Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Australianul care ne-a reînvățat cum e să câștigăm. La un final, o amintire cu Darren Cahill

Darren Cahill - Simona Halep

(Foto Guliver/Getty Images)

Chiar dacă e australian, Darren Cahill va fi perceput în istoria sportului românesc pe același podium cu Mircea Lucescu, Emeric Jenei ori Anghel Iordănescu. Și asta datorită faptului, că pentru români, fosta sa elevă nu este doar o mare jucătoare de tenis, ci o adevărată eroină.

Simona Halep nu înseamnă doar un sportiv. Ea a substituit în inimile românilor, prin performanțele sale, echipe naționale de fotbal, de handbal ori de gimnastică. Simona a reușit să elibereze toate trăirile ce au fermentat decenii întregi în așteptarea unui campion. A unui star mondial.

Australianul a reușit să fie asimilat de publicul de la noi pentru că a digerat mentalitatea suporterului român obișnuit cu înfrângerea.

Darren a dezamorsat tipul de presiune specifică, explozivă, pe care suporterul român o pune pe un sportiv și a luat-o de pe umerii Simonei pe umerii săi. La început, când pierdea Simona, primul luat la țintă era Cahill. Ne îndoiam de indicațiile sale din timpul meciurilor, inclusiv de capacitatea lui de a scoate din Simona cel mai bun tenis.

Țiriac l-a tras deoparte pe antrenorul Simonei, explicându-i că trăirile suporterului mioritic sunt verticale și că foamea de a avea un idol a devenit cronică în România. Îndoctrinat de o secetă a performanțelor, fără niciun orizont din cauza condițiilor economice și politice din țară, suporterul român își pierduse de mult speranța de a avea un campion care să îl inspire, la fel cum au aveau cei de „dincolo”.

La puțin timp după finala de la Paris, l-am văzut pe Darren Cahill stând la o masă de pe terasa salonului de primire al arenei de la Roland Garros, camuflat de un gard viu. Ecoul românilor fericiți acoperea elegantul complex.

Antrenorul privea tăcut, epuizat, la valiza de pe masă, în care era replica trofeului. În ochii lui obosiți puteai citi cu ușurință aceeași bucurie pe care o aveau Covaliu, Hagi ori Nadia, ce semnau de zor la ieșirea de pe Philippe Chatrier, pentru mulțimea în delir.

Privea de sub șapca lui, cum totul devenise posibil chiar și atunci când doar el mai credea, deschizând un drum de care aveam nevoie ca națiune.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule, Simona a castigat Roland Garros pentru ca a vrut sa-l castige si a avut tenacitatea sa-l castige. Mai tarziu, anul acesta am vazut un meci jucat de Simona cu o chinezoaica. O chinezoaica ce desi era la un moment dat condusa, a stat si a luptat cu aceeasi darzenie, iar din pacate Simona a pierdut acel meci. Vedeti? Talentul combinat cu vointa si tenacitate descurajeaza adversarul. Simona are talent , vointa, insa cu tenacitatea nu stiu. Are o constitutie fizica slabuta, sa speram ca va fi sanatoasa fizic. M-am bucurat mult pentru succesele ei si sper sa mai castige turnee in viitor.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Pacat...de ce oare s-a retras Cahill chiar acum cand Simona este pe val si lider WTA? Credeam ca au incredere unul in altul si Cahill este sprijinul ei in tot ce face. Este ca si cum ar pleca unchiul Tony din echipa lui Nadal...
    • Like 1
    • @ mike
      Intamplator, unchiul Toni chiar a plecat din echipa lui Nadal :) Insa din cu totul alte motive: sa se ocupe de academia lui Rafa, afacere de familie.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tiraspol

„Ne vedem la tanc”. E reperul pe care Vitali, ghidul nistrean, ni l-a dat cu o seară înainte de a porni spre Tiraspol. Nu la vreun turn cu ceas, nu la statuia vreunui ilustru scriitor sau lângă vreun palat în stil baroc. Bănuiam că excursia în Transnistria va fi diferită față de orice altă destinație vizitată până acum, știam că e unul din acele locuri din Europa răsăriteană cu conflicte înghețate, nu îngropate, însă voiam să aflu cum se traduce acest lucru în viața cotidiană a locuitorilor săi.

Citește mai mult

Scrisoare profesor engleza

Fiecare copil din clasă a primit o scrisoare de la profesorul lor de engleză, care pleacă. Se intitulează „You are all idiots." HR-ul, așa cum proful mărturisește, i-a spus că titlul e „not appropriate” și „potentially actionable". L-a păstrat oricum, pentru că, scrie el, copiii știu deja că le-o spune cu afecțiune — așa cum (tot cu afecțiune) își descrie și pisicile drept „not the sharpest tools in the shed" (nu cele mai inteligente), pentru că intră zilnic, cu capul înainte, în aceeași ușă de sticlă.

Citește mai mult