Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Australianul care ne-a reînvățat cum e să câștigăm. La un final, o amintire cu Darren Cahill

Darren Cahill - Simona Halep

(Foto Guliver/Getty Images)

Chiar dacă e australian, Darren Cahill va fi perceput în istoria sportului românesc pe același podium cu Mircea Lucescu, Emeric Jenei ori Anghel Iordănescu. Și asta datorită faptului, că pentru români, fosta sa elevă nu este doar o mare jucătoare de tenis, ci o adevărată eroină.

Simona Halep nu înseamnă doar un sportiv. Ea a substituit în inimile românilor, prin performanțele sale, echipe naționale de fotbal, de handbal ori de gimnastică. Simona a reușit să elibereze toate trăirile ce au fermentat decenii întregi în așteptarea unui campion. A unui star mondial.

Australianul a reușit să fie asimilat de publicul de la noi pentru că a digerat mentalitatea suporterului român obișnuit cu înfrângerea.

Darren a dezamorsat tipul de presiune specifică, explozivă, pe care suporterul român o pune pe un sportiv și a luat-o de pe umerii Simonei pe umerii săi. La început, când pierdea Simona, primul luat la țintă era Cahill. Ne îndoiam de indicațiile sale din timpul meciurilor, inclusiv de capacitatea lui de a scoate din Simona cel mai bun tenis.

Țiriac l-a tras deoparte pe antrenorul Simonei, explicându-i că trăirile suporterului mioritic sunt verticale și că foamea de a avea un idol a devenit cronică în România. Îndoctrinat de o secetă a performanțelor, fără niciun orizont din cauza condițiilor economice și politice din țară, suporterul român își pierduse de mult speranța de a avea un campion care să îl inspire, la fel cum au aveau cei de „dincolo”.

La puțin timp după finala de la Paris, l-am văzut pe Darren Cahill stând la o masă de pe terasa salonului de primire al arenei de la Roland Garros, camuflat de un gard viu. Ecoul românilor fericiți acoperea elegantul complex.

Antrenorul privea tăcut, epuizat, la valiza de pe masă, în care era replica trofeului. În ochii lui obosiți puteai citi cu ușurință aceeași bucurie pe care o aveau Covaliu, Hagi ori Nadia, ce semnau de zor la ieșirea de pe Philippe Chatrier, pentru mulțimea în delir.

Privea de sub șapca lui, cum totul devenise posibil chiar și atunci când doar el mai credea, deschizând un drum de care aveam nevoie ca națiune.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule, Simona a castigat Roland Garros pentru ca a vrut sa-l castige si a avut tenacitatea sa-l castige. Mai tarziu, anul acesta am vazut un meci jucat de Simona cu o chinezoaica. O chinezoaica ce desi era la un moment dat condusa, a stat si a luptat cu aceeasi darzenie, iar din pacate Simona a pierdut acel meci. Vedeti? Talentul combinat cu vointa si tenacitate descurajeaza adversarul. Simona are talent , vointa, insa cu tenacitatea nu stiu. Are o constitutie fizica slabuta, sa speram ca va fi sanatoasa fizic. M-am bucurat mult pentru succesele ei si sper sa mai castige turnee in viitor.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Pacat...de ce oare s-a retras Cahill chiar acum cand Simona este pe val si lider WTA? Credeam ca au incredere unul in altul si Cahill este sprijinul ei in tot ce face. Este ca si cum ar pleca unchiul Tony din echipa lui Nadal...
    • Like 1
    • @ mike
      Intamplator, unchiul Toni chiar a plecat din echipa lui Nadal :) Insa din cu totul alte motive: sa se ocupe de academia lui Rafa, afacere de familie.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult