Când am scris despre războiul hibrid instrumentat la Moscova, m-am referit la miile de postări pe media sociale care preamăreau economia comunistă a României. Țara era a doua cea mai săracă din Europa (doar Albania, cu un despot încă și mai paranoic decât Ceaușescu, o ducea mai rău), economia țării nu mai era în stare nici măcar să asigure elementare condiții de trai pentru locuitori, foamea, frigul și frica erau cam tot ceea ce puteam avea într-o lume în descompunere. Faptul că România a avut cel mai opresiv regim din toate țările fost comuniste este în mod tragic pus în lumină de cei peste 1000 de români care și-au jertfit viața în decembrie 1989 pentru a scăpa de cel mai ticălos dintre dictatorii comuniști europeni. În acele zile astrale, care au precedat fuga nemernicului cu elicopterul, tineri – mii, zeci de mii! – au strigat „vom muri și vom fi liberi!”
Veșnică recunoștință eroilor din acele zile.
Toate acestea nu au existat. România era o țară foarte bogată, aveam o producție industrială de mamă-mamă, stăteam la 7 grade în casă, dar eram fericiți și dacă aveam noroc puteam prinde o dată pe iarnă două kilograme de banane, după o coadă de 3 ore în ger.
Eram cei mai fericiți, iar moartea lui Ceaușescu s-a datorat nu faptului că el a fost un criminal odios, care și-a bătut joc de țara pe care a condus-o despotic, ci pentru că, ce să vezi: lumea civilizată era îngrozită că, după ce ne-am plătit datoria externă (pe care de altfel tot dementul o făcuse, pentru obiectivele lui megalomanice) realizările noastre industriale vor pune pe butuci economia occidentală.
Toate acestea și multe altele fac parte din războiul hibrid care neagă cu înverșunare realitatea. Preluând asemenea postări, decerebrații noștri batjocoresc memoria tinerilor care s-au jertfit ca să scăpăm de teroarea comunistă. Acum ei au dreptul să spună toate enormităţile despre cât de minunat era în comunism. Dacă atunci însă ar fi îndrăznit să ridice măcar o sprânceană împotriva savantei de renume mondial sau a dezastrului total din țară, ar fi intrat urgent la pușcărie. Acum pot să facă ce vor, inclusiv să spună minciuni sfruntate despre minunea care era România comunistă.
Același război psihologic are și cealaltă fațetă: negarea cu înverșunare a progresului colosal al României după prăbușirea regimului comunist, dar mai ales în ultimii 20 de ani, de când am intrat în structurile politice, economice și militare occidentale. PIB-ul României era în 1990 de 37 de miliarde de dolari; tot atât era și 10 ani mai târziu, pentru că plătisem din greu, atât pentru dezastrul total în care era România la căderea comunismului, cât și pentru gravele erori politice, precum mineriadele, ale căror urmări s-au văzut în izolarea timp de un deceniu a României.
După anul 2000, restructurarea economiei, integrarea euro-atlantică, investițiile străine masive și creșterea unei noi generații, a cărei gândire nu a mai fost îmbâcsită de minciunile comuniste, toate au făcut ca România să fie de la mare distanță țara cu cel mai rapid progres dintre țările fost comuniste europene. De la 32% din nivelul mediu al Uniunii Europene, la aproape 80% în prezent, este o evoluție cu totul fabuloasă. Salariul mediu net depășește azi 1050 de euro, iar asta se vede în cum arată toate marile orașe și chiar unele mai mici.
Nimic din ceea ce vedem cu ochii noștri nu este adevărat. Războiul hibrid al Moscovei și al sclavilor ei din România spune clar: România nu mai produce nimic, importăm totul, vestul ne-a acaparat pentru a ne vinde alimentele lor cu e-uri și rebuturile lor. Ieri am văzut pe o rețea de socializare un film scurt realizat de noul Mesia pe Pământ în care arăta clar că economia noastră este distrusă, noi nu mai producem nimic, importăm totul din vest. Postarea avea desigur și câțiva comentaci care confirmau în extaz aceste inepţii.
Dacă ceea ce se întâmpla în țară în urmă cu mai mult de 35 de ani poate să fie greu de imaginat de tinerii din ziua de azi, așa că propaganda nesimțită legată de binefacerile comunismului poate să fie înghițită de cei mai creduli, îmi este peste putință să înțeleg cum anume astăzi se poate spune despre astăzi că economia României este la pământ, că nu mai producem nimic și vai ce bine era și nu mai este.
Înțeleg foarte bine interesele Moscovei. Kremlinul vrea să destabilizeze NATO și Uniunea Europeană, iar eforturile propagandistice în acest sens nu sunt până la urmă foarte costisitoare. O singură rachetă balistică, precum cele cu care Rusia distruge sistematic Ucraina, costă cu mult mai mult decât toată campania prezidențială a personajului Georgescu. Îmi este însă peste putință să îi înțeleg pe cei care, de bună voie, fac jocul atât de murdar al Rusiei. Cum să joci împotriva propriei tale țări? Câți bani ar trebui să primești pentru a-ți trăda propriii copii?
Acum 35 de ani, Timișoara era pe cale a deveni primul oraș liber de comunism din țara noastră. Câteva zile mai târziu dictatorul de la București fugea cu elicopterul, iar regimul său se prăbușea fulgerător, ca orice dictatură. Nici în gândurile cele mai negre nu îmi imaginam că, în loc să ne bucurăm de această aniversare, tremurăm de frică să nu ne alegem cu o întoarcere a istoriei, împreună cu un nou Mesia, care de altfel poate fi un cu totul alt personaj, că doar școala KGB nu doarme.
Poate, de data asta, politicienii noștri se dezmeticesc înainte de a fi prea târziu. Poate...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adrian Vasilescu = „ceaușescu a deranjat marea finanță”.
oamenii care voteaza cu kremlinescu sunt cei care nu s-au adaptat dupa 1989. cei care si acum traiesc aproximativ la fel ca acum 40 de ani si care se uita la vecinii lor sau la altii si vad ca o duc mai bine, dar dintr-un complex de inferioritate si frustrare incearca sa arunce cu rahat in tot sistemul.
"daca eu nu o duc mai bine nimeni sa nu o duca mai bine"
sunt genul de oameni care indiferent de sistemul politic nu se adapteaza si nu isi dau silinta sa faca ceva in viata, dar macar atunci erau toti la fel de saraci. acum sunt frustrati cand vad ca se poate mai mult, dar ei nu au capacitatea sa faca ceva. asa ca prefera sa distruga tot. e un fel de razbunare a celor care nu s-au adaptat.
cand toti sunt saraci nu poti sa faci o comparatie. dar cand unii o duc mai bine ei se pot compara cu cei care au mai multe in viata si se simt mai prejos. asa ca ciuda lor e mare.
e imposibil sa ii convingi de ceva pentru ca in ei mocneste frustrarea asta de foarte multi ani. erau impacati cu ideea ca ei nu isi dau silinta, dar macar sunt la acelasi nivel cu toti ceilalti. acum au idei putrede in cap si plina de ura fata de cei care au reusit mai multe in viata.
Iar propagnada se adresează, mai ales, celor în necunoștință de cauză.
Adică celor sub 15 + 35 = 50 de ani. Cei peste 65 de ani, cu atât mai puțin, pot fi aburiți cu fumigene..
Poate dacă am fi avut o bancă NAȚIONALĂ ar fi stat altfel lucrurile în economia României, oamenii nu ar fi ajuns sclavii băncilor, cetățenii și statul nu ar fi fost cocoșat de dobânzi nemaivăzute, cine știe...
Așa cum dobânzile sunt legate de performanța economiei și reversul este la fel de valabil, performanța economiei este legată și de disponibilitatea de finanțare a investițiilor. Așa cum de altfel și deficitul comercial este legat și de disponibilitatea creditelor de consum. AMBELE aspecte fiind, funny enough, de competența băncii centrale.
Așa cum, de pildă, tot de competența unei bănci centrale ține și gestionarea ȘI EXTINDEREA unei rezerve de aur, la a cărei extindere a renunțat, bizar, fix aceeași bancă centrală, cu "justificări" absolut puerile.
Zici că B"NR" a "încercat să domolească" creditul...cum, mai concret? Îl domolește în cinci secunde, e suficient să scadă gradul maxim de îndatorare. Ai auzit să se fi întâmplat asta?
"”În realitate, wage led growth (creștere determinată de salarii) are o poziție cu totul marginală in abordările academice, iar ceea ce s-a întâmplat la noi în ultimii ani respectă doar parţial preceptele wage led growth. Oricum, condițiile din țara noastră nu justificau wage led growth ca politică macroeconomică”, a declarat Rădulescu, în octombrie 2019."(capital - 2020) vs "De la 32% din nivelul mediu al Uniunii Europene, la aproape 80% în prezent, este o evoluție cu totul fabuloasă. Salariul mediu net depășește azi 1050 de euro, iar asta se vede în cum arată toate marile orașe și chiar unele mai mici." va hotarati?