Arhitecții care proiectează viitorul în România: „Prețul pentru prezentarea unui apartament mai mare în realitatea virtuală poate ajunge la 5.000 de euro, însă acesta va scădea în timp”

Foto: Guliver Getty Images

În câțiva ani, un arhitect va sta într-o cameră goală, cu o cască pe cap și cu câte un controller în fiecare mână, și va proiecta o clădire în realitatea virtuală. Cu gesturi ce ar putea părea de neînțeles pentru un privitor, el ar crea de fapt o părticică de lume, spune arhitectul Tudor Gheorghe. Pasionat de jocurile video, acesta a fondat studioul de vizualizare Collider, unde realitatea virtuală este folosită pentru a oferi o imagine exactă asupra clădirilor ce urmează a fi construite.

În variantele complexe, clientul poate vedea inclusiv cum se schimbă lumina dintr-un apartament în funcție de momentele zilei. „Este o scenă interactivă, în care putem naviga. Totul este randat în timp real, putem interacționa cu obiecte, putem vedea cum arată apartamentul în diferite momente ale zilei”, explică Tudor Gheorghe, care spune că a fost printre primii la nivel mondial care a oferit acest serviciu. 

Scena este construită plecând de la planurile trimise de arhitecți și poate fi redată ulterior cu ajutorul unei căști de realitate virtuală legate la un computer sau la un telefon mobil. Tehnologia îi permite viitorului client să vadă cum ar arăta o construcție cu un perete despărțitor mutat în altă parte sau cu un dulap plasat într-un anumit loc. În general, spune Tudor Gheorghe, serviciul este folosit mai cu seamă de dezvoltatorii imobiliari care au o scenă repetabilă: în cazul lor, investiția este făcută pentru un singur apartament, dar își arată roadele în cazul tuturor.

Prețul pentru prezentarea unui apartament mai mare în realitatea virtuală poate ajunge la 5.000 de euro, însă acesta va scădea în timp. Și tot în timp va mai fi făcut un nou pas. „În arhitectură, pasul următor, în afară de vizualizare în realitatea virtuală, este de proiectare în realitatea virtuală. Îmi pun casca pe cap și sunt în acea scenă, în timp ce eu o creez”, detaliază arhitectul.

Case printate 3D și roboți-zidari

Arhitectul Constantin Goagea, directorul revistei de arhitectură Zeppelin, crede că realitatea virtuală este utilă inclusiv pentru a face lucrurile mai clare și pentru membrii echipei care nu sunt arhitecți. 

„Dacă eu fac un desen pe hârtie, pentru mine înseamnă ceva, pentru ceilalți s-ar putea să nu mai însemne mare lucru. Cu atât mai mult cu cât arhitectura este un domeniu foarte abstract, ea mai degrabă operează cu volumul, cu aerul, cu o lipsă și, cumva, asta înseamnă că nu putem să o înțelegem decât dacă o explorăm cu corpul nostru”, spune el. Odată cu evoluția tehnologiei, colaborarea între membrii echipei a devenit deja mai ușoară. „În loc de un singur om foarte talentat cu o echipă în spatele lui, punem acum mai multe creiere la un loc și se simte un salt. 

Există niște programe care permit lucrul acesta colaborativ. Un proiect făcut pe computer de un arhitect ajungea la alt arhitect, care mai modifica ceva, după aceea erau ingineri, se lucra succesiv. Acum putem lucra toți împreună la proiect și toate schimbările se petrec simultan, fără să creeze haos”, a văzut el.

Foto: Case printate 3D. Guliver Getty Images

De multă vreme, softurile create de firme specializate le fac munca mai ușoară arhitecților, furnizând de la modele de calcul pentru rezistență, până la necesarul exact de materiale ce trebuie folosite pe șantier. Vizualizarea în realitatea virtuală nu mai este o utopie, dar există evoluții majore și în planul realității fizice. „Printarea 3D este una dintre ele, sunt din ce în ce mai multe experimente în cadrul cărora poți printa o casă 3D. Au apărut roboți programați să facă munca unui zidar și o fac foarte bine și precis, este de-a dreptul spectaculos. Există niște brațe robotice care pun cărămizi. Poți să realizezi un zid care arată ca o curbă pe două direcții sau pe trei direcții și este totul pus la milimetru”, arată Constantin Goagea.

În materie de printare 3D, explică arhitecta Florina Lungu, co-fondatoarea 13X14, s-au reușit progrese uimitoare.„Există o mașină care printează 3D cu beton și care face niște căsuțe absolut minimale în Rusia, despre care se spune că pot fi realizate într-o zi. Dar poți avea și forme mai mici, care sunt printate 3D din anumite materiale. Noi, arhitecții, ne lovim adesea de lipsa meșteșugarilor. Descoperi că, dacă vrei să îți faci o casă sau dacă vrei să refaci o decorație la o casă veche, nu există meșterii care să facă asta sau, dacă există, sunt unul-doi, evident foarte scumpi. Imprimantele 3D ar putea fi o soluție. Sunt mașini care printează 3D în rășină, fără să mai necesite prelucrare ulterioară, există o imprimantă de metal foarte bună, care nu necesită prelucrare ulterioară”, arată Florina Lungu.

Casa inteligentă

Roboții care tencuiesc și zidesc ar putea să îi înlocuiască, la rândul lor, pe meșterii care lipsesc și sunt deja o realitate. Iar o realitate din ce în ce mai prezentă ar putea deveni casa care are grijă de ea însăși, casa inteligentă. „Ai o serie de setări de lumini, de muzică, de căldură și, când ai venit acasă, casa deja te recunoaște și acționează conform unui anumit scenariu. Îți aprinde luminile, pornește muzica, dă drumul la cuptor. Frigiderul te anunță că nu ai lapte și îți trimite un sms, ție sau chiar magazinului, să iei lapte în drum spre casă. Lucrurile acestea par frivole, dar există aplicații extrem de interesante în zona economiei de energie. Ai un sistem de panouri solare sau de eoliene și, chiar dacă tu nu ești acasă ziua, îți poate porni mașina de spălat în momentul în care are intrare de curent. Dacă tu stai seara să te uiți la televizor, casa poate să țină căldura oprită în dormitor și să o pornească abia înainte să te duci la culcare”, spune arhitecta. Și în ceea ce privește estetica ai putea face modificări la aspectul casei, precum culoarea tapetului atunci când dorești, cu ajutorul realității augmentate.

Acustica unei săli a Elbphilarmonie, realizată cu ajutorul algoritmilor

Foto: Guliver Getty Images

Aplicațiile tehnologiei în arhitectură pot fi spectaculoase. Florina Lungu amintește faptul că la realizarea splendidei filarmonici din Hamburg, Elbphilarmonie, firma de arhitectură Herzog and De Meuron a folosit algoritmi pentru a genera o formă unică pentru fiecare dintre cele 10.000 de panouri acustice care se aliniază pe pereții celei mai mari dintre cele trei săli de concerte, precum „piesele interconectate ale unui ondulat puzzle gigantic”. 

Benjamin Koren, fondatorul One to One, studioul cu care a lucrat firma Herzog and De Meuron, spune că, atunci când o undă de sunet lovește un panou, acesta fie absoarbe, fie împrăștie sunetul, și nu există două care să absoarbă sau să împrăștie sunetul la fel. Tehnica folosită la realizarea acusticii poartă numele de design parametric. „Aceasta este forța designului parametric”, spune Koren, citat de Wired. „Odată ce totul este la locul său, apăs «play» și se creează un milion de celule, toate diferite și toate bazate pe parametrii introduși. Am sută la sută control asupra setării algoritmului, iar apoi nu mai am niciun fel de control”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp