Foto: Artem Priakhin / Zuma Press / Profimedia
Orice activitate umană are ca principal obiectiv obținerea unui profit. Doar nebunii cred că ar putea fi creat „omul nou” dispus să muncească pentru alții și nu pentru el însuși şi apropiaţi. Așa ceva nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla vreodată.
Dar dorința de profit a oamenilor a fost cea care a împins societatea înainte, iar acest lucru este valabil pentru orice activitate umană. Uneori, oameni al căror nivel de inteligență nu trece de cel al grupei mijlocii de la grădiniță sunt foarte porniți împotriva a două activități umane pe care ei le consideră dăunătoare: industria farmaceutică și banking-ul. Da, ambele urmăresc profitul. Așa și trebuie, pentru că profitul lor înseamnă și o viață mai bună pentru noi. Dezvoltarea vaccinurilor, precum și a altor tratamente tot mai sofisticate a atras după sine creșterea fantastică a speranței de viață. Cu un secol în urmă, la vârsta de 60 de ani o persoană era considerată la sfârșitul vieții și chiar era, în cele mai multe cazuri. Astăzi, speranța medie de viață ajunge la peste 80 de ani în țările dezvoltate și nu este chiar de mirare că Statele Unite sunt acum conduse de un octogenar și sunt toate șansele să aibă tot un octogenar la cârmă încă patru ani de aici înainte.
Și industria bancară a contribuit cu mult mai mult decât ne închipuim la dezvoltarea societății. Alocarea resurselor, limitate, de care dispune societatea s-a făcut către cele mai profitabile direcții, ca urmare a intermedierii financiare realizate de bănci. Iar dacă industria farmaceutică realizează într-adevăr rate ale profitului foarte ridicate, ca urmare a complexității activității din domeniul respectiv, industria bancară este foarte departe de a realiza rate ridicate ale profitului, deși foarte mulți sunt cei care cred cu tărie acest lucru. De fapt, indicatorul ROE (return on equity) are niveluri scăzute în industria bancară, sub presiunea concurenţei la scară planetară. Este însă indubitabil că cele două industrii la care m-am referit au avut, au și vor continua să aibă un rol mai mare decât ne închipuim în evoluția societății. Nu aș vrea să se creadă că pledoaria mea, parțial pro bono, pleacă de la premisa că totul este luminos în cele două industrii. Ca în orice activitate umană și aici există fraude, lăcomie, dorință de câștig peste noapte. Societatea, însă, echilibrează în timp lucrurile și nu tolerează la nesfârșit eventualele abateri.
Există totuși două industrii care nu aduc niciun bine societății, dar prosperă. S-au dezvoltat în anumite împrejurări istorice, dar profiturile lor înseamnă mai multă sărăcie și mai multă moarte. Cele două industrii sunt tutunul și armamentul.
Consumul de tutun a ajuns să fie o cauză colosală de morbiditate și mortalitate peste tot pe fața pământului. Lupta pentru eradicarea fumatului s-a dovedit inutilă, chiar dacă au fost obținute mici victorii, precum interzicerea fumatului în spații publice sau dezvoltarea unor metode alternative de fumat care par deocamdată mult mai puțin dăunătoare decât cele clasice. Dar industria tutunului ca atare continuă să înflorească, să prospere, în timp ce este responsabilă de moartea multor milioane de oameni.
Este interesant că fumatul rămâne o activitate licită, în timp ce consumul recreațional al marijuanei, de exemplu, este în continuare prohibit în cea mai mare parte a planetei, deși efectele acesteia asupra sănătății sunt cu certitudine mult mai puțin primejdioase decât ale consumului de tutun.
Industria armamentului face enorm de mult rău lumii. Scăderea cheltuielilor militare timp de multe decenii după Cel De-Al Doilea Război Mondial este una dintre explicațiile pentru care progresul economic și social a fost cu mult mai accelerat. Au existat și există conflicte locale, care au întreținut o foarte profitabilă industrie a armamentului, de-a lungul și de-a latul planetei. Din nenorocire, demența unor conducători de state importante readuce în prim-plan nevoia de a dezvolta industria militară în țări care au sperat să nu mai ajungă vreodată la așa ceva.
