Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În clasele de gimnaziu ajung copii care nu știu să scrie. Cum putem să le cerem să învețe gramatică, dacă ei citesc pe litere?

Elevi la școală

Realitatea dură este că ajung în clasele de gimnaziu copii care nu știu să scrie, buchisesc ca la clasa I. Nu am găsit situația aceasta într-o singură școală, ci în aproape toate școlile în care am lucrat. A fost primul meu șoc, ca profesoară în București, să-mi dau seama că elevi de clasa a VII-a nu puteau să construiască o propoziție simplă, corect. Apoi am cunoscut o clasă întreagă în care o singură fetiță citea cursiv. Ceilalți copii erau resemnați deja, îmi spuneau adesea, când citeam povești: „Să o puneți pe ea, doamna, că ea citește bine.” În clasa aceea de a VII-a, cititul era o abilitate înaltă, pentru cei mai buni.

În gimnaziu, cu zece profesori pe cap, copiii aceștia nu mai pot acoperi golurile imense. Bineînțeles că nu pricep nimic la geografie, dacă abia reușesc să scrie; e evident că nu pot să învețe gramatica, din moment ce citesc pe litere. Profesorilor li se cere „să-și predea materia”, să fie la zi, să completeze cuminți condica, chiar cu prețul ca unii copii să rămână definitiv în urmă. Școlile noastre nu țin pasul cu copiii, ci cu materia. Odată ce ai intrat în clasa a V-a fără să ai deprinderile minime, nu le vei mai recupera niciodată în școala noastră. Nu ai cum, nu e nimeni care să te ajute.

