Un chirurg mare are nevoie de o incizie mare? Cum se vede „chirurgia prin gaura cheii”, din sala de operație

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”. Afirmația îi aparține doctorului Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România. 

După 20 de ani de lucru în sistemul public de sănătate, chirurgul Copăescu a ales pionieratul deschizând prima clinică dedicată chirurgiei bariatrice din Europa de Est (inițial numită Delta Hospital), pe care o conduce și în prezent. Este Director medical al Ponderas Academic Hospital, parte a rețelei Regina Maria și de peste două decenii formator de chirurgi. Doctorul Copăescu este executive director al Surgical Training Institute, organizând anual cursuri de precizie și manualitate în domeniu, workshop-uri și programe internaționale pentru chirurgii din întreaga lume. Este unul dintre medicii cu cele mai complexe și numeroase intervenții laparoscopice efectuate în România, iar sub coordonarea sa, Ponderas devenit din 2014 centru de excelență în chirurgia metabolică și bariatrică, unde se realizează mii de proceduri minim-invazive anual.

În deschiderea acestui text, puteți accesa varianta video a discuției cu chirurgul Cătălin Copăescu, parte a proiectului Regina Maria 3.0, realizată în parteneriat cu Rețeaua privată de sănătate Regina Maria.

„Tu să fii medic!”

Dincolo de realizările profesionale, chirurgul Copăescu și-a împlinit un vis: de a le oferi pacienților români condiții medicale ca în străinătate și de a-i ține pe medicii români „acasă”. Mai mult, i-a respectat și dorința bunicului său, Filip, a cărui amintire îl emoționează profund. Primul din familia sa care a ales medicina, Cătălin Copăescu a parcurs acest drum la îndemnul bunicului, preot greu încercat. „Tu să fii medic!” i-ar fi spus acesta, iar copilul de atunci i-a urmat sfatul. Mai mult, pasiunea pentru profesie s-a transmis ulterior în familie, o fiică a chirurgului fiind la rândul său doctor. Copăescu a studiat medicina la București, iar rezidențiatul în Chirurgie generală l-a urmat la Spitalul Sf Ioan din capitală. „M-am format într-o școală în care coordonatorul departamentului, profesorul Corneliu Dragomirescu avea o viziune despre educația chirurgicală foarte consistentă”, povestește medicul. Beneficiar al unui program de studiu în Anglia, în care a învățat tehnici laparoscopice, profesorul Dragomirescu a predat la rândul său chirurgilor din echipă noțiunile dobândite. „Cu el (n.r. profesorul) contaminat de această perspectivă- a utilizării tehnologiei în viitor- și noi, tineri entuziaști în jurul lui, am luat parte la primele cursuri, primele sesiuni de antrenament privind utilizarea acestor tehnologi. Pe model suin, într-adevăr, la început pe piese anatomice și ulterior, beneficiind de instruire în străinătate, am reușit să aplicăm și în România. Erau anii ‘90”, rememorează începutul Cătălin Copăescu. 

Pasionat de studiu și de ce se întâmplă în comunitățile profesionale din alte state, doctorul a obținut acreditări în laparoscopie și bariatrie, introducând în România tehnici video-asistate de tratament. În 2002 devine primul chirurg roman care efectuează o intervenție bariatrică pe cale laparoscopică, iar un an mai târziu realizează prima operație de bypass gastric din România. 

În câți ani te formezi profesional

A privit permanent spre Vest, dorindu-și un sistem medical precum cel din străinătate: „Întotdeauna ne raportăm la alte experiențe, ne raportăm la alte modele de organizare și am dorit să fim și noi așa. Pentru noi, lumea occidentală era cea care deschidea o altfel de perspectivă”. (…) Sigur, la început am fost uimiți de tehnologia pe care o aveau la dispoziție, de materialele care aveau o calitate mult superioară, mai puțin de modul de organizare în spital- pe care noi îl consideram standardul”. Spune că au trecut ani până când o dotare la nivel similar clinicilor din străinătate a fost posibilă și în România și până când echipele medicale de aici au învățat să folosească echipamente și materiale eficient, în folosul pacienților. „A avea un aparat și a-l băga în priză astăzi nu înseamnă că îi poți oferi pacientului căruia îi este destinat aceeași performanță pe care o poate avea atunci când este tratat de către o echipă cu multe decade de experiență. Or, acest interval de 40-50 de ani de izolare a făcut ca noi să avem nevoie de o perioadă de 30 de ani până când să putem ajunge la un nivel de performanță similar cu ceea ce este în străinătate”. Privind în urmă, profesorul Copăescu mărturisește că se aștepta ca etapele să fie parcurse rapid: „Că, odată devenind beneficiarii acelui echipament pe care l-am văzut, de mâine vom fi la fel de buni. Și că acele intervale de care cu toții am auzit- 10 ani, 20 de ani de parcurs pentru a reduce decalajele - sunt niște povești pesimiste. Că noi, cu ambiția și cu pregătirea noastră, vom putea să ardem multe dintre etape și vom fi la fel de buni ca și ceilalți. Numai că, în timp am descoperit că este mult mai anevoios un astfel de parcurs și că reclamă determinare, abnegație și un spirit de echipă pe care am învățat să-l cultivăm”. 

Ce aduce o revoluție

Amintește de începuturile introducerii chirurgiei minim invazive în România și se consideră norocos pentru că a trăit această revoluție. Vorbește despre vizualizarea câmpului operator, despre un alt proces de învățare, despre identificarea unor structuri până atunci inaccesibile ochiului liber și despre beneficiile nesperate pentru pacienți. „Nu mai foloseam incizii largi care agresau peretele abdominal și reușeam să fim mult mai delicați folosind această tehnologie, mult mai eficienți din punct de vedere medical, cu o recuperare mult mai bună, cu o reintegrare socio-profesională mult mai rapidă. Toate avantajele care astăzi par banale pentru ceea ce înseamnă chirurgie în 2025, atunci erau ceva cu totul ieșit din context”.

De la incizii mari la chirurgia „pe gaura cheii”

Doctorul vorbește și despre un alt tip de revoluție recunoscând că perioada de pionierat a fost una delicată, dincolo de aspectele pozitive: „Marea comunitate profesională era obișnuită cu acel standard al chirurgiei deschise, al unor gesturi care sunt controlate de mâinile chirurgului uitându-se în abdomenul pacientului și realizând o intervenție chirurgicală de care pacientul are nevoie... rezecții largi. Un chirurg mare are nevoie de o incizie mare, ori noi intervenim cu o tehnologie printr-o cale de acces minimalistă, de aceea era și calificată această abordare chirurgie pe gaura cheii. S-a dovedit că această keyhole surgery oferea acces printr-o breșă mică în întreg spațiul abdominal, fără să deranjăm abdomenul. Și, mai departe, acest mod de abordare s-a transferat către alte arii anatomice și în torace, toracoscopie și la nivel cervical și la nivel artroscopic. Eram la începuturile unor tehnologii și puțini cei care au înțeles și au îmbrățișat o astfel de tehnologie. Majoritatea erau reticenți”. 

Pasul de la „nu avem, nu se poate” la schimbarea de mentalitate

Contextul era mai larg de atât: spitalul din România în care activa doctorul Copăescu nu își permitea o dotare similară cu ceea ce acesta vedea că se întâmplă în alte țări. Nici echipele manageriale nu își permiteau consumabilele echipamentelor performante, iar sistemul de asigurări avea limitele sale: nu putea acoperi cheltuielile necesare unor astfel de intervenții științifico-fantastice. „Eram la început”. A realizat că schimbarea se face dificil, chiar și din răspunsurile decidenților: „Nu nu se formula, dar Nu era Poate și Poate este Nu. Am înțeles că nu schimbă nimeni pentru noi și că trebuie să încercăm să modificăm”, povestește. Așa că medicul a căutat soluții pentru a-și desfășura activitatea cât mai aproape de ceea ce vedea la grupurile profesionale din alte țări. „Și am gândit, poate nu chiar atât de explicit, să creăm o alternativă care la un moment dat să fie un model pentru cei care se organizează în sistemul medical” (…) De la asta am plecat. De la un sistem medical în care pacienții nu mai aveau încredere, medicii nu mai aveau încredere și de la speranța de a prinde din urmă nivelul la care s-a ajuns în străinătate”.

Vizita în Statele Unite și pacienții ignorați

„Probabil, elementul principal care m-a determinat să ies din cadrul de organizare publică a fost chirurgia obezității”, mărturisește dr Cătălin Copăescu. România era un teren virgin la începutul anilor 2000 în acest domeniu: al obezității morbide. Medicul amintește că existau niște experiențe singulare, foarte limitate, doar pe cale deschisă. Boala nu era asumată ca atare, iar pacienții- abandonați. În timp ce în străinătate apăruseră noi tehnologii și o nouă chirurgie se întrevedea. Provocatoare. „Pentru asta era obligatoriu să existe o dotare specială. Mesele de operație pot fi diferite, paturile de consultație, până și manșetele de tensiune, aparatele de explorare imagistică, computerele tomograf. Nu exista în România un tomograf care să admită un pacient peste 150 de kg, ori toți aceștia aveau peste 200, mulți dintre ei 250 kg. Erau mulți în această categorie, o grupă de pacienți complet ignorată”, explică medicul contextul. Așa că a început o astfel de chirurgie în spitalul public, dar diferențele dintre ceea ce putea oferi aici pacienților și ce se întâmpla în alte state erau uriașe. „Am început încet- încet să fiu cumva și un avocat al lor (n.r. al pacienților) în încercarea de a crea ceva mai mult și m-am lovit de ziduri în toate părțile. O deplasare care mi-a rămas în minte în Statele Unite m-a făcut să identific care sunt elementele principale ale unui program de chirurgie bariatrică și metabolică. Nu doar o intervenție chirurgicală pentru care pacientul vine dimineața și pleacă seara, ci un ansamblu multidisciplinar în care pacienții sunt calificați, sunt pregătiți. Ca niște roboței funcționau chirurgii, intervențiile chirurgicale erau extrem de bine codificate și mai departe, pentru tot restul vieții, pacienții erau urmăriți de către alte echipe. Mi s-a părut ceva fantastic, scos din orice context mioritic dacă vreți, și m-am întors cu această ambiție.”

„Mi-am dorit mai mult pentru mine, pentru echipă și pentru pacienți”

În 2010, cu sprijinul financiar al unor investitori, Cătălin Copăescu deschide prima clinică din Europa de Sud-Est dedicată exclusiv bariatriei, devenită în 2013 Spitalul Ponderas. Își dorea să ofere pacienților organizarea medicală la care visa. I s-au alăturat câțiva dintre colegi și astăzi, privind în urmă, spune că „a plecat într-o aventură”. Avea doar o dorință despre cum să se desfășoare activitatea de spital, ambiție, mâini de chirurg și expertiză. A vrut să ofere medicilor argumente pentru a profesa în țară, iar pacienților motive pentru a fi tratați acasă. „Ar putea fi și o conotație egoistă aici, pentru că mi-am dorit mai mult pentru mine, pentru pacienții mei, pentru echipa din jurul meu”, afirmă chirurgul. „În spitalul public întotdeauna trebuia să depind de cineva, nu aveam predictibilitate (…) Aș putea spune că am pornit de la un element ambițios, nu știam cum va fi în viitor. N-aș spune că am avut o viziune; am avut o dorință, o ambiție de a crea și în România ceva similar cu ceea ce se întâmplă în străinătate”. Clinica lui a devenit în scurt timp simbolul excelenței în domeniu, nu doar pe plan intern, ci și international, fiind acreditată ca atare. „Am plecat de la situația în care admiram fără speranța că vom putea replica vreodată în România modelul clinicilor din străinătate. 30 de ani mai târziu suntem noi model. Nu doar pentru echipe din România, dar și pentru echipe din străinătate care vin să vadă cum ajungem noi să ne tratăm pacienții la un astfel nivel de performanță, cu o rată a complicațiilor atât de redusă, cu o rată de succes atât de mare, cu tehnologii de vârf”, spune directorul medical al Ponderas Academic Hospital. 

Una dintre cele mai importante calități ale unui om este generozitatea

În toți acești ani, doctorul Copăescu a continuat să predea lecția generozității, oferind altor medici ceea ce la rândul său a învățat. „Cred că avem o menire și o datorie, și o determinare pentru a ne face datoria, cumva. Am ales să fiu chirurg, iubesc această profesie, sunt pătruns de nevoia de a îmbunătăți activitatea, performanța. Am acumulat o experiență consistentă, dar întotdeauna este insuficientă pentru că noi trebuie să fim în pas cu ceea ce înseamnă astăzi nivelul nu doar tehnologic, ci și de experiență internațională. Am învățat să am un respect suplimentar pentru ceea ce înseamnă experiența altora, am învățat să împărtășesc și am observat la chirurgii de largă notorietate și cu multe experiențe din străinătate că, poate una dintre cele mai importante caracteristici dincolo de ceea ce pot ei să facă cu mâinile lor și felul în care își tratează pacienții- este generozitatea. Cred că pentru orice profesionist, a fi generos în cariera ta profesională face diferența față de alte situații în care sigur, ești foarte bun, poți demonstra în locul tău de lucru o performanță deosebită, dar a fi generos cu colegii, cu alte specialități, cu pacienții mi se pare că e foarte important. Și a respecta o astfel de atitudine presupune să împărtășești continuu ceea ce știi.” Așa că formează și coordonează echipe chirurgicale, organizează manifestări și congrese de profil și oferă tuturor celor interesați informații din experiența medicală.

Cum se tratează pacienții

Întrebat despre provocările pe care le trăiește zilnic în profesia sa, doctorul Copăescu spune că, într-un program de chirurgie bariatrică provocarea nu este doar a chirurgului, ci și a anestezistului, a cardiologului, a gastroenterologului, a psiho-somato terapeutului și, evident, a pacientului și a familiei acestuia: „Cred că acestea sunt ingredientele care ar trebui să stea la baza fiecărui program”.

Ce își dorește directorul medical al Ponderas Academic Hospital, în anul în care Regina Maria împlinește 30 de ani? Ca pacienții spitalului pe care îl reprezintă să fie tratați „mai bine, prompt și durabil”. Accesul lor la informații și comunicarea cu medicii să fie cât mai bună, iar spitalele să se orienteze cât mai mult către educație: “Accesul la multidisciplinaritate, la tehnologiile momentului, la experiența echipei medicale, la programe educaționale înseamnă pacienți tratați cu promptitudine, mai eficient și mai bine”, conchide doctorul Cătălin Copăescu.

Regina Maria 3.0 este un proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp