Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Astăzi nu-i ca ieri – cea mai mare amenințare de securitate pentru NATO

Care este cea mai mare amenințare de securitate pentru NATO în zona Dunăre-Marea Neagră?

Serviciile de informații ale Armatei Române au negat ce le-au spus omologii lor ucraineni, care au în spate sistemul informațional SUA. Pentru că prima grijă a ministrului Apărării a fost ca președintele Iohannis să poată declara prostia sau minciuna solemnă că nicio țandără de dronă rusească n-a pătruns pe teritoriul țării, și nici n-are cum, datorită, se înțelege, sistemului de apărare antiaeriană românesc impenetrabil. 

Apoi, pus, de către sătenii din zonă, în fața rămășițelor aparatului rusesc, Iohannis, după ce s-a repezit cu lobul frontal în zidul din față, smucește îndărăt și dă cu ceafa de zidul din spate – face o a doua declarație, despre „o situație complet inadmisibilă și o violare gravă a suveranității și integrității teritoriale a României, stat aliat NATO”. Pe cale de consecință, ar trebui ca NATO să activeze articolul 5 și să declare război Rusiei, nu?

Păi, nu. Pentru că, în clipa de față, cea mai mare amenințare de securitate pentru NATO în zona Deltei Dunării se dovedește a fi conducerea României.

P.S.

În folclor, probabil că, în urma acestui episod, Iohannis va face concurență zicerii lui Băsescu „Iarna nu-i ca vara” cu a sa „Astăzi nu-i ca ieri”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult