Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Unii își cheltuie agoniseala pe mașini zgomotoase sau motociclete bengoase. E nevoie de respect pentru autoritate, pentru a evita haosul

motor - hernandez jose maria / Alamy / Alamy / Profimedia

Foto: Hernandez Jose Maria / Alamy / Alamy / Profimedia

Noi, românii, avem un talent de a scoate în evidență mai ales lucrurile care nu merg la noi. Este o pornire care vine, cred, dintr-un complex de inferioritate căpătat din anii comunismului. L-am văzut la ruși, la bulgari, poate mai puțin la cehi sau croați … Cumva râdem de noi înainte să râdă alții, arătând că ei – ceilalți români – sunt așa, noi personal știm mai bine și suntem diferiți. Suntem un popor de diferiți, de speciali. Cu toate acestea sunt lucruri care ne definesc pozitiv și care au găsit rezolvare în zbuciumații ani '90. Unul dintre acestea este cel legat de siguranța cetățeanului și de climatul comparativ mai sigur din frumoasă noastră țară. După niște hârâieli stângace, dar susținute dintre autorități și gang-urile de cartier sau de orașe mici, lucrurile s-au calmat și a devenit sigur să mergi noaptea pe străzi. Mare lucru dacă este să comparăm chiar cu țări mult mai pretențioase. Desigur că cei cârcotași vor spune că asta s-a obținut prin emigrația consistentă a unor confrați mai puși pe rele, spre orizonturi cu oameni mai creduli și mai avuți. Poate, realitatea este, însă, că marea criminalitate, violența și în general dezordinea au scăzut semnificativ și autoritățile păreau să dețină controlul.

Parcă pe măsură ce noi, cetățenii simpli, deveneam mai aliniați și civilizați, oamenii politici au început să echilibreze balanța în sensul violenței, slavă Domnului în principal verbală, și al atacurilor majoritar dezonorante la adresa adversarilor. Furia opoziției pentru a arăta incompetența puterii a depășit frontiere care țin de onoare, dar mai ales care delimitează acele instituții și acțiuni de general interes și care vizează securitatea cetățeanului. Jandarmeria a fost timorată, poliția umilită, autoritatea statului ștampilată cu incompetență, într-un joc cu suma cel mult nulă, al absurdului, al disperării. Sabotarea unor instituții pe care mai devreme sau mai târziu ajungi să le conduci este un act lipsit de înțelepciune, iar prețul plătit, mult prea mare.

Rezultatul este erodarea autorității, deschiderea unor breșe pentru accesul infractorilor, al bandelor, pentru debusolarea unui popor care nu împărtășea un respect prea mare pentru autoritate oricum. Alunecarea este evidentă și exemplele se țin lanț. Luptele deschise între bande, uciderea unui om de afaceri la Arad printr-o explozie a autoturismului, reîntoarcerea dezordinii din trafic și violența unor șoferi sunt numai exemple pe care eu personal le culeg ca pe niște semnale ale unei degradări la nivelul respectului pentru lege și al autorității statului.

Sunt bucureștean de la naștere și în mod evident am să dau de exemplu acest oraș, este nevoie numai de o plimbare de seară la sfârșit de săptămână pe b-dul Aviatorilor pentru a asculta decibelii putere ai unor … juni (ce se vor simți jigniți de acest apelativ) care turează motociclete de mâna a doua, atingând 120 km/h între două semafoare (noroc că nesincronizate), făcând valuri în halbele de bere ale mesenilor relaxați la terasele din zonă. Apoi mai sunt realizații cu motoare sport de peste 500 de cai putere sau tobe modificate care bubuie aleatoriu, dar asurzitor, făcând fazanii de la palatul Primăverii să zboare peste gard și pe gărzile președintelui să bage cartuș pe țeavă. Acest spectacol începe de la Piața Victoriei unde se adună băieții și schimbă câteva vorbe cu polițiștii din intersecție. Amicale, prietenești … Apoi pleacă în grupuri, unii terorizând Calea Victoriei, alții Aviatorilor. Weekend de weekend, mai puțin iarna, când se aburesc vizierele…

Este o dovadă de lipsă de educație în primul rând, dar cum lupta cu sistemul de învățământ este pierdută, am putea face apel la autoritate. Care autoritate? Cea despre care oamenii politici vorbesc în derâdere atunci când sunt în opoziție, pe care se luptă disperați să o restabilească în derâderea celorlalți atunci când sunt la putere? Munca de Sisif reprezintă un ciclu care respectă principiile termodinamicii și care lasă pierderi la fiecare iterație, care erodează și consumă, care lasă victime.

Riscul este mare, este acela de a pierde controlul în fața dezordinii, de a readuce România în zona de risc pentru cetățean, de a-i alunga pe alte orizonturi pe ultimii cetățeni performanți care au crezut în țara asta.

Definirea unor teme de interes comun, a unor linii de netrecut în lupta politică este datoria leaderilor și măsoară maturitatea lor. Observ un efort de curățire și emancipare în desfășurare în toate forțele politice și în lipsă de altceva, am încredere. Leaderii sunt cei ce dau tonul, ei setează nivelul dialogului, ei ar trebui să răspundă. Noi restul putem numai măsura, însă vă rog să nu uitați că noi suntem cei ce plătim la sfârșit. Noi plătim lipsa de eficiență, copiii noștri sunt în risc atunci când nu este siguranță pe străzi, urechile noastre suportă decibelii, berea noastră tremură în halbe.

Trăim într-o zonă în care bunăstarea a cucerit, în imensa majoritate avem cu toții un acoperiș, avem ce mânca, apă, canalizare, în București câteodată căldură…, unii își cheltuie agoniseala pe mașini zgomotoase, alții pe motociclete bengoase. Trăim, de asemenea, într-o societate care tinde spre un nivel crescut de urbanizare, în care conviețuirea în spații reduse cere un nivel rezonabil de educație. Educația este un lucru dificil de făcut așa cum am observat și școala scoate … cetățeni din ce în ce mai independenți de cultură și de reguli. Un nivel echilibrat de respect pentru autoritate va trebui impus pentru a evita haosul, deoarece haosul este urmat de exagerarea autoritarismului și de restricții. Acestea ar putea fi teme de reflecție și de dezbatere între politicieni și societatea civilă pentru găsirea unui echilibru stabil și relaxat care să țină România acolo unde încă este, în zona verde a siguranței cetățeanului, a confortului și a bunăstării.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Acest popor primitiv nu stie ce e aia respect, inclusiv fatza de autoritate.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult