Laurențiu Stan

Declarația premierului Ilie Bolojan de joi seara, potrivit căreia „dacă PSD consideră că guvernul nu își face datoria, să depună moțiune de cenzură, chiar și cu AUR, ca să plece”, a declanșat o undă de neliniște care trece dincolo de logica partizană și intră într-o zonă mult mai sensibilă: cea a încrederii în economie. Acum, când România are nevoie de stabilitate pentru a-și menține măcar bruma de credibilitate externă, astfel de declarații devin mai mult decât simple replici politice, ele transformându-se în semnale de risc. Foto: Profimedia

În urmă cu puțin timp, m-am întâlnit cu un client, antreprenor, care, printre altele, mi-a spus: „Dacă îmi mai crește factura la curent cu 30%, închid o linie de producție din fabrică. Nu pot concura cu nimeni dacă fiecare produs mă costă dublu doar din energie.”

Exemplele Uniunii Europene arată că austeritatea mecanică nu produce prosperitate. (Foto: Inquam Photos/ Mălina Norocea)

În România ultimelor decenii, o formulare tot mai des întâlnită în spațiul public și privat este cea a împărțirii societății în două tabere aparent antagonice: „proștii care plătesc” și „șmecherii” care profită. foto Inquam Photos / George Călin

O cotă de TVA mărită de la 5% la 9% pentru energia electrică și termică și pentru lemnele de foc va afecta atât buzunarele consumatorilor casnici, cât și bugetele celor industriali. foto: MoiraM / Alamy / Profimedia

Ca antreprenor și om antrenat în cifre, în randamente, în riscuri calculate și proiecții pe termen lung, am ajuns, inevitabil, să privesc politica lucid și – nu-mi ascund termenul – cinic. Nu pentru că aș fi lipsit de idealuri, ci pentru că am văzut prea des cum ele sunt transformate în instrumente de campanie și apoi uitate în sertarele comisiilor de specialitate. Politica, văzută din poziția unui consultant financiar, e un joc în care regulile se schimbă mai des decât apar ordonanțele de urgență într-o noapte agitată la guvern. Foto: Profimedia

Paul își poartă cu mândrie trecutul de miner, o experiență de trei ani care l-a format profund. Când l-am cunoscut, se autointitula „miner bătrân” și descria viața în subteran ca fiind grea și neîndurătoare—cu condiții precare, salarii mici și puțini mentori. În ciuda acestor provocări, a visat mereu la ceva mai mare și mai frumos.

Un pahar de vin românesc poate discuta, de la egal la egal, cu vinuri din orice regiune a lumii. (Foto: Profimedia Images)