Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Australianul care ne-a reînvățat cum e să câștigăm. La un final, o amintire cu Darren Cahill

Darren Cahill - Simona Halep

(Foto Guliver/Getty Images)

Chiar dacă e australian, Darren Cahill va fi perceput în istoria sportului românesc pe același podium cu Mircea Lucescu, Emeric Jenei ori Anghel Iordănescu. Și asta datorită faptului, că pentru români, fosta sa elevă nu este doar o mare jucătoare de tenis, ci o adevărată eroină.

Simona Halep nu înseamnă doar un sportiv. Ea a substituit în inimile românilor, prin performanțele sale, echipe naționale de fotbal, de handbal ori de gimnastică. Simona a reușit să elibereze toate trăirile ce au fermentat decenii întregi în așteptarea unui campion. A unui star mondial.

Australianul a reușit să fie asimilat de publicul de la noi pentru că a digerat mentalitatea suporterului român obișnuit cu înfrângerea.

Darren a dezamorsat tipul de presiune specifică, explozivă, pe care suporterul român o pune pe un sportiv și a luat-o de pe umerii Simonei pe umerii săi. La început, când pierdea Simona, primul luat la țintă era Cahill. Ne îndoiam de indicațiile sale din timpul meciurilor, inclusiv de capacitatea lui de a scoate din Simona cel mai bun tenis.

Țiriac l-a tras deoparte pe antrenorul Simonei, explicându-i că trăirile suporterului mioritic sunt verticale și că foamea de a avea un idol a devenit cronică în România. Îndoctrinat de o secetă a performanțelor, fără niciun orizont din cauza condițiilor economice și politice din țară, suporterul român își pierduse de mult speranța de a avea un campion care să îl inspire, la fel cum au aveau cei de „dincolo”.

La puțin timp după finala de la Paris, l-am văzut pe Darren Cahill stând la o masă de pe terasa salonului de primire al arenei de la Roland Garros, camuflat de un gard viu. Ecoul românilor fericiți acoperea elegantul complex.

Antrenorul privea tăcut, epuizat, la valiza de pe masă, în care era replica trofeului. În ochii lui obosiți puteai citi cu ușurință aceeași bucurie pe care o aveau Covaliu, Hagi ori Nadia, ce semnau de zor la ieșirea de pe Philippe Chatrier, pentru mulțimea în delir.

Privea de sub șapca lui, cum totul devenise posibil chiar și atunci când doar el mai credea, deschizând un drum de care aveam nevoie ca națiune.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule, Simona a castigat Roland Garros pentru ca a vrut sa-l castige si a avut tenacitatea sa-l castige. Mai tarziu, anul acesta am vazut un meci jucat de Simona cu o chinezoaica. O chinezoaica ce desi era la un moment dat condusa, a stat si a luptat cu aceeasi darzenie, iar din pacate Simona a pierdut acel meci. Vedeti? Talentul combinat cu vointa si tenacitate descurajeaza adversarul. Simona are talent , vointa, insa cu tenacitatea nu stiu. Are o constitutie fizica slabuta, sa speram ca va fi sanatoasa fizic. M-am bucurat mult pentru succesele ei si sper sa mai castige turnee in viitor.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Pacat...de ce oare s-a retras Cahill chiar acum cand Simona este pe val si lider WTA? Credeam ca au incredere unul in altul si Cahill este sprijinul ei in tot ce face. Este ca si cum ar pleca unchiul Tony din echipa lui Nadal...
    • Like 1
    • @ mike
      Intamplator, unchiul Toni chiar a plecat din echipa lui Nadal :) Insa din cu totul alte motive: sa se ocupe de academia lui Rafa, afacere de familie.
      • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult