Ne spune ca la un început frumos de lume, cu un zâmbet larg și bărbia ridicată, făcând pauze mari între cuvinte ca să transmită lacrima interioară, emoția: Copiii mei, votanții mei nu e bine ce-a fost până acum. Haideți să rescriem viitorul; fără educație nu aveți nimic și-o să rămâneți într-o beznă a existenței. Vă promit schimbarea substanțială, primenirea învățământului românesc, spălarea de păcate a tuturor și-un nou început pentru noi toți.
Discursul îi lasă un nod în gât, înghite des, oftează. Cu siguranță îl cunoașteți. Îl numim politicianul emfază. Pentru el, prin educație toate problemele României pot fi rezolvate și abia atunci vom avea țara de vis în care să trăim împăcați și fericiți, un rai românesc, unde copiii știu să scrie, sunt politicoși, smeriți, reținuți, merg cu capul plecat să nu supere pe nimeni cu privirea, îi venerează pe Eminescu, Creangă și nu se dedau la obrăznicii occidentale, distrugătoare de spirit național și patriotism.
După mai multe mandate și o implicare serioasă în Parlament, politicianul veros de tip Andronescu râvnește la o o școală progresistă, modernă, căci până acum învățământul românesc s-a încăpățânat ca un catâr îndărătnic să stea în loc. N-a vrut să meargă și pace.
Acum e vremea schimbării. Ar promite să pună umărul ca să urnească dihania căpoasă, dar nu poate părăsi alegătorii dragi și-apoi politicianul e un om delicat, al ideilor. Așa că le transmite alegătorilor imperios povețe, ca o mamă: să dăm copiilor să îmbrățișeze tablete noi, strălucitoare, cu ecrane negre, impecabile, căci nu se mai poate ca în vremuri tehnologizate, să nu racordăm școala la noile tehnologii. Ce avem de făcut e ușor, înțelegem și singuri: să acoperim cu cearșafuri albe tablele metalice din sălile de clasă ca să proiectăm filme, să aruncăm creta și bureții murdari la coș, să ne acoperim ochii cu mâinile când zărim chiuvetele căzute într-o rână de pe holul școlilor cu toalete în curte, să ne conectăm la internet și să scriem după dictare la semnalul: Scrieți!
Politicianul pe dinafară promite învățământ performant și relansarea școlilor profesionale, în timp ce vorbește despre o Românie educată, despre oameni care votează cu simț de răspundere și care nu se lasă amăgiți de cuvinte aruncate în vânt, de pomeni electorale sau pasiuni de moment – nu votează ochii, picioarele sau obrajii bucălați ai candidatului.
Ne amintește că e nevoie de dulgheri, mecanici și faianțari, coafeze, copii dedicați patriei care să ne asigure confortul în casele noastre, la magazine, la serviciu: să facă și ei ce pot, dacă nu i-a dus capul și nu i-a ajutat familia. Ce nevoie au de licee teoretice? Dacă au note proaste, să meargă la școli profesionale, barem să învețe o meserie! spune politicianul cu vehemență și ne amintește de golanii de la parterul blocului, de copiii problemă, de repetenți, de loazele care nu vor să învețe.
Au nevoie de educație cu toții, să le fixăm deci locul cât sunt fragezi, să-i modelăm frumos în alegători cuminți, să le dăm educație puțină, oricum lor nu le prea place. Politicianul vrea binele tuturor și el însuși nu este exclude din ecuația binelui. Doar e și el român verde!
Un uriaș buzunar cu gologani deschide politicianul generos ca să ofere profesorilor, învățătorilor, educatorilor ceea ce merită și n-au primit până acum: salarii decente. Dă din cap cu oroare și chipul lui exprimă dezgust când anunță cifrele debutanților din sistem și tentativele deplorabile ale înaintașilor. Prezintă și o schemă a banilor. De unde vin și unde se duc. O desenează pe o planșă albă, la televizor, ca să se vadă că e un om de acțiune, practic. Îi vine greu să se ridice de pe scaun pentru asta, dar se întâmplă numai o dată la patru ani. E anapoda să facă aceasta, dar de dragul alegătorilor, orice. După alegeri, lucrurile se reglează de la sine, oamenii uită, banii dispar. Hârtia odată albă, la fel.
