Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Primul pas al maratonului

18 mai Bucuresti

foto: Profimedia

Totuși, cum am ajuns aici? Într-o lungă perioadă de timp, s-a produs o decuplare a clasei politice și a administrației publice de nevoile societății. Creșterea economică, excepțional de viguroasă mulți ani, a mascat prăpastia care se tot căsca între o grupare, destul de numeroasă și foarte puternică, și marea majoritate a societății. Conducerea treburilor publice a ajuns, în tot mai mare masură, pe mâna unor neaveniți, care îmbinau armonios lăcomia, ignoranța și incapacitatea funciară de a lua decizii cât de cât rezonabile.

După părerea mea, un rol nefast în cimentarea drumului spre nicăieri l-a jucat fostul președinte Iohannis, care a câștigat al doilea mandat cu sloganul “fără PSD” și de fapt a pus pe tavă întreaga putere aceluiași partid. Au urmat ani chinuiți, cu pandemie, cu război în imediata vecinătate, cu explozia datoriei publice, cu deriva tot mai accentuată a clasei politice, cu un nivel insuportabil al corupției. În acest melanj, Rusia tot mai agresivă a găsit un teren fertil pentru a-și manifesta influența malignă, într-o societate tot mai confuzată.

În chintesență, aici am ajuns azi. Am scăpat de prăpastie. Deocamdată. Urmează însă o perioadă foarte critică pentru societatea românească. Electoratul a reușit să facă un viraj salutar, deși bombardamentul mediatic anti-civilizație era mai agresiv decât oricând, iar autorităţile competente dispăruseră în ceaţă. Acum este timpul ca și clasa politică să se dezmeticească. Este nevoie de schimbări profunde, iar țara este condamnată să le facă exact cu același parlament care o împingea spre dezastru. Dar am încredințarea că acest lucru este posibil. Partidele declarat pro-europene au obligația să arate că sunt ceea ce declară și să repună societatea românească pe o cale spre progres și bunăstare. Cum ar arăta foaia de parcurs, după părerea mea?

Întâi, crucial, un guvern format din oamenii cu adevărat valoroși din fiecare partid, poate nu mai mare de 14-15 ministere și, aș zice, până la 40 de secretari de stat. Ilie Bolojan ca prim ministru ar putea să își formeze o echipă capabilă să conducă țara, stabilită nu după “algoritm”, nu după câte voturi a adus fiecare baron local și pe cine vrea el/ea să promoveze, ca să îi protejeze interesele; ci după profesionalism, onestitate și experiență în domeniul pe care îl va păstori. Va fi foarte, foarte greu. Până la urmă, depinde (tot) de PSD. Dacă își asumă sau nu rolul pro-european, cu tot ce înseamnă asta, inclusiv nevoia de primenire a propriilor rânduri. Tot de o primenire va fi nevoie și la celelalte partide, pentru că în fiecare există și oameni de bună calitate, și profesioniști autentici, doar că, nu știu cum anume, ei au cam fost împinși spre margine, de lăcomia, miopia și lipsa de scrupule a unora dintre vârfurile partidelor, cam pe tot spectrul politic.

Urmează apoi o cale lungă și dificilă de restabilire a ordinii, a domniei legii, oriunde bunul plac și interesele private au devenit, de fapt, legea. Șansa de a avea în curând numiri la Curtea Constituțională ar putea fi fructificată, prin identificarea și numirea unor valori autentice, apolitice după părerea mea, care să vegheze profesionist asupra revenirii justiției acolo unde ii este locul în societățile de succes. Probabil că abia aici va fi bătaia mai mare. Va prevala, ca până acum, protejarea hoților “noștri” și sacrificarea doar a hoților “lor”? Vom vedea.

Economia este într-o situație deosebit de critică. Deficitul bugetar ar ajunge la 10% din PIB, dacă nu se iau măsuri rapide și eficiente de corecție. Din fericire, într-unul din punctele deosebit de critice, care este colectarea TVA, ar exista o soluție extrem de eficace: taxarea inversă. Ea este cunoscută, tehnic este realizabilă cu un anumit efort, dar nu unul excepțional. Știu, cei care câștigă miliarde de euro prin evaziune fiscală vor avea multișor de pierdut. Dar, mă întreb și eu, îmbogățirea dincolo de orice limită a unora este chiar marele obiectiv al economiei României?

Dacă este rezolvat cu efect imediat un domeniu cheie al bugetului, vor putea fi adoptate, pe îndelete, măsuri de raționalizare a sectorului public, cu obiectivul reducerii poverii insuportabile a cheltuielilor de administrare a statului, inclusiv o pletoră colosală de instituții fără vreun rost. Dar asta s-ar putea face în timp, fără a genera convulsii de vreun fel, doar dacă piatra de moară a necolectării TVA este înlăturată.

Urmează luni hotărâtoare pentru viitorul pe termen lung al țării. Avem o șansă colosală, o dată cu alegerea unui câștigător de olimpiade internaționale și doctor la Sorbona în cea mai înaltă demnitate publică. Este primul pas al maratonului. Dar el a fost făcut!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si totusi, cum de am fost atat de indiferenti dupa ce l-am ales pe Iohanis pentru ca "fara PSD" care fix asta a facut, a adus PSD la guvernare? Cum de nu am ripostat? Cum de nu am rectionat? Cum de nu am iesit in strada? Uite asa... pentru ca niciodata nu am fost uniti, pentru ca suntem egoisti si individualisti si in prostia noastra ne descurcam singuri, furand sau inseland. Si uite asa, am construit caracterul neamului nostru. Deci, de ce stim! Intrebarea este cum naiba ne vindecam de asta? Ca daca nu ne vindecam, vom trai o perpetua agonie!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult