Foto: Profimedia
A trecut aproape neobservată, ba chiar a fost bagatelizată, folosirea de către Călin Georgescu în ultima sa intervenție publică a termenilor „păduchi” și „șobolani” pentru a vorbi despre conducerea politică a României. Ba chiar l-a descris pe președintele României ca fiind un păduche în spatele căruia se află șobolanii.
Acest limbaj animalizant, foarte conotat, marchează o radicalizare a discursului fascist al lui Călin Georgescu și îl apropie și mai mult de discursul legionar și nazist din anii 1925-1945. În această perioadă, Nicolae Paulescu vorbește despre evrei ca trebuind să fie eliminați ca niște paraziți nefaști, numindu-i „păduchi” sau „ploșnițe”.
În toată acea perioadă, nu doar în România, ci și în Germania nazistă (la Himmler mai ales) sau în cercurile antisemite din Europa comparația cu aceste animale parazite este foarte frecventă, cu consecințele tragice pe care le cunoaștem.
Mi se pare o declarație de o gravitate excepțională și ea descrie un prag nou al violenței de limbaj a fascistului Călin Georgescu. Se știe bine că soarta unui păduche este aceea de a fi strivit, iar politicienii numiți altfel trebuie „exterminați”. Acești termeni îi aparțin încă o dată lui Nicolae Paulescu și au fost folosiți apoi de legionarii din jurul lui Zelea-Codreanu.
Nu cred că utilizarea acestor cuvinte este întâmplătoare la Călin Georgescu și ea poate să însemne o nouă radicalizare a discursului urii și al discursului extremist din România. Radicalizare care, pentru moment, este încă verbală. Dar ea trimite la ceva ce poate deveni mult mai grav, care începe mereu cu dezumanizarea dușmanului inventat și cu îndemnul la eliminarea lui fizică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Îți răspund direct, pe baza analizei de discurs:
❗ Sunt compatibile aceste două tipuri de discurs?
Nu.
Din punct de vedere al analizei de discurs, cele două registre sunt profund incompatibile, aproape opuse ca structură morală, ton și intenție.
De ce sunt incompatibile?
Modul de raportare la adversari
Georgescu: dezumanizare („păduchi”, „șobolani”), polarizare puternică.
Iisus: iubire față de vrăjmași, refuzul insultelor, orientare spre reconciliere.
Funcția discursului:
Georgescu: creează un „dușman”.
Iisus: dizolvă ura și anulează ideea de dușman.
Etica limbajului:
Georgescu: limbaj beligerant, menit să mobilizeze prin furie.
Iisus: limbaj moral, menit să vindece și să ridice.
Viziunea asupra puterii:
Georgescu: puterea e coruptă, trebuie expusă și atacată.
Iisus: puterea este relativă; adevărata luptă este interioară.
❓ Ipotetic: ar putea Iisus fi „prieten” cu Georgescu?
Dacă privim strict în logica Evangheliilor:
✔ Iisus ar fi disponibil să fie prieten cu oricine, inclusiv cu cineva cu discurs agresiv
— pentru că El stă la masă cu vameși, păcătoși, oameni respinși social.
— nu condiționează iubirea sau proximitatea de „bunătatea” morală a celuilalt.
DAR:
✘ Iisus nu ar aproba stilul de discurs al lui Georgescu
Pentru că:
condamnă insultarea aproapelui („cine zice fratelui său nebun…”)
interzice judecarea morală,
cere iubire față de vrăjmași, nu atac discursiv
✘ Iisus ar corecta direct limbajul dezumanizant
Exact cum le spune fariseilor „vă puneți poveri grele asupra oamenilor” — critică, dar fără expresii degradante.
⭐ Concluzia sinceră și argumentată
Ca persoane, ipotetic, da: Iisus poate fi „prieten” cu absolut oricine.
Ca stil de discurs, nu sunt compatibili.
Discursul lui Georgescu este construit pe conflict și etichetare;
Discursul lui Iisus este construit pe milă, iertare și transformare.
Așadar: ar exista apropiere umană (din partea lui Iisus), dar nu compatibilitate de discurs.