Inteligența sclipitoare a românilor recunoscută mondial ne face mândri că aparținem acestui neam. Sunt olimpicii noștri internaționali la matematică, științe umaniste, limbi străine, ne amintește politicianul gâdilător de orgolii. Voi, profesorii, i-ați creat și numai vouă trebuie să vă mulțumim. Sunteți extraordinari! Îi tremură puțin glasul, își trece mâna prin păr și ne povestește despre experiența lui, despre profesorii din satul lui, care l-au sprijinit și încurajat, până când a ajuns atât de departe, un om de bază și de vază al societății. Istorii de-a dreptul emoționante, ne ating sincer. Îl iubim pentru că ne iubește. Nu ne promite nimic, dar simte ca noi și e destul. Păcat că uneori vorbește despre sine folosind persoana a III-a: Deputatul X nu vă promite nimic, dar vă înțelege.
Politicianul nepopular se agită, dă din mâini să fie auzit, ascultat și promite chiar și românizarea totală - ore multe de latină, studierea exclusivă a literaturii române de la Miron Costin încoace – pregătirea strictă a profesorilor, care trebuie să fie niște somități ai disciplinei pe care o predau, profesori savanți, capabili să țină prelegi, discursuri ample și care astfel să transmită elevilor de la vârste cât mai fragede o bogăție de cunoștințe. Programul lui este o întoarcere în timp la sistemul de dinainte de '89 atât de bun, căci a format adulții extraordinari de astăzi: Atunci se făcea carte, elevii erau mai cuminți mai disciplinați, nu obraznici și nerușinați ca cei de azi. Să replicăm ceea ce am avut ! Programul lui electoral reiterează toată situația învățământului din epoca comunistă, chiar și metodele de predare de odinioară. Nostalgicii sunt mulți.
Despre meditații, comisioane obținute din vânzarea auxiliarelor școlare nu rostește niciun politician nimic. Despre metode învechite, teme prea ample, măsurarea performanței profesorilor, rezistența sistemului la schimbare, neadecvarea conținuturilor la vârsta elevilor, absența temelor din cultura universală nu se vorbește. Să nu stârnească neplăcere. Veți admite, desigur, campania electorală e momentul veseliei între oameni, al strângerilor de mâini, al bunăvoinței, al prinosului de recunoștință. Discuțiile sunt superficiale, programele electorale enunță idei generale, dar nu propuneri practice. Nici despre elevi nu se spun prea multe, măcar că ei ar trebui să fie în centrul educației.
Ne-am dori ca în educația românească, rolul central să îl aibă elevul, iar școala să-i formeze competențe, deprinderi, abilități, elevul să fie capabil să înțeleagă, să analizeze, să interpreteze, să realizeze, să opineze, să argumenteze, să contrazică.
Ce-i de făcut
Ne-am dori, în schimb, programe de guvernare care să vină cu soluții concrete pentru probleme grave ale educației românești. Întâi de toate, este necesară întărirea autonomiei școlare, astfel încât școlile să-și poată angaja profesori și să funcționeze ca entități de sine-stătătoare; școala va fi direct răspunzătoare de performanțele elevilor și va fi astfel încurajată să angajeze profesori buni, să-i pregătească pe cei mai puțini buni. Părinții trebuie să aibă un cuvânt important de spus în alegerea profesorului de la clasă. Mai mult, este inacceptabil ca un profesor care s-a titularizat acum 20 de ani să continue să predea nestingherit, după metode învechite, fără niciun control exterior al activității, de aceea e nevoie de examinări periodice ale cadrelor didactice. Actul didactic trebuie să devină public, și să se mai petreacă în mare secret. Ceea ce se întâmplă în sala de clasă, ceea ce se rostește preocupă părinții, directorul și alte instituții implicate în educație.
Ne-am dori ca în educația românească, rolul central să îl aibă elevul, iar școala să-i formeze competențe, deprinderi, abilități, elevul să fie capabil să înțeleagă, să analizeze, să interpreteze, să realizeze, să opineze, să argumenteze, să contrazică. Nu contează conținuturile – câte texte din opera lui Slavici a citit sau dacă poate enumera tipurile de pronume și adjective pronominale, de exemplu – ci formarea competenței de a scrie corect și coerent în limba română, de a se exprima corect. Programa școlară foarte încărcată este concentrată pe conținuturi importante în sine. Dar relevantă este sedimentarea unor procese de gândire, care au un impact major în formarea adultul de mai târziu.
În fine, mi-aș dori eliminarea fricii, a măsurilor de pedepsire și ostracizare a copiilor care nu reușesc să se adapteze, să-și găsească locul. Nu teama de eșec trebuie să stimuleze copiii, ci școala trebuie să găsească mijloacele să-i atragă, să-i încurajeze, să scoată la lumină tot ce e mai bun în ei, să-i ajute să-și atingă potențialul.
Stimați candidați, cuprindeți în programele voastre aceste măsuri, încercați să le implementați și veți avea de lucru mai multe mandate!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai sunt aproape 4 luni pînă la încheiera contractului,să caute de lucru în altă parte dacă nu e mulțumită cu ce i s-a oferit în continuare,la altă școală,se laudă cu note mari la examene,să caute alt,,ceva".Se plînge de salariu că pînă acum nu a fost decent,cine a obligat-o să nu caute un loc de muncă unde salariul să fie conform așteptărilor sale?
Oare cîte ore lucra direct cu elevii în fiecare săptămînă și cam cîte săptămîni pe an nu lucra cu aceștia pentru că erau în vacanțe?
Poate părea cinic ceea ce am spus mai sus, dar am văzut destui șefi de sindicate urmând un traseu asemănător, pentru a mă mai lăsa impresionat „din prima”: sper să mă înșel și doamna în cauză chiar să producă o schimbare (din pură convingere, fără alte interese)!
Foarte simpatice caricaturile politicienilor! Mai ales portretul marii doamne ministru Andronescu a fost de pomina, dar pe toate le-am apreciat :)
Spuneti despre programa ca e prea incarcata. Bun, pai pe ce criterii a fost compusa, de unde reiese ca e prea incarcata, si cu cat ar trebui descarcata? Spuneti de asemenea ca programa este concentrata pe continuturi importante in sine. Aici din cate inteleg bateti catre faptul ca se pune accent pe memorare mai mult decat pe intelegere, analiza, interpretare si argumentare. Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru: cum reiese din programa acest lucru? Unde scrie in programa sa nu se puna accent pe intelegere si argumentare, pe procesul de gandire?
"Mai mult, este inacceptabil ca un profesor care s-a titularizat acum 20 de ani să continue să predea nestingherit, după metode învechite, fără niciun control exterior al activității" - OK, ce schimbari substantiale ale metodelor de predare au aparut in ultimii 20 de ani? De asemenea, acei profesori au acces la niste cursuri prin care sa isi actualizeze cunostintele, sa invete aceste metode noi? Cat despre controlul exterior, inteleg ca inspectiile ar trebui sa aiba acest rol, dar nu se fac in mod corespunzator (macar si faptul ca sunt anuntate reprezinta o problema), aici sunt de acord.
In rest vad sugestii foarte bune.
Programa școlară foarte încărcată este concentrată pe conținuturi importante în sine. Dar relevantă este sedimentarea unor procese de gândire, care au un impact major în formarea adultul de mai târziu.
Ar mai fi și chestia cu evaluarea profesorilor în funcție de rezultatele elevilor.