foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia
Am recitit și am republicat recent un text din 2021 despre felul în care se creează solidaritatea ignoranței. („Steerilitatea lumii ce vine. Rețelele sociale au dat prostiei șansa să se agrege și proștilor posibilitatea să devină solidari”).
Din păcate, ultimii trei ani au dovedit cu asupră măsură că această solidaritate a devenit tot mai întinsă și că ignoranța, în diferitele ei forme, emite astăzi agresiv pretenții de dominație politică.
Și o poate face în spațiul public românesc pentru că aici a fost creat, cu atentă și răbdătoare grijă, adică prin efortul conjugat al unor instituții interne și externe, prin complicități ticăloase, un personaj care a reușit să întruchipeze prin tot ceea ce este el această ignoranță.
Călin Georgescu, pe numele lui, este un individ de o spectaculoasă mediocritate intelectuală. De o incultură zgomotoasă, cu pretenții de atoatecunoscător, emițând pe un ton grav și într-un dozaj foarte bine cântărit absurdități și banalități, acest individ a reușit să mobilizeze în jurul lui milioane de oameni a căror încredere în ei înșiși, în ceilalți și în instituții era la cote dramatic de scăzute. Și a reușit acest lucru gâdilându-le ignoranța și ridicând-o la rang de virtute.
Spuneam acum câțiva ani că rețelele sociale au eliberat, ca dintr-o îndelungă strânsoare, ca dintr-un fel de sclavie, prostia și au ridicat-o la rang de curaj public. Nu calific moral aici prostia și nu-i dau un sens peiorativ, ci o înțeleg ca fericirea celui care nu știe nimic și nici nu vrea să știe nimic: e ignoranța voluntară a celui ce refuză întâlnirea cu cartea, a celui care-și extrage „cunoașterea” de pe grupurile de facebook și de pe tiktok. E ignoranța fericită a celui care a reușit să demonstreze celorlalți că nu e nevoie să ai habar de nimic, nici de istorie, nici de literatură, nici de știință, nici de geopolitică, pentru a emite cu maximă siguranță cele mai solide certitudini.
Așa este însuși acest guru: tot ceea ce spune despre istorie, despre viață, despre cultură este o batjocură neîncetată la adresa școlii, a învățării și a cunoașterii. El practică nu doar adevărurile alternative, ci și istoria alternativă, știința alternativă (Burebista domnea până în Pădurea Neagră, Danemarca era Dacia, prostiile despre telepatie, apă sau firul divin…), ca adevăruri ultime, adevăruri adevărate. Ca să nu mai vorbesc de „trezirea în conștiință”, un contrasens de care râde în hohote și un elev studios de gimnaziu.
Acele adevăruri în numele cărora toți oamenii de știință și toți intelectualii sunt niște trădători. Iar trădătorii știm noi bine ce soartă merită. Eu, personal, am aflat-o de la un fanatic CG. Spoiler: se lasă cu aruncarea la lei, deci cu moartea.
Cum a fost posibil ca atâtea milioane de oameni să cadă pradă acestei uriașe imposturi? Ei bine, pe de o parte avem ignoranța aceea brută a celor care nu au știut niciodată nimic și nici nu a dorit să afle mai mult. Nu au mers la școală sau, dacă au mers, nu s-a prins nimic de ei. Dar acum, minune, s-au iluminat, s-au umplut de cunoaștere mistică, pentru că, nu-i așa, s-au trezit la conștiință.
Pe de altă parte avem însă o răspândire îngrijorătoare de o vreme încoace a pseudoștiinței și cu deosebire a pseudoștiinței psihologice. Antreprenoriatul sufletului (conștiinței, spiritului) este una din cele mai profitabile afaceri de astăzi. Dezvoltarea personală practicată de armate întregi de femei și bărbați calificați la locul de muncă – adică la seral, pe psihicul unor clienți naivi și debusolați – este de fapt o agresiune permanentă și o hipnotizare înșelătoare a atâtor persoane aflate în criză (reală sau indusă chiar de traineri), și chiar această agresiune i-a vulnerabilizat cu adevărat.
Astfel încât de la „împământare”, „energizare”, „dizolvarea fricilor”, „redescoperirea puterii tale”, „reinventarea motivației”, „frica de judecată „ sau „spiritul astrologic”, ‚tabere de bărbăție” sau „retreaturi de renaștere a feminității divine” – toate în mii de oferte seducătoare și pe bani mulți, unele în locuri exotice – până la aberațiile lui CG nu e de fapt nicio distanță, sunt exact același lucru.
Și anume o fraudă psihică și afectivă permanentă, învelită în ambalaje pretențioase, așa cum însuși CG e învelit într-un ambalaj voit sofisticat. O fraudă care produce daune greu de imaginat pentru societate și pentru indivizi.
Nu e deci doar incultură, e și pseudocultură. Așa cum există pseudoștiință (mai ales și mai grav în vecinătatea psihologiei), așa există o toxică pseudocultură, tot mai extinsă: milioane de oameni care nu citesc nimic, care disprețuiesc cartea, doar scrollează pe tiktok, sau care citesc o maculatură din care cred că află ceva, că învață lucruri neștiute de alții, dar care, de fapt, le agravează analfabetismul social, științific și cultural. Se cred mai deștepți, mai treji în conștiință, dar se scufundă cu atât mai mult în obscurantism și fanatism. Se cred împuterniciți, dar sunt mai slabi ca niciodată. Se cred liberi, dar abia acum și-au petrecut lanțurile în jurul gâtului și al picioarelor. Strigă „libertate!” încurajați de cei care i-au redus la stadiul de roboței dependenți și neajutorați.
Întoarcerea la carte a devenit un imperativ de supraviețuire pentru societatea noastră.
______
PS: Refuz să scriu scurt tocmai pentru a ne exersa împreună atenția profundă și răbdarea de a descifra înțelesurile lumii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Efectul COBRA apare și în educația românească: preocupați de facilitățile financiare de tot felul, cei care alcătuiesc educația nu mai iau în calcul elevul. Totul ține de cât de complicat, de avansat, de plin de piruiete intelectuale e fiecare manual, programă școlară sau subiect de examen. Totul a devenit un fel de concurs elitist, în care educația a ieșit din ecuație cu multă vreme în urmă. Nu este un fenomen care a început de ieri, ci din anii 90.
E la modă reinventarea celor care tăceau îndelung atunci când erau scoși la tablă. Pentru că (nu-i așa ?), prostia se plătește. La fel și domnia.
Pe de altă parte, "Mai păguboasă decât ignoranța, e iluzia cunoașterii" (S.Hawking). Și vedem cum o serie de semi-docți populiști manipulează mulțimile. Ce e mai grav e că suntem asaltați de o prostie agresivă combinată cu suficiența.
Și-atunci ce relevanță mai are vox populi.. ?
Și anume la faptul că venim după o perioadă în care nervii oamenilor și mai ales capacitatea lor de a discerne binele de rău au fost puse la grea încercare. Și mă refer, în ordine aproape cronologica, la pandemia de Covid, războiul din Ucraina, criza (sau falsa criza) energetică, ascensiunea liderilor agresivi , dictatoriali și promotori ai urii, reprezentativi fiind tocmai conducătorii celor mai mari puteri mondiale Trump și Putin.
Ignoranța aduce de regulă și teama, acea frică față de lucrurile pe care nu le cunoști și nu le înțelegi. Și atunci oamenii respectivi găsesc un refugiu în mincinoșii care își ambalează frumos discursul. Cum e cazul tripletei Georgescu- Simion-Șosoaca. Care le promit salvarea- prin ce mijloace, nu mai contează, important este să folosească tocmai acea agresivitate și ură induse de frica pe care oamenii o resimt din plin în aceste vremuri.
Unitatea care s-a creat în mediul online și forța de manipulare (eu o numesc de imbecilizare) a rețelelor de socializare este incontestabila în cazul alegerilor din România, dar să nu uităm că nu suntem singurul caz. Menționez exemplul cel mai cunoscut, zic eu, și anume asediul Capitoliului din Washington, orchestrat de Trump după ce a pierdut alegerile, s-a făcut tot pe baza manipulărilor pe acele rețele de imbecilizare. În țara care se pretinde (încă! ) cea mai democratică din lume!
Așa că nu suntem singurii, dacă asta poate fi o consolare. Pentru cei care mai credem în democrație și constat că suntem din ce în ce mai puțini, speranțele încep să pălească...