Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Primul pas al maratonului

18 mai Bucuresti

foto: Profimedia

Totuși, cum am ajuns aici? Într-o lungă perioadă de timp, s-a produs o decuplare a clasei politice și a administrației publice de nevoile societății. Creșterea economică, excepțional de viguroasă mulți ani, a mascat prăpastia care se tot căsca între o grupare, destul de numeroasă și foarte puternică, și marea majoritate a societății. Conducerea treburilor publice a ajuns, în tot mai mare masură, pe mâna unor neaveniți, care îmbinau armonios lăcomia, ignoranța și incapacitatea funciară de a lua decizii cât de cât rezonabile.

După părerea mea, un rol nefast în cimentarea drumului spre nicăieri l-a jucat fostul președinte Iohannis, care a câștigat al doilea mandat cu sloganul “fără PSD” și de fapt a pus pe tavă întreaga putere aceluiași partid. Au urmat ani chinuiți, cu pandemie, cu război în imediata vecinătate, cu explozia datoriei publice, cu deriva tot mai accentuată a clasei politice, cu un nivel insuportabil al corupției. În acest melanj, Rusia tot mai agresivă a găsit un teren fertil pentru a-și manifesta influența malignă, într-o societate tot mai confuzată.

În chintesență, aici am ajuns azi. Am scăpat de prăpastie. Deocamdată. Urmează însă o perioadă foarte critică pentru societatea românească. Electoratul a reușit să facă un viraj salutar, deși bombardamentul mediatic anti-civilizație era mai agresiv decât oricând, iar autorităţile competente dispăruseră în ceaţă. Acum este timpul ca și clasa politică să se dezmeticească. Este nevoie de schimbări profunde, iar țara este condamnată să le facă exact cu același parlament care o împingea spre dezastru. Dar am încredințarea că acest lucru este posibil. Partidele declarat pro-europene au obligația să arate că sunt ceea ce declară și să repună societatea românească pe o cale spre progres și bunăstare. Cum ar arăta foaia de parcurs, după părerea mea?

Întâi, crucial, un guvern format din oamenii cu adevărat valoroși din fiecare partid, poate nu mai mare de 14-15 ministere și, aș zice, până la 40 de secretari de stat. Ilie Bolojan ca prim ministru ar putea să își formeze o echipă capabilă să conducă țara, stabilită nu după “algoritm”, nu după câte voturi a adus fiecare baron local și pe cine vrea el/ea să promoveze, ca să îi protejeze interesele; ci după profesionalism, onestitate și experiență în domeniul pe care îl va păstori. Va fi foarte, foarte greu. Până la urmă, depinde (tot) de PSD. Dacă își asumă sau nu rolul pro-european, cu tot ce înseamnă asta, inclusiv nevoia de primenire a propriilor rânduri. Tot de o primenire va fi nevoie și la celelalte partide, pentru că în fiecare există și oameni de bună calitate, și profesioniști autentici, doar că, nu știu cum anume, ei au cam fost împinși spre margine, de lăcomia, miopia și lipsa de scrupule a unora dintre vârfurile partidelor, cam pe tot spectrul politic.

Urmează apoi o cale lungă și dificilă de restabilire a ordinii, a domniei legii, oriunde bunul plac și interesele private au devenit, de fapt, legea. Șansa de a avea în curând numiri la Curtea Constituțională ar putea fi fructificată, prin identificarea și numirea unor valori autentice, apolitice după părerea mea, care să vegheze profesionist asupra revenirii justiției acolo unde ii este locul în societățile de succes. Probabil că abia aici va fi bătaia mai mare. Va prevala, ca până acum, protejarea hoților “noștri” și sacrificarea doar a hoților “lor”? Vom vedea.

Economia este într-o situație deosebit de critică. Deficitul bugetar ar ajunge la 10% din PIB, dacă nu se iau măsuri rapide și eficiente de corecție. Din fericire, într-unul din punctele deosebit de critice, care este colectarea TVA, ar exista o soluție extrem de eficace: taxarea inversă. Ea este cunoscută, tehnic este realizabilă cu un anumit efort, dar nu unul excepțional. Știu, cei care câștigă miliarde de euro prin evaziune fiscală vor avea multișor de pierdut. Dar, mă întreb și eu, îmbogățirea dincolo de orice limită a unora este chiar marele obiectiv al economiei României?

Dacă este rezolvat cu efect imediat un domeniu cheie al bugetului, vor putea fi adoptate, pe îndelete, măsuri de raționalizare a sectorului public, cu obiectivul reducerii poverii insuportabile a cheltuielilor de administrare a statului, inclusiv o pletoră colosală de instituții fără vreun rost. Dar asta s-ar putea face în timp, fără a genera convulsii de vreun fel, doar dacă piatra de moară a necolectării TVA este înlăturată.

Urmează luni hotărâtoare pentru viitorul pe termen lung al țării. Avem o șansă colosală, o dată cu alegerea unui câștigător de olimpiade internaționale și doctor la Sorbona în cea mai înaltă demnitate publică. Este primul pas al maratonului. Dar el a fost făcut!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult