Cristina Tunegaru

A fost primul meu șoc, ca profesoară în București, să-mi dau seama că elevi de clasa a VII-a nu puteau să construiască o propoziție simplă, corect. Apoi am cunoscut o clasă întreagă în care o singură fetiță citea cursiv.

Ema e o fetiţă de o frumuseţe incredibilă, aproape intimidantă prin candoare. Dar are un ritm de învăţare mai lent şi, pentru că rămâne în urmă, uneori îşi pierde răbdarea. Din aceste motive, este considerată leneşă şi obraznică, iar întrebările ei, sfidări la adresa profesorului. (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)

Stă singură în bancă, nu are niciun prieten în clasă. Sunt toți prea mici pentru vârsta ei. (Foto: Guliver Getty Images)

Într-o zi de luni, Nicu din clasa mea a venit la școală cu o infecție la o măsea și obrazul umflat. Nu și-a scos niciun caiet în ziua aceea și a fost foarte agitat. Era evident că îl durea. L-am întrebat dacă mama l-a dus la medic sau dacă au plănuit să meargă. Mi-a spus că se va duce el la dispensarul din sat, după ore. (Foto: Guliver Getty Images)

Sunt revoltată de ideea că elevilor de gimnaziu li se recomandă romanul „Baltagul” de Sadoveanu, prezentat ca o monografie a satului românesc. (Foto: Guliver / Getty Images)

Politicianul veros de tip Andronescu râvnește la o o școală progresistă, modernă, căci până acum învățământul românesc s-a încăpățânat ca un catâr îndărătnic să stea în loc. N-a vrut să meargă și pace. Acum e vremea schimbării. Ar promite să pună umărul ca să urnească dihania căpoasă, dar nu poate părăsi alegătorii dragi și-apoi, politicianul e un om delicat, al ideilor