Visez la o vreme în care școlile să fie eliberate de lațul strâns dinspre Minister și responsabilizate, astfel încât să-și permită să lucreze cu toți copiii în ritmul lor, pentru că sunt copiii lor, nu ai sistemului, sunt oglinzile muncii lor, oglinzi ale dedicării lor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca o vedem pe Veorica noastra cea "ministreasa sefa" cum citeste, totul devine explicabil!
    • Like 0
  • Din clasa a V-a e aproape imposibil de remediat. Dar te întrebi atunci cum a promovat 4 clase.
    Gândiți-vă că și ceilalți elevi au dreptul la educație. Și petrecând suficient timp cu cei care nu vor sunt lăsați de izbeliște cei care își doresc să învețe ...
    • Like 1
  • Dorin check icon
    Pentru asta,le mulțumim din suflet așa-zișilor Dascăli, umflați bine de PSD cu salarii și sporuri.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Fiecare copil are un stil de învăţare, care poate fi uşor identificat de un consilier şcolar sau un psiholog (chiar şi un student la psihologie poate face asta). Se numeşte educaţie DIRERENŢIATĂ. Stilurie de învăţare sunt predate la moduele pedagogice, dar educatorii nu le aplică şi în multe cazuri nici nu le cunosc prea bine, sau le consideră mofturi... moderne (am întâlnit şi aşa ceva).
    E foarte dificil să te apleci asupra fiecărui copil în parte şi e mult mai simplu să ai o abordare frontală (chiar acesta este termenul de specialitate), în care să mărşăluieşti în pas voios cu toată clasa.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Stilul de invatare nu este unic, fiecare se poate folosi de mai multe tipuri.
      • Like 0
  • "Odată ce ai intrat în clasa a V-a fără să ai deprinderile minime, nu le vei mai recupera niciodată în școala noastră. Nu ai cum, nu e nimeni care să te ajute." - intrebarea mea e: de ce ti se permite sa intri in clasa a V-a daca nu ai acele deprinderi minime? Ce s-a intamplat cu corigenta si repetentia?
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Marga check icon
      @ Jonn Jozz In practica este mai dificil. Sunt copii cu diverse dificultati, pentru care inclusiv invatatorul ar avea nevoie de consiliere. Nu cred ca ajuta in primele 2 clase cu ceva pe elevul respectiv repetentia. Ajuta mai mult sa intelegi sursele dificultatilor sale si care ar fi modul in care se poate lucra eficient cu el. E dificil in clase mai numeroase, si, mai ales, in absenta unei formari adecvate, atat initiala cat si continua a cadrelor did. Sa stiti ca nu toti copiii au acasa un climat adecvat si parinti care sa ii ajute sa isi organizeze timpul. Organizarea timpului ar trebui sa faca parte din programa scolara, cu materiale de sprijin si pentru parinti.
      • Like 0
    • @ Marga
      Valentin check icon
      Repetenţia e complet inutilă şi nu există vreo garanţie că aceste deprinderi vor fi acoperite.
      • Like 0
    • @ Marga
      Inteleg ca exista aceste tipuri de probleme, dar nu vad cum solutia mai buna ar fi ca acei copii sa treaca pur si simplu clasa in conditiile in care nu au deprinderile necesare anului scolar urmator.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu e complet inutila. Inutil e sa treci clasa neavand abilitatile necesare pentru a urmari ce se face la clasa in anul/anii urmatori. Mai bine stai mai mult timp sa inveti ce nu ai reusit sa inveti prima data decat sa treci ca gasca prin apa prin scoala, sa ajungi la examen si, surpriza, sa iei 2 sau 3.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Putem face sute de rafturi dacă le dăm în cap cu "Baltagul" şi îi obligăm să vorbească păsăreşte pe texte pe care nici nu e nevoie să le citească.
    • Like 1
  • O metoda minunata de a invata copiii sa citeasca, de aplicat de la clasa 1, si costuri mici, este de facut un raft in clasa in care la inceputul anului fiecare copil sa aduca de acasa o carte pe care copilul o adora. O mini biblioteca de 30 carti de unde fiecare copil poate imprumuta o carte, saptamanal. Unora le va place, altora nu, dar cartile aduse de fiecare dupa preferintza va fi motiv de discutie in pauze, motiv de citit, motiv de acceptat ca unele sunt pe gustul propriu si altele nu. Un efort mic din partea fiecarui parinte (noi cumparam carti la mana a2a, si cartile de copii mici le-am donat )
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Dan Dinu Dan Dinu check icon
      E bună ideea! Îmi place.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Lectura este baza şi cea mai importantă preocupare în sistemele de educaţie din afară, unde copiii sunt încurajaţi să citească maxim 5 pagini ZILNIC, pe care să le discute zilnic la şcoală. Liber, cu propriile lor cuvinte. Pe lângă lectură se face scriere creativă, la fel de importantă ca şi lectura.

    Din păcate, în România, totul este cufundat în sosul gros şi urât mirositor al criticii literare. Elevii mestecă o păsărească absolut imbecilă, cu metatexte-metatextuale lirico-stupidoide din care nu pricep mare lucru, dar care le foloseşte la regurgitat în timpul examenelor.

    Adică ai textul X liricotextoid care demonstrează că lirismul bilibostromfoblistic... A+B=C lectură transformată în matematică. Zero barat!

    Cică asta dezvoltă gândirea analitcă. Aşa o fi, limba păsărească e cunoscută pentru magiile pe care le face asupra minţilor tinere. Cred că mai curând exprimarea liberă şi scrierea creativă sunt cele care dezvoltă gândirea critică, nu un limbaj academic transplantat artificial în şcoala generală.

    Mai mult, elevul român suportă foarte greu lectura. După sistemul Pavlov: atunci când vede literele îşi aminteşte de toate farafastâcurile lirico-textodie pe care a trebuit să le îngurgiteze pentru note şi examene. Se numeşte reflex condiţionat.
    • Like 2
    • @ Valentin
      Dan Dinu Dan Dinu check icon
      Ha ha! Îmi place ce scrii şi cum scrii! Şi eu îmi amintesc de comentariile prefabricate pe care le îngurgitam. Gândul la ele le asociază acum cu o pastă cleioasă gri-ciment. Nu mai ştiu nimic din ele cu excepţia unui singur comentariu care nu era comentariu propriu zis.

      Iată istoria! Făcusem rost de o culegere de comentarii pentru bacalaureat şi mă tot străduiam să îndes cu maiul în căpăţână ideile scrobite şi îmbălsămate acolo. Erau aşa de ţepene încât păreau dăltuite pe lespezi de cimitir şi nu puteai crede nici că au fost scrise de mână vreodată, darămite vorbite vreodată de gură de om... .

      Dar la unul dintre comentarii, ultimul din carte, am resimţit ca un şoc de viaţă. Era vorba de comentariul filosofic al lui Constantin Noica la basmul "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte". Nu era ceea ce s-ar numi un comentariu de şcoală dar te cucerea nu doar prin idei inteligente ci şi prin căldura şi bucuria cu care Noica îşi îmbrăţişa subiectul. Efectiv, îţi dădea senzaţia că îl lua în braţe ca pe un copil mic şi începea să-l răsfeţe ... . Lui Noica părea că puţin îi pasă de stilul sobru al criticii. Mai târziu, am regăsit acelaşi stil tineresc - exuberant, la Nicolae Steinhardt.
      • Like 1
    • @ Dan Dinu
      "Cică asta dezvoltă gândirea analitcă. Aşa o fi, limba păsărească e cunoscută pentru magiile pe care le face asupra minţilor tinere." - facuta corect analiza literara exact asta face, da. Nu e "pasareasca" sunt niste termeni specifici care au sens daca depui un minim efort sa-i intelegi.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Analiza literară se clădeşte treptat, pe parcursul anilor de învăţământ. În generală se începe cu exprimare liberă şi cu un minimum de termeni tehnici, nu analiză de tip Propp sau Panofsky la clasa a 5-a! Da, există peste tot termeni de specialitate, dar există şi o stratificare treptată, care în alte sisteme de învăţământ e gândită corect.

      Să nu ne închipuim că în alte sisteme nu se deprind termeni ca roman, nuvelă sau schiţă (şi că nu se înţeleg diferenţele), doar că acolo se predau practic. Nu se învaţă despre poezie - cum se face la noi - ci se scrie poezie.

      Tipul de învăţare folosit de ei este numit de literatura de specialitate EURISTIC. Tipul de învăţare folosit de noi este cel EXPOZITIV.

      Euristic înseamnă învăţare prin descoperire. Adică nu pleci de la o formulă, ci experimentezi ca să ajungi la înţelegerea respectivă. Formula în sine e mai puţin importantă. Se predă la facultate.

      La noi, lipsa de practică la orice - fie că vorbim de literatură, de chimie sau de fizică - îşi spune cuvântul. De aceea se învaţă mecanic, pentru că nu există descoperire.

      Învăţarea euristică este baza gândirii analitice. Sistemele din afară nu sunt preocupate ca la sfârşitul şcolii generale elevul să poată perora o analiză doctă, ci să exprime liber anumite concepte folosind o brumă de termeni de specialitate (gen "literatura pe înţelesul tuturor").

      La noi sunt obligaţi să depreindă UN DISCURS complet. Un discurs academic fără niciun fel de rezonanţă practică. Putem găsi orice blog de poezie de pe net ca să ne dăm seama câţi au înţeles picioarele metrice. Sigur, toţi dau teoria, dar cu practica e mai greu, pentru că practica ţine de exerciţiu.

      La noi exerciţiul şi experimentul au dispărut.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Dan Dinu Dan Dinu check icon
      Meştere, aş recomanda administratorilor "Republica.ro" să te contacteze, să te adulmece şi, eventual, să-ţi publice articole pe tema educaţiei. Părerea mea. Foloseşti condeiul cu bun simţ, cu piper şi la cestiune. Iar dacă nu o vor face, fă-mi, te rog, hatârul şi comentează şi cu altă ocazie! Cel puţin pe teme de educaţie.
      • Like 1
    • @ Valentin
      "În generală se începe cu exprimare liberă şi cu un minimum de termeni tehnici, nu analiză de tip Propp sau Panofsky la clasa a 5-a!" - unde scrie in programa ca ar fi obligatoriu sa se invete Propp sau Panofsky la clasa a 5-a?

      "De aceea se învaţă mecanic, pentru că nu există descoperire." - de unde rezulta ca "se" invata mecanic?

      "La noi sunt obligaţi să depreindă UN DISCURS complet. Un discurs academic fără niciun fel de rezonanţă practică." - nu. Obligatorii prin programa sunt niste notiuni de baza de analiza literara, ceea ce e absolut OK. Ca sunt unii profesori care exagereaza, asta e cu totul altceva. Cat despre practica, nu tot ce se face in scoala trebuie sa aiba scopul explicit de a te ajuta doar sa treci strada si sa numeri, se mai si construiesc bazele unei culturi. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca analiza literara e un exercitiu bun de gandire analitica.
      • Like 0
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    Dacă încă silabisesc la gimnaziu, nu ştiu ce soluţie rămâne. Copilul trebuie "dedat" la lectură de mic. Lectura e o "formă de existenţă" a minţii şi a inimii pe care nu o poţi domestici la pubertate dacă nu ai făcut-o până atunci. Sper să mă înşel.

    E adevărat că Jack London are un personaj, Martin Eden, un tânăr marinar care, sub influenţa coapselor (sau mai bine să spunem nurilor) unei aristocrate, porneşte un vast proiect de desţelenire a minţii. A minţii sale nelucrate până atunci (cam 20 de ani dacă îmi aduc bine aminte) şi pe care informaţiile, ideile, cuvintele noi se imprimau "ca pe nişte coli albe". Dar în viaţa reală acesta ar fi un caz excepţional dacă nu imposibil. Dacă până la 12, 15 sau 18 ani nu a fost plugărită şi semănată temeinic prin lecturi bune, I regret to inform you that pirul, pălămida şi bălurul au căpătat nişte rădăcini de care un agronom mai scapă cu chiu cu vai dar nu ştiu dacă şi un profesor care încearcă să desţelenească o minte nelucrată.

    Lectura de plăcere este, oarecum, o formă aristocratică de existenţă. E trebuinţă de tihnă, de zăbavă. "Nu este alta mai frumoasă şi mai de preţ zăbavă ..." . Cartea "robul a scris-o, domnul o citeşte...". Lectura este una dintre cele mai accesibile şi mai nobile forme de aristocraţie. Aristocraţie în înţelesul etimologic al cuvântului, "domnia celui mai bun". Prin lectură, va stăpâni în tine ceea ce este mai bun în tine. Mă rog, nu obligatoriu. Sunt şi destui snobi cultivaţi. Dar lectura e o şansă în plus.

    Aşa că, eu îmi traduc textul doamnei profesoare Tunegaru astfel: Ce naiba a făcut învăţătorul ăla 4 ani de zile în clasă în afara faptului că a tocit un scaun cu c...l. ? Dacă în patru ani de zile faci lectură în clasă (pe silabe, fir-ar ele să fie de silabe!) chiar şi ultimul dintre elevi dobândeşte deprinderea "tehnică" a lecturii, ba chiar şi gustul şi plăcerea ei.
    • Like 3
  • Valentin check icon
    E vorba şi de metode învechite, dar şi de faptul că pentru un anumit segment ai alocate două ore, din care una de predare şi alta de fixare. A fixa un element al programei într-o singură oră e absurd, dar din păcate e tot ce poţi face într-o programă aglomerată până la refuz.
    Orice metodă ai aplica nu funcţionează, pentru că fixarea cere timp. La noi fixarea se face dezlânat, pentru că se face acasă. Ca lucrurile să se fixeze e nevoie de meditator.
    În alte sisteme programa e mult mai aerată şi fixarea se face temeinic şi pe termen lung. De aici vin şi metodele diverse, care chiar funcţionază.
    La noi orice metodă ai aplica devine inutilă, pentru că o aplici în 30 de minute. Pe urmă eşti obligat să treci la un alt capitol al programei, pentru că programa e multă şi trebuie făcută toată.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Nu, nu e aglomerata si nu, nu ai nevoie de meditator. Asta daca stii sa iti organizezi timpul acasa si la scoala. Ceea ce da, e util sa inveti sa-ti organizezi timpul.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      maripos check icon
      "Nu ai nevoie de meditator". Si-atunci de ce mai mult de jumatate dintre elevi au meditatori?
      • Like 0
    • @ maripos
      pt ca parintii au bani si, inca mai cred ca scoala bine facuta mai poate reprezenta ceva
      cinste lor pt ca multi au trecut direct la scolile particulare - si acolo cu sau fara meditaii!
      proful nu poate asigura pregatirea diferentiata cum se propovaduieste pe pagina asta , pt ca : nu poate, nu stie, are prea multe feluri de ramasi in urma, si - de ce nu - are si cativa mai bunicei caroara trebuie sa le ceara scuze pt ca ii neglijeaza
      si, inca, pt ca ora- didactica are 50/45 de minute
      alternativa e fara meditatii dar cu pile (pe viata), diplome contrafacute si alte variante , triste cred (eu cel putin)
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      maripos check icon
      Va inselati, sunt putini parinti in Romania care isi permit sa-si dea copiii la scoli private. Acu depinde si fiecare in ce fel de cercuri se invarte. Stiti vorba ceea: "satulul nu-l crede pe flamand". Bogatii Romaniei n-au habar cum traiesc ceilalti. Sa va spun eu: o familie cu un venit de 1000 euro/luna si doi copii nu-si permite sa-i mediteze. Stiu parinti care iau credite pentru a plati profesori, aceeasi profesori platiti si de stat. Ce sa mai vorbim de cei cu venituri si mai mici...
      • Like 0
    • @ maripos
      costa, de aceia am si spus , cinste lor ca mai cred in asa ceva (scoala) dar am fost uimit sa constat , dintr-o arie limitata (cunoscuti de ai mei) cat de multi copii sunt la "cambridge", liceul "turcesc"/informatica , francez, american... gradinite particulare, si asta nu dintr-o lume de mari oameni de afaceri , si de asemenea cat de multi liceeni pleaca , cu taxe, in alte tari, l;a facultate?!
      adica, gresiti in a evalua cantitativ fenomenul, dar - desigur - presupune un mediu cu un nivel de cultura mai aparte si departe de ideia ca te poti descurca ...si altfel
      (ca o paranteza, comunitatea roma e o comunitate instarita - dovada cel putin locuintele/palatele lor - dar care nu ajuta scoala , scoala copiilor lor sau pe copii - fie si cu meditatii, pt ca spera sau au convingerea - si chiar si dovada/confirmarea, ca se pot descurca ... si altfel)
      chiar daca ar fi politic incorect, dar se poate remarca o (nere)prezentare pe masura in contingentul absolventilor de studii liceale si mai ales studii superioare
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Cred ca ori nu aveti copii, ori acestia au terminat de mult timp scoala. Ati cam pierdut contactul cu realitatea scolii. Cei cu bani merg la scoli private. Acolo stiu dinainte ce dau si ce primesc. Ceilalti nu platesc profesori in particular pentru ca ar mai crede in scoala, le este lehamite de scoala, abia asteapta sa se termine. Merg cu plicul la profesor cum merg cu plicul la doctor, de nevoie. Asta cu credinta in scoala e o poveste in care, se pare, doar dv. mai credeti. Fiecare cu punctul lui de vedere. Dintr-un oras de provincie asa se vede. Poate la Bucuresti salariile sunt mai mari, procentul mai mare, dar media pe tara tot mica ramane.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult