Corneliu Bodea

Vorbim atât de mult despre progres, despre creștere și dezvoltare, plasăm timpurile prezente în fruntea seriei de epoci cunoscute de istorie, aducând argumente de genul: creșterii speranței de viață, dezvoltării tehnologice, confortului și a siguranței vieții. Foto: Hudolin-Kurtagic / Lumi Images / Profimedia

Mă uit în jur și constat cu prea puține excepții că expertiza și competența în general în economie, politică, cercetare, consultanță a scăzut la cote alarmante. Și mai alarmant este că nu văd a veni un surplus de competență nici de la viitor. Cu puține excepții, suntem ușor, ușor, înconjurați de incompetența ce strânge ca un piton uriaș. Poate de aceea este și mai important să ne unim în jurul brumei de specialiști și oameni competenți ce se zbat în strânsoare. Foto: Gari Wyn Williams / Alamy / Profimedia

În cei peste 30 de ani de antreprenoriat și activitate profesională mi-a fost dat să constat o degradare semnificativă a respectului față de competență. Foto: Profimedia

Eu cred că vine un moment în viața majorității oamenilor în care proximitatea limitelor începe să se facă simțită. Privind gardul ce pare de netrecut, unii se opresc întorcându-i spatele și privind înapoi, alții se lovesc nebuni de el părând să nu-l observe, iar alții încep să caute poteci pentru a-l ocoli sau scări pentru a-l sări. Nu ai cum să nu te întâlnești cu momentul ăsta… Foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

Și eu ca mulți alții probabil, simt trecerea asta dintre ani ca pe o linie imaginară pe care o face timpul de-a latul curgerii sale, o linie groasă de-o palmă ce trebuie sărită cu optimism. Desigur că în ambiguitatea existenței sale, timpul nu face linii, deoarece asta ar presupune că-i pasă de noi, iar dacă i-ar păsa, ne-ar da ocazia tuturor să-l folosim până atunci când am deveni ceea ce merităm să fim. Foto: SCPRO / Alamy / Alamy / Profimedia

Vara își urmează cursul spre final, deși ne arată în felul ei că resursele regenerabile ale planetei s-au consumat și anul acesta deja, generând incendii majore și inundații catastrofale. Toamna are să vină și ea și lucrurile se rostogolesc în inerția lor. (Foto: Panthermedia / Profimedia)

Noi, românii, avem un talent de a scoate în evidență mai ales lucrurile care nu merg la noi. Este o pornire care vine, cred, dintr-un complex de inferioritate căpătat din anii comunismului. L-am văzut la ruși, la bulgari, poate mai puțin la cehi sau croați … Cumva râdem de noi înainte să râdă alții, arătând că ei – ceilalți români – sunt așa, noi personal știm mai bine și suntem diferiți. Suntem un popor de diferiți, de speciali.

Mai devreme de 2050, temperatura va crește cu peste 2 grade Celsius. Ce va însemna asta pentru urmașii noștri? Unii dintre noi vor fi încă aici să vadă, alții nu! Le lăsăm o moștenire grea, pentru care nu au să ne fie recunoscători.

Cu toții ne dorim să revenim la normal, însă pentru acest normal avem nevoie de cei care suferă acum. (Foto: Alberto Groșescu/ Shutterstock/ Profimedia Images)

Niciodată nu mi-a dat ceva o satisfacție mai mare în activitatea mea decât să plănuiesc. (Foto: Guliver Getty Images)