Cum luptă pădurarii 2.0 cu defrișările ilegale. „Cu patru sau cinci drone, amplasate undeva în centrul țării, poți să scanezi toate pădurile din România o dată la patru zile”

Foto: Guliver Getty Images

În viitor, o mostră luată din trunchiul unui copac ar putea arăta dacă acesta a fost sau nu tăiat ilegal. Fiecare arbore are o amprentă genetică unică, iar o analiză ADN ar putea să le ofere autorităților, companiilor din industria lemnului și activiștilor pentru protecția mediului date despre locul exact în care a fost tăiat un anumit copac. Departamentul de Stat al SUA, Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională, Serviciul Forestier al Statelor Unite, universități, ONG-uri și companii care se ocupă de genetică din toată lumea lucrează în acest moment la perfecționarea procedurii care ar putea pune o frână unei industrii ilegale de proporții enorme. 

Din pădurile lumii, de la cele din bazinul amazonian până la cele din munții Carpați, sunt tăiați, într-un singur an, copaci în valoare de până la 152 de miliarde de dolari, potrivit datelor INTERPOL. Sunt arbori puternici care au crescut și s-au luptat cu vitregiile naturii vreme de zeci și sute de ani ca să țină aerul și pământul lumii în echilibru. După dispariția lor, nicio altă tulpină firavă plantată în loc nu va avea puterea de a păstra sănătatea mediului. Cel puțin nu mulți ani de acum încolo.

În viitor, ar putea fi analizat ADN-ul lemnului din mobilă pentru a vedea dacă a fost tăiat ilegal

Inginerul silvic Mihail Hanzu, doctor în biometria pădurii, vorbește despre cât de precisă este analiza ADN de identificare a copacilor. Cu ajutorul ei, ar putea fi verificat lemnul din depozite, dar, spune el, și lemnul deja prelucrat. „Poți să vezi inclusiv pe mobilă, dacă este lemn de trandafir din Guyana Franceză sau lemn furat din Indonezia. 

Pentru acest lucru este nevoie însă să faci cercetări genetice, să știi structura genetică a populațiilor de arbori și să îți faci baza de date. Aceste populații au evoluat vreme de zece mii de ani, fără amestecul omului și au o anumită structură genetică, adaptată condițiilor locale. De exemplu, în Apuseni e mai frecventă chiciura și gheața care se formează pe copaci. Și în miile de ani, se selectează anumite caractere genetice în populația aia, pentru ca ramurile să fie aplecate în jos. Arborii care nu le dezvoltă mor pur și simplu”, ne explică Mihail Hanzu.

Inginerul Hanzu luptă de mulți ani pentru salvarea pădurilor și l-a uimit întotdeauna un paradox în ceea ce privește folosirea tehnologiei în pădurile din România. „Toată tehnica modernă de exploatare este folosită în pădure, fiindcă vin cu tot felul de harvestere, care au o productivitate incredibilă. Însă în ceea ce privește supravegherea și conservarea se merge tot pe metodele vechi”, explică Hanzu.

Drona care îți arată dacă s-a tăiat chiar și un singur copac din pădure

Tehnologia le oferă și acum autorităților posibilitatea să vadă unde se fac tăieri masive de păduri. „Satelitul Sentinel oferă săptămânal imagini care îți arată, la nivel de hectare, ce se întâmplă cu o anumită suprafață de pădure. O exploatare de lemn distrugătoare din punct de vedere ecologic durează câteva luni sau chiar ani. Dacă există voință și autoritățile intervin din primele săptămâni, pot opri dezastrul”, spune Hanzu.

În viitor, spune el, tehnologia va trebui să joace un rol foarte mare în meseria de pădurar. Odată ce aceasta va deveni mai ieftină și mai accesibilă, un pădurar va putea să vadă, cu ajutorul unei drone, dacă s-a tăiat fie și un singur arbore din pădure. 

„Există un dispozitiv numit LiDAR. Este un senzor laser care baleiază pur și simplu prin pădure, scanează și poate reconstrui pădurea în 3D. Dacă fură unul un copac dominant, mare, lipsa acestuia se vede. Cu patru sau cinci drone, amplasate undeva în centrul țării, poți să scanezi toate pădurile din România o dată la patru zile”, arată Hanzu, care și-ar dori să poată găsi finanțare și sprijin instituțional pentru a duce la bun sfârșit un astfel de proiect.

Spune că în laboratoare de cercetare ale unor mari universități din lume se lucrează la un alt tip de drone, capabile să zboare printre copaci și să realizeze în timp foarte scurt măsurători care le-ar lua unor oameni capabili și antrenați trei zile de muncă grea pe teren accidentat. „Problema este că nu reușesc să o facă să zboare mai mult de 15 minute. Sunt în lucru tot felul de sisteme, se lucrează la aplicații de mobil din ce în ce mai performante cu ajutorul cărora să se facă măsurători ale copacilor”, arată Hanzu.

Un fost inginer al NASA, Lauren Fletcher, a pus de exemplu la Oxford bazele unei companii care urmează să planteze copaci cu ajutorul unor drone folosite anterior în operațiunile militare.

