Poate că nu mai trebuie să căutăm secretul longevității în laboratoare de cercetare sau în elixiruri magice. Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că cel mai puternic medicament pentru o viață lungă și sănătoasă este sensul.
Când vorbim despre longevitate ne gândim, de cele mai multe ori, la rețete de viață lungă: alimentație sănătoasă, mișcare, obiceiuri echilibrate, genă. Toate acestea contează, dar există ceva mai profund care poate decide nu doar cât trăim, ci și cum trăim: și anume, sensul vieții. Oamenii se tem adesea chiar de ideea de a îmbătrâni, dar ceea ce ar trebui să ne sperie cu adevărat este viața lungă fără scop, spun specialiștii în sănătate mentală și emoțională. Aceasta este provocarea modernă: cum să nu adăugăm doar ani la viață, ci să adaugăm viață anilor? Anna Adam, psiholog clinician în cadrul rețelei de sănătate Regina Maria, spune că, în practica terapeutică, a înțeles că esențial este „cum” trăim anii. „Longevitatea devine cu adevărat valoroasă atunci când se împletește cu calitatea vieții; când fiecare zi are o profunzime, o bucurie, o conexiune”. Așadar, secretul unei vieți lungi și împlinite constă de fapt în a-ți descoperi motivul pentru care te ridici din pat în fiecare dimineață. În a-ți găsi ikigai-ul, un concept japonez care se traduce prin „motivul de a trăi" sau „rațiunea de a fi". Și nu, acesta nu trebuie să fie legat neapărat de carieră, ci poate fi orice te face să te simți fericit, util și motivat să te trezești. „Este sentimentul că ceea ce facem, că ceea ce suntem, contează – pentru noi înșine și pentru ceilalți, că viața noastră are un rost care ne încălzește sufletul”, spune Anna Adam pentru habits by Republica: „Pentru mine, a trăi bine este esența vieții. Ani mulți fără sens, fără bucurie, fără conexiune, pot părea goi. În schimb, o viață trăită cu pasiune, cu sens, chiar dacă mai scurtă, este plină de lumină și frumusețe. Astfel, nu numărul anilor, ci calitatea fiecărui moment contează”.
Ce este sensul vieții și cum ne prelungește existența
„Sensul nu este o rețetă universală”, spune psihologul clinician Anna Adam. „Pentru unii poate fi o misiune măreață, o chemare spirituală sau o realizare profesională. Pentru alții, poate fi bucuria de a fi alături de familie, de a fi de folos, de a dărui și a primi iubire. Nu trebuie să fie ceva spectaculos sau grandios. Sensul adevărat, cel care ne încălzește inima, poate fi simplu și intim: o relație sinceră, un gest de grijă, o activitate care ne face să simțim că suntem vii și conectați cu ceilalți”.
Știința confirmă că sensul nu e doar „hrană pentru suflet”
Studiile arată că oamenii care trăiesc cu un scop clar au niveluri mai scăzute de cortizol (hormonul stresului), prezintă inflamație cronică mai redusă, au un risc mai mic de boli cardiovasculare, iar telomerii – acele mici căpăcele ale cromozomilor care controlează vârsta celulară - se degradează mai lent. Cu alte cuvinte, atunci când viața are sens și corpul răspunde direct la ce trăim în suflet. “În cabinet, văd adesea cum lipsa unui sens clar creează o stare de neliniște adâncă, o oboseală sufletească care poate părea fără margini”, spune specialistul. „E o oboseală care nu trece cu somnul, ci care ține de existență însăși. Corpul răspunde la această stare prin insomnii, dezechilibre hormonale și o imunitate slăbită. În plan psihic, pierdem busola care ne călăuzește, iar viața începe să pară o simplă așteptare, nu o trăire plină și autentică”. Când cineva nu mai simte pentru ce să lupte sau pentru ce să se trezească dimineața, stresul interior crește și ne dezechilibrează. Însă, când redescoperim sensul – chiar și unul mic, dar real – această tensiune începe să se risipească, iar sufletul și corpul încep să respire din nou, explică Anna Adam.
“Inima rea”, metaforă sau afecțiune
Întrebată dacă se poate muri la propriu de „inimă rea”, Anna Adam vorbește despre o afecțiune reală: sindromul inimii frânte, în care durerea emoțională intensă poate afecta inima atât de mult încât pune viața în pericol. „Dincolo de aceasta, cred că suferința sufletească neîmpărtășită, singurătatea și durerea profundă pot să „uzure” inima, fizic și simbolic. Durerea fără sens poate sfârși prin a ne slăbi nu doar emoțional, ci și fizic. De aceea, în terapie punem atât de mult preț pe găsirea unui rost, pe a da glas durerii noastre”.
Care e ikigai-ul tău
Absența sensului lasă un gol dureros în suflet, care poate aduce anxietate, tristețe profundă și pierderea motivației, iar secretul pentru vindecare nu e o rețetă magică, spune psihoterapeutul. Adam amintește de “ikigai”-ul propriu; de găsirea motivului sincer și personal pentru care merită să trăim în fiecare zi, iar acesta „poate fi o iubire, o rutină, o speranță”. În așa-numitele „zone albastre” ale lumii, unde oamenii depășesc frecvent 90 sau chiar 100 de ani, secretul longevității nu stă doar în dietă sau aer curat. Mai important este faptul că fiecare locuitor știe „pentru ce trăiește”. Fie că este vorba despre familie, muncă în comunitate, credință sau pasiuni cultivate zilnic, acest „de ce” devine motorul unei vieți lungi și pline de vitalitate. Așadar, un scop devine o ancoră care ne scoate din pasivitate și ne face să fim responsabili față de noi înșine. Astfel, ne cultivăm nu doar viața interioară, ci și sănătatea fizică, mai spune terapeutul. Întrebată dacă longevitatea este în gene sau dacă o putem influența, Anna Adam afirmă că „genele ne oferă o bază, dar nu sunt un destin implacabil. Studiile epigenetice arată că modul în care trăim – ce mâncăm, cum ne iubim, ce alegem să simțim – poate activa sau potoli genele noastre. Astfel, avem o mare putere de a ne modela viața și sănătatea. Longevitatea este, în mare parte, o creație a alegerilor noastre și a sensului pe care îl cultivăm”.
Există un moment potrivit pentru a descoperi sensul vieții?
Sensul nu se dă, se caută, explică psihologul clinician. Nu vine odată cu un premiu sau cu o revelație spectaculoasă, ci, mai degrabă, se țese în momentele în care trăim cu adevărat – cu prezență, cu grijă, cu curaj, mai spune psihologul clinician. De altfel, nu există o vârstă pentru a-ți găsi sensul, spune terapeuta. „Există însă disponibilitatea de a te asculta cu onestitate și de a trăi viața nu doar ca pe o succesiune de zile, ci ca pe o poveste în care ai un rol activ. Uneori, sensul se naște dintr-o durere. Alteori, dintr-o întâlnire. Poate fi un vis vechi pe care ai curajul să-l reiei. Sau un gest simplu de iubire pe care îl faci cu regularitate. Important e să știi că sensul nu e o destinație; e felul în care mergi pe drum”.
Asta nu înseamnă că sensul vieții ne ferește de durere sau pierderi, dar ne oferă o busolă interioară. „În fața durerii, pierderii sau eșecului, oamenii care au un sens clar reușesc să-și păstreze echilibrul. Nu pentru că suferința lor e mai mică, ci pentru că au un fir roșu care îi leagă de ceva mai mare decât momentul dificil”, spune Anna Adam. Aceast „fir roșu” ne face să avem grijă de noi, să mâncăm mai sănătos, să fim activi, să reconstruim relații. Practic, sensul devine viață: un dar pentru orice vârstă. Anna Adam vorbește despre conexiune și apartenență la comunitate afirmând că nimeni nu își găsește sensul în izolare: „Izolarea socială este un factor de risc major pentru sănătate, în timp ce conexiunile profunde ne susțin imunitatea, scad inflamația și prelungesc viața”. Iar îmbătrânirea, departe de a fi o povară, poate fi o etapă plină de sens: „Îmbătrânirea este o călătorie plină de sens și frumusețe. Putem fi de folos, putem aduce bucurie și putem fi iubiți la orice vârstă, dacă rămânem conectați, curioși și implicați.”
Cum ne rescriem povestea în terapie
Sensul e felul în care mergi pe drum, concluzionează terapeuta. A trăi mult nu înseamnă a număra anii, ci a le da valoare. Iar această valoare se naște atunci când găsim un „ikigai” – mic sau mare – care ne face să trăim cu bucurie, cu grijă față de noi și cu iubire față de ceilalți. Dar și față de noi și de felul în care ne raportăm la propria poveste de viață. Ceea ce, pentru specialiști, se traduce într-un alt concept: cel de terapie narativă. Terapia narativă pornește de la ideea că suntem modelați nu doar de ce ni s-a întâmplat, ci de cum ne povestim ceea ce ni s-a întâmplat, explică Anna Adam. „Mulți oameni trăiesc captivi în povești care nu le mai slujesc: eu nu sunt suficient, nu merit iubire, întotdeauna dau greș. Prin terapie, începem să rescriem aceste narațiuni – cu mai multă compasiune, cu mai multă înțelegere pentru propriul parcurs. Începem să vedem că nu suntem definiți de traumele noastre, ci de felul în care am supraviețuit lor”.
Un ”reset” este posibil, mai spune psihologul Adam. Nu prin ștergerea trecutului, ci prin recunoașterea sensului din spatele lui. Pentru asta, ai nevoie de un spațiu sigur, de o relație autentică și de curajul de a te întreba: „Dacă viața mea ar fi o poveste, ce titlu i-aș da de azi înainte?”
Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase.
Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.