Așa nu se salvează o economie. Ciolacu, Ciucă, Cîciu și Boloș - patru nume, o singură rețetă greșită

Foto: Profimedia

Tot mai mulți experți, oameni care se pricep la economie (nu ca seria Ciolacu-Ciucă-Cîciu-Boloș + consilierii văzuți și nevăzuți), atrag atenția că deficitul imens al României nu poate fi scăzut vizibil numai prin creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor publice, mai ales că anii aceștia sunt plini de provocări. 

Ne-am așezat (suprapus chiar) timpurilor- așa cum am mai atras atenția- cu măsurile pro-ciclice.

Am crescut ca niște inconștienți salariile, pensiile și diverse altele suportate din fondurile publice, când ar fi trebuit să ne restrângem.

Azi, când creșterea economică e aproape inexistentă și inflația peste 9,5%, ne apucăm să creștem taxele și impozitele, să introducem unele noi, să ridicăm plafonarea tarifelor de energie, să concediem din administrație- iar toate acestea într-un interval foarte scurt sau simultan chiar, producând șocuri puternice, în serie.

Efectele le poate anticipa un student de la Economie mai atent la cursuri: scade baza de impozitare, deci taxele și impozitele colectate (chiar și mărite, riscă să fie mai puțini bani adunați în termeni nominali și valorici- deci se obține rezultatul invers celui dorit, acela ca statul să strângă sume mai mari), scade încrederea consumatorilor și antreprenorilor în economie, scade consumul. Restul se așază ca verigile-n lanț- multe firme încep să-și restrângă activitatea, fac concedieri, produc mai puțin- asta dacă nu găsesc piețe noi sau rețete magice. 

Există soluții, chiar dacă acestea trebuie aliniate într-o strategie (dificil dar nu imposibil) care ar putea da roade:

1. România trebuie să găsească modalități de a se finanța mai ieftin, altele decât cele care țin de scăderea deficitelor. Nivelul dobânzilor (spre 8%) e nesustenabil. Guvernul trebuie să caute o modalitate de a lua credite mari cu costuri la jumătate cu 3-4% (poate împrumuturi garantate de UE- deși mecanismul nu există încă în forma care să ne avantajeze pe noi). Nici FMI nu e o opțiune de eliminat, însă inflexibilitatea lor bazată pe creșteri de taxe la niveluri insuportabile și tăieri ar duce tot la măsuri pro-ciclice și la o adâncire temporară a crizei.

2. România trebuie să facă absolut toate demersurile (în condiții de piață liberă) pentru a avea acces la energie ieftină și gaz ieftin. Fără tarife bune la acestea, nu putem vorbi despre o economie competitivă. Pierzi din prima, la primul calcul, chiar și 20% față de alții, la tarife mai mari decât pe alte piețe. România trebuie să dea drumul la investiții masive în tot ce înseamnă producerea și stocarea energiei. Dacă aș fi la Cotroceni sau la Palatul Victoria, aceasta ar fi prioritatea ZERO.

3. Guvernanții ar trebui să facă un plan foarte clar (nu ideile vagi prezentate de PSD, povestioare și compuneri) pentru relansarea economică, de data asta bazată pe producție internă- de la agricultură, la linii de conserve, stocare, produse cu valoare adăugată, la tot ce se poate face cu cap în România (având energie/ gaz la preț bun). Mecanisme de creditare, mecanisme de garantare și așa mai departe. Să iei azi credit, ca firmă, la nivelurile actuale, înseamnă să ai foarte mult curaj.

4. Foarte important- iar asta e poate cel mai greu de realizat- idealul ar fi ca noi să urmăm modelul Poloniei, de la criza anterioară, să încurajăm masiv consumul intern de produse făcute intern. Nu e o idee comunistă, e despre cum să ne încurajăm unii pe alții, să ne susținem și să ne plătim salariile unii altora, ca să formulăm așa. Văd în raft o roșie românească VS una din Turcia? Dacă e calitatea ok, chiar și puțin mai scumpă, o iau pe cea produsă local. Cumpăr ceva conservat (gem, dulceață, compot, suc de roșii, zacuscă)? Încerc să iau ceva ce realizat aici, mai ales dacă materia primă e din Ro. Mă uit să nu conțină prea mulți aditivi sau zahăr, să se potrivească cu dieta mea, dar iau ceva ”Made în Ro”. Asta e cel mai greu- să te lupți cu banii (lipsă) din buzunar, să alegi conștient ceva mai scump dar fabricat la tine, decât ceva mai ieftin adus din altă parte (care mai ieftin s-ar putea să vină dintr-o subvenție). E o foarte largă dezbatere- opțiunea de a alege orice într-o piață liberă, opțiunea de a cumpăra la un preț ok, opțiunea de a găsi cel mai bun raport preț-calitate. Asta ar mai însemna ceva: ca românoșii care se pretind mari iubitori de țară chiar să cumpere Dacia în loc de BMW. Avantajele consumului intern al produselor produse intern s-ar vedea relativ repede- poate mai mulți ar fi încurajați să facă investiții, poate am avea mai multe produse și servicii românești pe piață din România, mai multe angajări, mai multe contribuții la bugete.

5. O strategie de susținere a producției și consumului intern ar trebui să vină cu o scădere a taxelor și impozitelor, realizată inteligent. Nu scutiri, nu termen nelimitat, nu subvenții la nesfârșit. Mai bine un regim fiscal prietenos și predictibil- taxe mai mici de la toată lumea sau o reducere temporară, cu dată de start și dată de end pentru anumite felii din industrie, pentru a le vedea motoarele pornite. Despre impozitul pe dividende? Aș aplica tot metoda poloneză- ai un procent (mai mare) dacă retragi dividendele în primul an de după declararea profitului, un procent mai mic pentru reinvestire și apoi ridicare în anul II, un procent și mai mic pentru anul III și tot așa. De la 16% la 12, la 8%. Veți vedea cum antreprenorii și-ar reinvesti profiturile.

6. Task force pentru atragerea fiecărui cent din banii europeni, din absolut toate programele. Când spun ”task-force”, asta înseamnă că aduni cei mai competenți oameni din România și-i pui să facă totul legal posibil pentru a „grebla” totul. La fel și la ANAF, Antifrauda Fiscală și Vama- atacate frontal toate zonele cu risc și notificări/ desk control la firmele care ridică semne de întrebare- totul frumos, legal, pe email, cu digitalizare, ton corect și abordare prietenoasă dar fermă a fiscului.

România e azi într-un cerc vicios (stagnare sau scădere economică- deficite sinucigașe- scăderea bazei de impozitare- dobânzi aberante- necesitatea de a tăia cheltuieli & investiții- politici pro-ciclice).

Ca să spargă cercul vicios, are nevoie să ia curajos niște măsuri- acestea ar putea să o introducă pe traiectoria virtuoasă.

Ușor de zis (veți spune și sunt de acord). Greu de făcut (iarăși sunt de acord).

Cum spuneam mai sus, nu e imposibil. Ai noștri trebuie să se trezească din această guvernare din inerție și pro-ciclică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp