Foto: Panthermedia / Profimedia
Final de vară toridă în București, în care nimic nu anunță cum pândește toamna, cu excepția frunzelor arse ce stau încă agățate cu disperare de ramuri așteptând să cedeze în fața vântului perseverent al următorului anotimp. Ceva îmi aduce aminte de anii copilăriei de pe strada Cercului, de liniștea duminicilor de vară toridă când timpul îngheța de cald și aerul apăsa cu toată greutatea lui. Astăzi, toate îmi par mai agitate și mai dispuse să rupă monotonia, plictiseala îmi pare o amintire aproape pierdută.
Vacanțele sunt în toi și simți asta în traficul de dimineață, în usurința cu care rezervi la restaurant și în străzile pustii de weekend. Viața merge înainte împinsă de inerția principalelor nevoi și seamănă de la an la an, în pofida dezvoltărilor tehnologice, a evenimentelor excepționale și a apelurilor pentru schimbare. Este numai din ce în ce mai sofisticată, hrănind asteptările noastre nesățioase pentru mai bine, mai mult, mai des.
Luni, 9 august, ONU a publicat un raport al IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) privind schimbările climatice, cel anterior fiind publicat în 2013. Acesta a lansat un avertisment extrem de dur cu privire la situația în care a ajuns planeta noastră și la alternativele pe care le avem la dispoziție. Dacă raportul din 2013 stipula că încălzirea globală este „…cel mai probabil cauzată de activitatea umană…”, acest raport folosește termeni mult mai categorici. Deși documentul este emis de un colectiv interguvernamental, deci politic, la elaborarea acestuia au participat savanți din peste 150 de țări (printre care și România), iar terminologia a fost subiect de îndelungi dezbateri. Poziția oamenilor de știința este încă și mai categorică cu privire atât la rolul pe care îl jucăm noi în generarea acestei situații, precum și la alternativele la dispoziție și riscurile atașate.
Suntem puțin dispuși să renunțăm la ceea ce ne provoacă plăcere, oricât de iluzorie ar fi și foarte dispuși să ne acordăm circumstanțe atenuante atunci când știm în sinea noastră că am greșit. Declamăm cu multă ușurință atașamentul față de politicile împotriva schimbărilor climatice consumând din ce în ce mai multe resurse. Conștiința faptului că adevărata acțiune este mai ales personală și că schimbându-ne obiceiurile de consum și oarecum stilul de viață este răspunsul adecvat la o astfel de luptă, crează o rezistență fantastică față de inerția obișnuinței și a nevoilor aparente. Este în firea umană și în mentalitatea noastră a tuturor și ce este mai dificil decât să schimbi astfel de țesături preistorice.
În acest fel, ne îndreptăm spre un moment (2040-2050) în care lucrurile ar putea să devină mult mai serioase prin aceea că încălzirea globală ar putea scăpa de sub orice prezumtiv control și să se întrețină singură printr-un efect bine explicat de specialiști. Urmările ar putea să fie catastrofale pentru oameni atât prin riscul direct datorat fenomenelor extreme ale vremii, dar mai ales prin efecte economice de neimaginat.
Avem la dispoziție 20-30 de ani de acțiune pragmatică care ar trebui să plece de la fiecare dintre noi în direcțiile: consumului responsabil de resurse (energie, alimente, etc.), adoptării de soluții eficiente energetic prin aparatura folosită, alimentarea din surse alternative regenerabile de energie, adoptarea unor forme de transport eficiente energetic, utilizarea pe termen îndelungat a unor consumabile sau echipamente, renunțarea la utilizarea plasticelor, a altor materiale non sau greu degradabile, ș.a.
Desigur că astfel de schimbări vor aduce provocări economice majore și industriile respective au nevoie de redimensionare și reformă, dar avem oare alternativă?! Societatea consumului iresponsabil se apropie de final și cei ce înțeleg asta vor progresa, iar ceilalți vor disparărea din punct de vedere economic. Este momentul la care, în bilanțurile noastre fiscale, contabilizăm utilizarea nesustenabilă a unor resurse din ultimii mai bine de 100 de ani. Exploatarea combustibililor fosili și evaluarea acestora pe baza costurilor de extracție, a adus unora bogății enorme și a subdimensionat fantastic costul adevărat al acestora. Acum vine momentul returnării acestor costuri ascunse și va trebui să participăm cu toții, așa cum am beneficiat cu toții, într-o măsură mai mare sau mai mică. Introducerea pe viitor a unei raportări financiare care să țină seama de adevărata valoare a resurselor utilizate, va scoate la lumină mai pe înțelesul tuturor realitatea costurilor dintr-o afacere.
Care va fi momentul de cotitură, când va apărea? Din pacate, nu înainte de a realiza amploarea costurilor pe care schimbările climatice prin fenomenele extreme pe care le generează și nepredictibilitatea acestora. Anul acesta în primul semestru, valoarea daunelor acoperite de societățile de asigurări a atins cea mai mare valoare din ultimii 10 ani pentru dezastre naturale (incendii, inundații, etc.) și reprezintă numai vârful unui aisberg enorm. Se estimează ca în 10-15 ani, valoarea totală a daunelor anuale va depăși 3 trilioane de USD, ceea ce va fi greu de suportat, mai ales dacă ne gândim că cele mai multe astfel de dezastre se vor manifesta în zone extrem de sărace. Efectul migrațiilor cauzate de fuga din calea efectelor schimbărilor climatice va pune o presiune enormă pe zonele temperate și provocările economice și sociale vor fi pe măsură. Atunci, oamenii vor înțelege și vor acționa…, prea târziu, încă bine și așa…? Copiii noștri vor afla.
Împlinesc în curând 30 de ani de antreprenoriat și activez într-o industrie cu rol major în această tranziție, industria energetică. Critică în lupta împotriva schimbărilor climatice, critică și pentru existența societății noastre așa cum o știm. Mă determină astfel să fiu convins că eu trebuie să acționez cu responsabilitate acum. Toate companiile din grupul nostru se implică și se vor dezvolta în continuare în direcțiile care țin de energie regenerabilă prin investiții, prin furnizarea de soluții și lucrări, în domeniul eficienței energetice prin soluțiile adresate consumatorilor industriali, casnici sau a municipalităților, în domeniul digitalizării infrastructurii pentru a spori capacitatea adoptării unor cantități mai mari de energie regenerabilă. Este promisiunea pe care mi-o fac mie, colegilor mei, partenerilor noștri. În rest, conduc o mașină electrică, încerc să consum responsabil, lucrez cu mine pentru a deveni mai conștient de amprenta ecologică pe care o arunc pe fața acestei planete ce mi-a oferit totul.
Vara își urmează cursul spre final, deși ne arată în felul ei că resursele regenerabile ale planetei s-au consumat și anul acesta deja, generând incendii majore și inundații catastrofale. Toamna are să vină și ea și lucrurile se rostogolesc în inerția lor. Undeva un pericol pândește și-și arată colții ascuțiți, noi ne infiorăm trecător și privim în altă direcție … în alta, nu înainte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și mai încerc să-mi imaginez reacția familiei dvs la anunțul că la anul nu mai mergeți cu avionul în vacanță în țări exotice sau în city break-uri pentru că vă crește prea mult amprenta de carbon.
Atunci uităm dezastrul planetei.
Si apoi ne vom bate cu pumnul in piept ca suntem mari ecologisti. Mai ales politicienii romani.
Nimeni nu polueaza intentionat. Doar ca asta e cea mai ieftina varianta. Pentru moment. Cand vom plati cu sanatatea/viata/casa (vezi inundatii, incendii) vom vedea altfel preturile (doar cei care vor putea face o corelatie in poluare si ce li se intampla, ceilalti vor da vina pe guvern, straini, bogati, etc).
Sa nu poluezi e dovada de civilizatie. Civilizatia se impune cu amenzi, puscarie. In general cu forta.
Sa speram ca nu vom ramane prea in urma.
CO2 se gaseste in atmosfera intr-o proportie infima: 0.03%. Dar se pare ca proportia asta crescut cu 40% de cand a inceput revolutia industriala.
Da, CO2 nu polueaza in sine, dar cresterea proportiei in care se gaseste in atmosfera are efecte asupra incalzirii globale.
Am auzit de oameni care au inventat motorul care merge cu apa. Cred ca asta ar fi una dintre cele mai rele inventii pentru omenire.
Spuneți că problema e politică nu tehnologică. Problema e tehnologică, Politicul doar a creat-o alergând după himere. la acest moment nu avem posibilitatea, tehnic vorbind, să renunțăm la sursele tradiționale și să trecem la cele alternative. Degeaba suflă politicul tare în goarnă. Energia ieftină este motorul devoltării umane. Energie scumpă, proastă, intermitentă duce la sărăcie, revolte, ură. Nici un sărac nu este ecologist. Zău. Are multe alte probleme mai stringente. Și măcar dacă sacrificiul celor 10% ar rezolva ceva pe partea schimbărilor climatice. Este utopie care duce la sărăcie și conflict cu rezultate nule. Ce poate fi mai rău decât asta?