Dar însemnările mele nu se vor referi atât la industria de armament destinat apărării țărilor, ci la o componentă de mai mică amploare și anume: armamentul pentru “auto-apărare” fabricat și consumat în cea mai dezvoltată țară a planetei, Statele Unite ale Americii. În această țară numărul armelor de foc depășește cu mult numărul populației, iar incidentele armate se petrec practic în fiecare zi, cu victime de la bebeluși, până la persoane foarte vârstnice. Posibilitatea de a cumpăra o armă automată care trage zeci de gloanțe pe secundă nu este cu nimic mai complicată decât aceea de a cumpăra un burger. Lobby-ul industriei de armament din SUA este atât de inexpugnabil, încât nu pare să fie posibilă nici măcar o limitare a accesului la arme de asalt. Îmi amintesc că doar cu puțini ani în urmă asasinarea câtorva zeci de copii și adulţi la o școală primară l-a determinat pe președintele de atunci, Trump, să propună drept soluție ca fiecare profesor să vină înarmat la școală.
Iată că în weekend-ul trecut întreaga planetă a fost martora oripilată a unei tentative de asasinat la adresa fostului președinte Trump. Nu voi discuta aici implicațiile politice ale evenimentului, nici incredibilul eșec al serviciilor secrete, pentru care o clădire la 150 de metri de podiumul unde vorbea fostul președinte Trump era în afara perimetrului critic. Ceea ce vreau să discut este ușurința cu care oricine poate să comită un atentat sângeros, folosind armament de război. Criminalul de 20 de ani, care pare să fi acționat pentru că așa i s-a năzărit lui, a luat frumos arma automată a tatălui său, a cumpărat gloanţe, s-a urcat tacticos pe clădirea de unde a tras și l-a rănit uşor pe Trump, dar a omorât un cetățean pe care cu siguranță nu îl cunoștea, dar care a avut ghinionul să fie la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit.
Este foarte probabil ca păstrarea în siguranță a armei, într-un loc unde să aibă acces doar proprietarul, să nu fie reglementată în SUA. De aceea, nu aștept să existe vreo răspundere în sarcina proprietarului armei care a fost utilizată de fiul major al acestuia. Acesta este însă un mult prea mic detaliu dacă privim imaginea de ansamblu: lobby-ul industriei de armament este atât de atotputernic, încât este inimaginabilă orice limitare a “auto-apărării”, care poate duce la asasinarea a 100, 1000 sau 10000 de oameni nevinovați.
Nu, nu aștept să se schimbe ceva după atentatul la adresa lui Trump. Cred că prezența lui de spirit din acel moment îi va consolida șansele de a recâștiga Casa Albă și nu aștept ca partidul pe care îl conduce să miște vreun deget care să pună în pericol profiturile fabuloase ale industriei de armament. Lunga listă de asasinate politice în Statele Unite nu va fi curmată după atentatul la viața lui Donald Trump. Tatăl de familie care a pierit acoperindu-și soția și copiii cu trupul său va fi evocat cu pioșenie, în timp ce industria de armament își va continua cursa macabră pentru profituri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
sistemul bancar cu fonduri de la stat s-au amputat bugetele sănătații și educației iar bancherii au rămas liniștiți cu profiturile , nimeni nu a fost tras la răspundere. La fel firmele din Pharma vând suplimente alimentare pompos denumite "medicamente" prescrise de medici hrăpăreți beneficiari de comisioane din partea respectivei industrii în dauna pacienților onești. Totul se acoperă de pulpana politicienilor ale căror campanii electorale foarte scumpe sunt finanțate de respectivele industrii.
Ce as vrea sa intelet este insa de ce ne dam noi cu parerea despre viata din America. Urmarim tot ce fac, de parca am conta vreun pic. Nu stim cate partide sunt in Parlamentul nostru, dar stim toate legile si implicatiile lor la americani. Putin penibil.
Pana una alta toti avem nevoie de siguranta personala iar statul nu ne-o poate asigura. In plus, legea pumnului este inca in vigoare iar cei care o aplica scapa de cele mai multe ori nepedesiti. Daca in discutie este faptul ca un individ a putut sa isi procure o arma legal, acest lucru devine ridicol din moment ce ar fi putut sa si-o procure si ilegal aproape la fel de usor. Un exemplu elocvent in acest caz fiind Mexicul unde pentru posesie ilegala de arma se primeste o pedeapsa de 10 ani de inchisoare dar problema nu s-a rezolvat deloc, ba din contra pentru ca un infractor va face uz de arma pentru a scapa, avand numai de castigat si mai nimic de pierdut. Dar pentru a realiza astfel de lucruri trebuie sa gandesti in primul rand si asta out of the box.