şi de către câinii de pază ai patriotismului dâmboviţean. Astfel, una din figurile publice ale României a “dedicat” evenimentului o tiradă în care arăta “unde duce vanitatea unei artiste care nu-și mai cunoaște lungul nasului” şi “cum orgoliul poate schimonosi caracterul unui artist”.
Cu toate astea, la finalul comentariului de peste două mii de caractere găseai, în locul unei fotografii cu persoana despre care scrisese, o fotografie cu el, într-o ţinută sobră, demnă, gânditoare.
Cam atât despre vanitatea românilor care comentează pe marginea vanităţii celor care nu-şi cunosc lungul nasului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Exista o patura de oameni foarte frustrati, foarte rai, foarte prosti, foarte invidiosi. Exista o patura de oameni care te-ar improsca cu noroi din plin, in orice moment pentru ca nu suporta talentul, frumusetea , reusita celuilalt. Nu pot concepe ca sunt oameni peste ei cu mult. Ca sunt oameni extraordinari care fac lucruri extraordinare. Nu concep ca sunt oameni cunoscuti pe tot mapamondul, ca sunt laudati si apreciati. Rautatea impletita cu indolenta si prostia dau acel R.I.P. care in engleza are alt inteles. La noi, aceste trasaturi de caracter sunt nemuritoare. Oricat lupti impotriva lor, oricat incerci sa le combati revin in forta ca un zombi.
Ce datoreaza Angela Gheorghiu Romaniei, romanilor? Nimic. Ce datoreaza Romania, romanii Angelei Gheorghiu? Recunosterea internationala intr-un domeniu elevat, prestigios, greu de atins, greu de inteles.
Avem niste prieteni care au o pagina de FB activa, plina de clipuri de calatorii, viata frumoasa, un anumit nivel de bunastare. Ce injuraturi isi iau, ce jigniri, ce mitocanii nu are rost sa spun. Exista acea patura de insi mizerabila, insi care nu pot dormi daca nu arunca cu venin in binele altuia, daca nu-l injura, daca nu-l denigreaza, daca nu incearca sa arate ca aia sunt prosti si ei sunt destepti. Degeaba spui: domne nu te mai uita daca nu-ti place. Nuuu! Cei ce urasc cu orice pret, cei prosti, cei acriti de viata (sunt de toate varstele) tin cu orice pret sa intre zi de zi pe pagina si sa improste cu venin. E cea mai mare satisfactie a lor si cea mai mare realizare. Multi scriu cu uriase greseli de gramatica, de exprimare. Nu conteaza nimic, doar sa injure, asta-si doresc.
Am citit un interviu cu George Vlad, iar in subsolul articolului, la comentarii, am citit atatea injuraturi si dispret si superioritate imbecila cat pentru 100 de alte articole. De ce? Cu ce i-a deranjat George Vlad pe imbecili? I-a deranjat cu munca sa, cu talentul sau, cu succesul sau. Adica: „ce se da asta mare? Ce mare branza ca are colaborari la cel mai inalt nivel pe domeniul sau? Ce mare lucru ca a fost cooptat in echipa „Dune 2” pentru a inregistra sunetele desertului? Ce prostie!”
Da, imbecilii s-au simtit ofensati ca un om talentat a ajuns atat de cunoscut incat sa i se ceara participarea in proiecte de anvergura de la Hollywood. Merita putin sa fie injurat. Cine se crede sa dea un interviu in care sa povesteasca despre munca sa, despre succesul sau?
„George Vlad călătorește prin toată lumea pentru a înregistra sunetele naturii, iar pentru „Dune 2” a organizat o expediție în Sahara. În trecut, el a mai contribuit și la documentarul BBC „Planet Earth 3”, iar la Hollywood este implicat în cel puțin încă un proiect cinematografic de amploare, care va fi finalizat în acest an.
Conturile sale de Instagram și YouTube sunt apreciate de cei pasionați de natură și călătorii”. - https://hotnews.ro/sa-l-cunoastem-pe-romnul-care-a-nregistrat-sunetele-desertului-pentru-dune-2-tuaregii-m-au-ajutat-sa-gasesc-locatiile-perfecte-12071
Exista o rautate incredibila, exista multa ura si multa invidie in multe minti. Exista insi care iubesc sa urasca cu orice pret, pe oricine. Exista atatia ratati cata frunza si iarba care dau vina pe orice, pe oricine numai pe ei nu. Exista oameni care se hranesc cu ura. Natura umana e un spectru larg cu milioane de nuante si intotdeauna insii astia tin sa ne comunice gandurile, parerile lor. Sa nu scape ocazia.
Un actor român îl face praf pe Keanu Reeves: “E slab în meseria lui, nu face nimic de fapt” - https://www.protv.ro/articol/103358-un-actor-roman-il-face-praf-pe-keanu-reeves-e-prost-in-meseria-lui-nu-face-nimic-de-fapt
Cine este actorul roman? Serban Pavlu? Cine este Serban Pavlu? A jucat in marile seriale romanesti: Clanul, Vlad, Umbre etc. Ce m-a deranjat? Felul in care vorbeste.
De Keeanu Reeves Serban Pavlu a auzit, de Serban Pavlu nu cred ca a auzit Keeanu Reeves si nici publicul international. Ca nu-ti place un actor, e OK. Dar s-o spui la modul asta ingamfat superior?: „E mereu la fel, face același lucru, are un mod de a prelucra care este foarte caraghios dacă stai să te uiți la ce face el, nu face nimic de fapt. El e un star". - https://www.protv.ro/articol/103358-un-actor-roman-il-face-praf-pe-keanu-reeves-e-prost-in-meseria-lui-nu-face-nimic-de-fapt
Da, exact. EL e un star international. Serban Pavlu ce este la cei 50 de ani ai sai? Un actor local care a reusit sa prinda roluri in filmele romanesti ale momentului, roluri care i-au adus cat de cat o cunoastere pe plan local si niste bani in cont, si asta e foarte bine pentru el. Jucand alaturi de un alt mare actor roman, Codin Maticiuc: actor, producator de film, scriitor si filantrop. Jenant.
Acum, cu ce nu sunt de acord - sa știți ca a trecut vremea când gospodareala era semn de echivalenta cu obtuzitate, marginire. Acum e fie semn de hipstereala, fie de rezistență. Adică nr femeilor care gătesc (mai ales chestii mai sofisticate, precum conserve sau murături) e în descrestere. Și eu obișnuiam sa folosesc analogia asta cu cratitele în mod depreciativ. Astăzi, gătesc din principiu. Chiar m-am întors acum de la piață cu vreo 15 kile de roșii ca să le fac bulion. Care bulion m-ar duce probabil mai ieftin sau cam tot pe acolo, dacă l-as cumpăra. Și nici nu as mai sta în bucătărie sa muncesc eu însămi. Tot azi sora mea e la țară sa coacă ardei și vinete, sa își facă acolo zacuscă. Ar avea bani sa își cumpere de-a gata (e chirurg), dar sunt chestii pe care vrea sa le facă ea (săptămâna trecută a făcut magiun).
Cât despre Angela Gheorghiu, faptul că e persoana publică și faptul că trăiește în societate, o expune comentariilor. Nu trăim nici în pădure, nici pustniciti în peșteri, deci lumea ne vede și ne judeca. Și eu comentez acum la articolul dvs. Ce îmi da dreptul? Că nu aveți treaba cu mine sau cu cititorii dvs în general, nu ne datorati nimic etc. Doar ca în societate ne influențăm unii pe alții, trăim prin contaminare, cum zicea Noica. Ceea ce face fiecare dintre noi reverbereaza dincolo de propria persoana.
Un articol lung și plictisitor pentru a sublinia o fațetă părtinitoare.