„GPS-ul uman”, folosit în urmă cu 15 ani de biologii români pentru a găsi cuiburile de păsări

Tamas Papp, un biolog pasionat care conduce Grupul Milvus, o asociație din Târgu Mureș care se ocupă de protejarea naturii și monitorizarea diferitelor specii de animale, își amintește cum căuta, în urmă cu 15 ani, cuiburile de păsări cu ajutorul „GPS-ului uman”. „Noi lucrăm cu păsările răpitoare și le căutăm cuiburile în pădure. Problema este că riști să nu le mai găsești a doua oară, dacă nu ai GPS. În urmă cu 15 ani, nu aveam GPS și atunci formam un lanț uman dintr-o sută într-o sută de metri până la marginea pădurii. Când găseam un cuib, ne dădeam semnale din om în om, iar cel de la margine făcea un semn. Treceam pe caiet apoi că de la acel semn încolo, la 300 de metri în pădure, este cuibul”, își amintește Tamas Papp. Astăzi, grupul Milvus le montează păsărilor migratoare, precum berzele și acvilele mici țipătoare, sisteme de monitorizare care le oferă informații prețioase despre ruta și comportamentul păsărilor, dar și despre potențialele pericole, precum eolienele, firele de înaltă tensiune. „Una dintre acvilele țipătoare mici aflate în monitorizare a fost otrăvită în Zambia. Niște rangeri au găsit-o și ne-au transmis informațiile”, spune biologul.

Geolocatoare pentru libelule

Arlie, acvila țipătoare mică ce tocmai a ajuns la cuibul său din România, după o călătorie de 12.000 de kilometri din Namibia, este dotată cu un emițător satelitar de 35 de grame care înregistrează șase locații pe zi și transmite datele în țară din trei în trei zile. 

Foto: Drumul lui Arlie. Milvus Grup

„Transmite atât de rar pentru că se conectează la satelit, iar pentru asta consumă multă baterie. Noile emițătoare folosesc deja tehnologia GSM, fiindcă nu au nevoie de atâta energie și deja toată Africa are semnal”, spune Tamas Papp.

De la montarea emițătoarelor, biologii au aflat informații importante despre păsările călătoare. Despre unele, de pildă, se credea că migrează în Africa, iar ele migrau de fapt în India. Despre berze, exista prejudecata că, după prima lor călătorie în Africa, se întorc să își facă cuib în România abia când împlinesc trei sau patru ani și ajung la maturitatea sexuală. „Cu ajutorul emițătoarelor, am aflat că ele fac drumul înapoi și se obișnuiesc cu traseul de migrație chiar dacă nu ajung până în România. Berze tinere de la noi ajung până în Turcia. La noi în țară sunt acum berze tinere din Germania, Polonia, Croația. Nu le găsești acolo, dar ele au făcut drumul până în Europa”, explică Tamas Papp.

Evoluția tehnologiei a făcut ca emițătoarele să își reducă dimensiunea și greutatea și să poată fi montate pe păsări mai mici. Din toamnă, grupul Milvus va monta emițătoare pe dumbrăveancă, o pasăre albastră de statura unei gaițe. „S-a reușit însă montarea de geolocatoare și pe libelule”, spune acesta.

Braconier, identificat cu ajutorul colarului de pe urs

Grupul Milvus se ocupă și de monitorizarea urșilor cu ajutorul unor colare care indică locația acestuia. Când unul dintre urșii din programul lor a fost braconat, biologii au putut oferi Poliției informații referitoare la făptaș. „Acesta nu și-a dat seama că ursul avea colar și l-a dus acasă, l-a dus la vecini. Noi am putut reconstitui traseul și am putut oferi informații Poliției. Ancheta este încă în curs”, povestește Tamas Papp.

Csibi Magor, directorul WWF România, vorbește despre un timp nu prea îndepărtat în care din ce în ce mai mulți urși vor purta colare nu doar cu emițătoare, ci și cu camere video. „În străinătate sunt colare de urși care au și camere video. În momentul în care tehnologia face un pas în față, avem deja filmări, putem să accesăm o grămadă de date, putem eventual să facem un colar care nu doar filmează, ci și trimite într-un cloud ca să nu poți distruge dovezile pe teren, în acel moment infracțiunile precum braconajul vor deveni practic imposibile”, afirmă Csibi Magor.

Evoluția tehnologiei îi va face pe braconieri să își piardă avantajul competitiv

WWF a montat în pădurile din România camere cu senzori de mișcare. „Unul dintre argumentele noastre cele mai importante anul trecut, când vorbeam de acel ordin foarte controversat, care voia să dea derogări la împușcarea a peste o mie de animale sălbatice protejate, a putut să fie faptul că noi, în Banatul Montan, am monitorizat 300.000 de hectare de păduri prin camere cu senzori de mișcare. Iar aceste monitorizări nouă ne-au arătat că populația de carnivore din zonă este mult supraapreciată”, povestește reprezentantul WWF.

Cu o lungă experiență în protejarea mediului, Csibi Magor a văzut care era una dintre marile probleme de care se loveau autoritățile și ONG-urile la nivel mondial. „Guvernele nu puteau să țină pasul cu tehnologia braconierilor, care erau întotdeauna mai bine echipați. Pe măsură ce tehnologia avansează, ea devine accesibilă pentru toată lumea, așa că braconierii își pierd avantajul competitiv. Vom putea să punem microcipuri în cornul rinocerilor sau pe elefanți, ca să putem vedea unde ajung pe piață după ce au fost braconați”, spune Csibi Magor.

În concluzie, cum ne vedem noi viitorul?

Niciodată cei care și-au făcut o misiune din protejarea naturii nu sunt suficienți ca număr. Cu resurse limitate, ei au de înfruntat condiții grele pentru a opri distrugerea mediului, pentru a observa fenomenele naturii, pentru a extrage date prețioase pentru știință. Accesul la tehnologie le-ar putea face în viitor misiunea mai ușoară ecologiștilor și pădurarilor 2.0. Tehnologia ne va salva pădurile de la tăiere și specii întregi de animale, de la dispariție. Tehnologia este noul instrument de lucru al conservaționiștilor din România și de pretutindeni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp