foto: Inquam Photos / Mălina Norocea
Concedierea bugetarilor este adesea prezentată ca o soluție rapidă și simplă pentru reducerea cheltuielilor publice și echilibrarea finanțelor statului. În realitate, efectele asupra economiei reale sunt mult mai complexe și, adesea, contraproductive. Angajații din sectorul public nu reprezintă doar o povară bugetară; ei sunt și un motor important al consumului intern. În România, peste 1 milion de persoane lucrează în sectorul public. Dacă luăm în calcul că fiecare salariat întreține, direct sau indirect, cel puțin încă o persoană, impactul concedierii câtorva zeci de mii de bugetari ar afecta câteva sute de mii de consumatori.
Veniturile acestora stimulează cererea pentru bunuri și servicii oferite de sectorul privat. Datele INS arată că aproape 65% din PIB-ul României provine din consumul intern. Majoritatea bugetarilor lucrează în orașe mici și medii, unde sectorul privat are dimensiuni reduse. Disponibilizarea acestora afectează direct economia locală: mai puțini clienți pentru magazine, restaurante, farmacii, benzinării și servicii locale. Aceasta poate duce la falimente ale afacerilor mici și la reducerea atractivității acestor comunități pentru investiții și turism.
Sectorul privat nu poate prelua automat bugetarii disponibili. Competențele acestora sunt adesea specifice administrației publice: legislație, proceduri birocratice, protocol și norme de reprezentare, achiziții publice sau gestionarea proiectelor. În privat, cerințele sunt diferite: eficiență, adaptabilitate rapidă și orientare către rezultate. Experiențele Greciei, Spaniei și Italiei arată că disponibilizarea bugetarilor nu a condus la absorbția lor de sectorul privat, ci la creșterea șomajului și scăderea consumului. De asemenea, în Grecia, între 2010 și 2015, reducerea personalului public și tăierile salariale au dus la scăderea consumului intern cu peste 20%, iar PIB-ul s-a contractat cu aproape un sfert. IMM-urile locale au fost primele lovite: peste 200.000 au dispărut din economie. În Spania, măsurile de austeritate au redus masiv cheltuielile populației și au provocat o rată a șomajului de aproape 26%. Portugalia a cunoscut o stagnare economică prelungită, în timp ce Italia a suferit prin creșterea șomajului și reducerea încrederii în instituțiile publice. La rândul ei, Estonia, care a aplicat reforme pe criterii de merit și transparență, a reușit să reducă cheltuielile fără a compromite consumul și serviciile publice, păstrând o creștere economică susținută.
Un alt aspect esențial vizează persoanele care sunt concediate. Sistemul public include angajări politice – persoane numite pentru loialitate, nu pentru competență. Reducerea arbitrară a personalului riscă să atingă angajații competenți, lăsând intacte posturile supradimensionate sau ocupate politic. Succesul reformelor depinde de mecanisme clare de control, transparență și instituții independente care să verifice necesitatea posturilor și performanța angajaților. Reducerea arbitrară a personalului riscă să lovească exact în cei competenți și utili, în timp ce posturile politizate rămân neatinse. În lipsa unor mecanisme clare și independente de evaluare, aceste măsuri se transformă într-un exercițiu cu efecte negative atât asupra economiei, cât și asupra serviciilor esențiale.
Chiar dacă nu putem ignora existența sinecurilor și a posturilor politizate, prudența este de dorit. M-aș gândi de două ori înainte de a face declarații sau politici privind concedierile. Retorica „mai puțini bugetari, mai bine pentru economie” ignoră complexitatea interdependențelor și riscă să submineze tocmai acele servicii și mecanisme de care depinde viața de zi cu zi a cetățenilor și funcționalitatea mediului de afaceri. O astfel de abordare seamănă cu Patul lui Procust - mitul antic în care victimele erau forțate să fie tăiate sau întinse ca să se potrivească unui singur pat. “Patul” de la Oradea nu se potrivește nici la Vaslui, nici la Covasna, de exemplu. În mod similar, concedierile aplicate arbitrar reduc oamenii la simple cifre, ignorând competențele, diferențele și rolul real pe care îl au în economie și societate.
Concedierea bugetarilor poate părea o soluție rapidă, însă, așa cum ne este prezentată acum, pare o gândire fără viziune. Viziunea înseamnă să vezi dincolo de economia imediată a cheltuielilor și să anticipezi efectele asupra cererii interne, competitivității și stabilității sociale. Fără această perspectivă, măsura devine o frână pentru creștere și un risc pentru echilibrul social. Bugetarii nu sunt doar „consumatori de resurse”, ci participanți activi la circuitul economic, contribuabili și clienți ai sectorului privat. Reducerea lor arbitrară poate destabiliza exact acel consum care susține două treimi din PIB.
Exemplele Uniunii Europene arată că austeritatea mecanică nu produce prosperitate. Grecia, Spania, Portugalia și Italia sunt lecții clare despre costurile lipsei de strategie. Estonia, în schimb, arată că reforma bazată pe merit, transparență și planificare poate reduce costurile fără a paraliza economia. România ar trebui să aleagă a doua cale: nu austeritate oarbă, ci reformă inteligentă.
Astfel, orice decizie de reducere a personalului bugetar trebuie să fie strategică, transparentă și să vizeze eliminarea sinecurilor, nu a competenței. O abordare simplistă, bazată doar pe cifre, riscă să compromită echilibrul economic și social pe termen lung. Reforma reală nu se măsoară în câți oameni au fost concediați, ci în cum reușește să păstreze serviciile publice funcționale, să protejeze angajații valoroși și să creeze un parteneriat sănătos între sectorul public și cel privat.
Cine a generat criza bugetară actuală și a transformat-o în criză economică ? Clasa politică. Cine va răspunde? Cine plătește ? Cine va plăti dacă actualele măsuri vor genera alt dezastru în economie ?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Autorul articolului încearcă să-i lămurească pe cititori că economia țării „colapsează” (am mai inventat un verb!) dacă niște tăietori de frunză la câini rămân fără obiectul muncii. De fapt, fără banii pe care îi încasează fără a produce ceva...
Aoleu, săriți că vine Bolojan și ne taie picioarele de la scaun! Păi cine mai conduce țărișoara dacă golim birourile patriei de neaveniții ce se cred de neînlocuit?
Am spus-o de multe ori și o repet (superbă limbă de lemn, nu-i așa?): ca să ne vindecăm de ciuma multicoloră de care suferim e musai să folosim barda în prima fază și-abia apoi bisturiul. Domnul Cojocaru (comentator, ca și mine!) nu e de acord. Domnia sa susține că „reforma” trebuie făcută înlocuindu-i pe actualii felceri cu niște ageamii doar pentru a ne mândri cu „suveranitatea” noastră și a ne bate în piept cu „cărămida” patriotismului.
Se fac în curând 20 de ani de când am „aderat” la UE și încă nu am reușit să învățăm că regulile trebuiesc respectate. Poate de aia acceptăm șmecheria și descurcăreala ca fiind valori naționale...
Bugetar e și președintele României, și primul ministru. Chiar dacă sunt în același timp funcționari, nu ai cum să-i reduci, ca e doar câte unul. Dar bugetari și funcționari sunt și parlamentarii, iar o înjumătățire a acestora ar aduce cu siguranță eficiența și economii. Digitalizarea (cică) din sistemul public, care ar fi trebuit să aducă eficiență, inclusiv economii de personal, rămâne un vis frumos. Citesc ca în ultimii ani numărul functionarilor a crescut, ceea ce este contrar mersului firesc al istoriei. Populația scade, tot mai multe servicii sunt “self” de la citirea contoarelor la plățile electronice (ex. Ghișeul.ro) dar numărul celor care “servesc” populația crește. E normal? Uitați-vă la hulitele rețele de hypermarket-uri care au introdus sistemul de auto-scanare. Este un succes. Nici nu mai doresc să merg la casa “cu om”. Chiar și pentru faptul ca sunt două mâini mai puțin care ating produsele cumpărate.
Nu sunt un dușman al sistemului bugetar. Sunt singurul din familie care lucrează în sistemul privat, ceilalți membri sunt bugetari. Însă observ ce se întâmplă și cred cu tărie ca acest sistem “de stat” poate și trebuie reformat urgent. Fără frică, este de lucru pentru toată lumea în țara asta. De lucru nu are decât cine nu dorește să muncească.
Zice autorul ca e rau sa concediezi bugetari, ca astia fac consum care e bun pentru economie.
Pai atunci vrem sa fim toti bugetari. De ce sa-mi rup spalele lucrand la privati?
Mai multi bugetari inseamna consum mai mult deci toti bugetari = economia va trece prin tavan!!
Dar nu e chiar asa, corect?
Intrebarea e: produsele si serviciile consumate de bugetari, cine le produce?
Raspunsul e simplu: sectorul privat. In RO sunt 4.5 milioane , cam 25% din totalul populatiei. Am gasit mai deunazi niste statistici pe net care ziceau ca in DE sunt 40%.
Un sector privat in care lucreaza 40% din populatie, altfel sustine economia cu produse si servicii decat unu cu 25%. Cum de n-am murit pana acuma? Pentru ca consumam din import, import finantat prin imprumuturi externe la dobanzi de 5%+. Si uite asa, situatia in care am ajuns.
Deci recomand autorului sa citeasca ceva de bazele economiei, poate se prinde ceva de el.
Eu zic că s-a întrecut măsura în angajarea fără număr a tot felul de „specialiști” în primăriile patriei, mai ales în cele sătești. Ca să mă fac înțeles, dau exemplul primăriei din comuna mea. O iau pe îndelete:
• în cele două sate ale comunei sunt înregistrați cu domiciliul 1134 de cetățeni, după datele INS din 2024. Datele oficiale ale ultimului recensământ ne spun că în 2021 populația rezidentă (adică cei care locuiau efectiv în comună) era de 975 de locuitori;
• organigrama primăriei prevede 23 de posturi, din care sunt ocupate 17;
• bugetul aprobat pentru 2025 prevede venituri de 10,865 milioane și cheltuieli de 11,372 milioane (de lei noi, adică RON). Din start un deficit de 0,5 milioane;
• cheltuielile prevăzute cu salariile administrației sunt de 1,943 milioane, asta în timp ce toate taxele și impozitele locale adunate la un loc fac 1,123 milioane…
Curată eficiență administrativă!
Iar unii dintre noi se dă de ceasul morții că, vezi Doamne, ce-o să facă o parte din oamenii ăștia dacă sunt concediați? Că economia intră în recesiune dacă statul le plătește ajutorul de șomaj până își găsesc de lucru? Sau că HORECA se prăbușește dacă se reduce numărul celor care beneficiază de vaucherele de vacanță?
Situația trebuie privită de la firul ierbii, stimabile domn autor. Nu moare țara dacă alungăm trântorii de pe faguri. Măcar o parte dintre ei, că la cât de mulți sunt în stup, e greu de crezut să avem șanse de reușită…
Oamenii se vor recalifica, vor emigra, vor munci la propriul SRL, vor lua rucsacul GLOVO în spate, că haur a pus gând rău bangladezilor....
Ex. primărie de sector București, înainte- 10 ghișee cu funcționari pentru orice hârtioară coadă, numere de ordine balamuc țipete, un certificat fiscal= 1 oră din viață minim....10 ghișee plăți, cozi etc.
Acum- 2 ghișee pentru cei care au probleme prea complicate, litigii mai știu eu ce, 2 ghișee încasări, totul online, certificat fiscal și cam orice pe loc, sau max. a doua zi...
Eficiență, digitalizare, AI etc....cine nu pricepe, fugiți în munți unde colcăie tunelurile dacice de aur monoatomic(!) și cai verzi pe pereți!
După ce că sunt inutili mai vor și statut...
Da, chiar așa! Pentru că la noi e un exces de angajați în destule sectoare bugetare, ministere sau administrații locale. Excesul ar trebui eliminat. El include multitudinea de rude și amici instalați cu pile politice de la partide.
Am întrat, odată, la un serviciu dintr-o primărie a unui oraș cu vreo 200-300 de mii decetăteni.. Încăperea era mare, dar oamenii se călcau pe bombeuri. Era, probabil, un fel de pauză, maldăre de cutii de pizza tronau pe câteva birouri, din care bugetarii serviciului se serveau, se așezau pe unde puteau și înfulecau de zor. Erau prea mulți, asta a fost prima mea impresie intrând acolo.
Desigur că pot fi și situații contrare, in care există un deficit de personal. Acum, depinde și de calitatea acestor oameni, fie ei mulți sau puțini, cât sunt de receptivi la rezolvarea problemelor cetățenilor.
Uneori, e necesar să mai vină și câte-un Bolojan să-i mai scoată din schemă. Problema e cine face trierea și pe ce criterii.
Referitor la sectorul bugetar.....
Niciodată nu am fost de acord cu teza conform căreia bugatarii trăiesc pe spinarea privaților. E o înțelegere greșită și o apreciere malițioasă a situației. De fapt bugetarii nu sunt paraziți. Ei MUNCESC la fel ca orice alți angajați și OFERĂ servicii pentru care sunt plătiți, la fel ca orice alți angajați. Servicii de: justiție, apărare, ordine publică și siguranță națională, servicii de sănătate, de educație, de administrare a treburilor publice la nivel local și central etc etc Paraziți cu adevărat sunt doar oamenii care primesc AJUTOR SOCIAL, adică bani pentru care nu prestează nimic. Iar acei cetățeni, dacă sunt într-adevăr defavorizați și nu păcălesc sistemul, merită ajutorul societății. Nu ne plângem de cheltuiala cu ei într-o societate civilizată. Revenind la bugetari. A spune că bugetarii trăiesc pe spinarea privaților e același lucru cu a spune că privații trăiesc și ei pe spinarea clienților lor proprii. Lucru firesc în orice economie. Dealtfel printre clienții firmelor private o bună parte sunt entități de STAT. Aproape ORICE cheltuieli face statul e către firme private. Firmele private construiesc autostrăzi, clădiri, vând mașini, mobilă, echipamente și consumabile de birotică, oferă acces la utilități, servicii de comunicații etc etc etc etc etc ați prins ideea. Asta ca și cheltuieli ale instituțiilor de stat. Dar și angajații de la stat își cheltuie salariul pe toate necesitățile de la alimente la bunuri de tot felul, oferite tot de privați. Lucru menționat și în articol. Deci sectorul bugetar e prins în hora economică, în ”învârtirea banului din economie”. Așa cum se spune și în articol, destabilizarea sectorului bugetar afectează economia (cel puțin) la fel ca destabilizarea sectorului privat, acestea fiind interconectate.
Și atunci care e provblema cu sectorul bugetar? Există o problemă cu acesta? DA, EXISTĂ. Problema nu e că e susținut de sectorul privat (lucru explicat mai sus) ci că e INEFICIENT sau chiar contraproductiv. Deci consumă mult prea mult și oferă mult prea puțin sau chiar încurcă lucrurile. Iar asta e din mai multe motive. Un motiv e pentru că... POATE. La bugetari se află și administrarea țării. Iar cine împarte... parte-și face :-( :-( Conducătorii țării stabilesc încet-încet să aibă din ce în ce mai multe beneficii și câștiguri. E adevărat ce am zis, că relația dintre serviciile oferite de stat și societate este una de tip prestator - client. Da, dar una în care prestatorul stabilește toate condițiile. În privat există legea cererii și ofertei, există concurență. În schimb în relația stat-societate statul stabilește toate condițiile. Care încet-încet devin din ce în ce mai favorizante pentru stat și mai dezavantajoase pentru societate. Dar cine e de vină pentru mizeria asta? În niciun caz angajații onești de la stat, ci POLITICIENII, CONDUCĂTORII, cu toate încrengăturile lor de interese. Ca să nu mai zic că aceste încrengături au format, în timp, o adevărată mafie, așa numitul ”stat paralel” sau subteran, care nu mai acționează în interesul cetățeanului, ci doar în propriul interes de grup care adeseori e împotriva cetățeanului. Iar acest Sistem e conectat inclusiv la interese externe, acționând ilicit (sau chiar ilegal) în beneficul reciproc mafiot. Iată deci cum am ajuns de la ideea corectă de servicii ale statului către cetățean, la realitatea hâdă de stat paralel, acaparat de interese mafiote atât interne cât și externe. Dar ce e de făcut?
În primul rând o RESETARE, o reformă profundă a statului. Făcută de cine vrea și poate, adică în niciun caz de către actualii guvernanți. Dar să nu intrăm acum prea mult în politică. Ideea e că reforma sistemului bugetar trebuie făcută în ordinea corectă, nepunând carul înaintea boilor. Întâi trebuie regândit tot sectorul, începând de la cerințe, cum ar fi reducerea birocrației și maximizarea eficienței. Trebuie modificate legile, normele, cerințele și deci implicit desființarea unor instituții întregi și reorganizarea celor existente. Abia apoi personalul se reduce în mod firesc. Dacă doar reduci personalul dar menții aceleași sarcini și același stil de lucru, atunci vei pune o presiune prea mare pe cei rămași. Da, se învârt multe hârtii în sistemul bugetar. Dar nimeni nu învârte hârtii de capul lui, ci fiindcă așa i se cere. Se întocmesc ”milioarde” de situații, dar tot așa, fiindcă SE CER. Ideea e SĂ NU SE MAI CEARĂ, adică se se reducă birocrația. Altfel vei biciui angajații rămași pentru a face același nimic ca mai înainte. Lumea va munci pe brânci pentru.... nimic. Trebuie să ajungem la a munci pentru ceva palpabil, concret, util. ASTA e reformă, nu concedierile fără cap. Mai ales că în timp ce unele domenii bugetare sunt pline de sinecuriști, altele au chiar deficit de personal. Reformă, reorganizare nu înseamnă întotdeauna reducere, restrângere. Trebuie mutat personalul acolo unde e nevoie dinspre zonele unde e excedentar. Și totul în urma unei gândiri coerente și inteligente. Cam multe și grele cerințe, cam mare pălăria pentru guvernul Bolojalnic....
Apoi, o criză bugetară te poate băga în criză economică din simplul motiv ca aceasta a fost practic amânată prin creșterea deficitului. Noi cu deficit de 9% și inflație de peste 5% avem creștere economică sub 1% deci în fapt suntem în recesiune ceva ani care a fost de fapt mascată prin împrumuturi din care s-au plătit pensii și salarii. Astfel că guvernul are o sarcină destul de dificilă iar faptul că se eliberează balast în astfel de condiții, nu poate decât să ajute, doar că trebuie văzut și cum.
Cum putem „rezolva” deficitul bugetar cu care rămânem în istorie în alt mod decât tăind cheltuielile inutile ale unui stat supradimensionat? Sigur că „lupta” asta dintre bugetari și privați e contraproductivă, dar nu încercați să mă lămuriți că un „plimbător de hârtii” e util societății.
Să nu cădem în păcatul generalizării spunând că toți bugetarii sunt niște paraziți și cei din mediul privat sunt antidotul, să ne păstrăm simțul măsurii…
„Reforma profundă a statului” (am extras din context un citat din interminabilul dumneavoastră comentariu!) nu e posibilă fără recunoașterea adevărului că în ultimii 35 de ani am fost mințiți din toate pozițiile. Începând cu Iliescu și terminând cu Ciolacu.
Mă intrigă faptul că am uitat prea repede cine ne-a adus în această „criză bugetară”. Ne-a plăcut când guvernul Ciolacu (în „rotativă” cu cel a‘ lu‘ Ciucă!) a crescut din pix salariile și pensiile, fără nicio legătură cu realitatea că nu te poți întinde mai mult decât lungimea plapumei. Acum ne revoltăm tovărășește că Bolojan ne arată cât e de scurtă...
Nu contest dreptul dumneavoastră de a crede în viitorul de AUR al României suveraniste, domnule Cojocaru. Mă întreb doar cât de naiv trebuie să fii ca să crezi în balivernele rostite de unii precum Simion?
Sunt de acord că în ultimii 35 de ani am fost mințiți mereu, începând cu Iliescu, dar NU TERMINÂND cu Ciolacu, fiindcă minciuna CONTINUĂ și în prezent, cu actualii conducători. Și o vreme va mai continua, din păcate. Amănunte în continuare.
Simion, Georgescu și în general suveraniștii spun că România a devenit o colonie modernă, care, ca orice colonie, este stoarsă de resurse cu complicitatea conducătorilor trădători, deci nu numai hoți. Mie mi se pare o naivitate să nu vezi asta. Să nu vezi că Mucușor și guvernul său Bolojalnic au exclusiv misiunea de a servi interesele străine care i-au propulsat la conducere și să crezi, înduioșător, că au bune intenții de reformă în interesul românilor. Dvs în schimb vi se pare o naivitate să crezi ce spune Simion, anume că țara e devalizată în stil colonial cu ajutorul neprecupețit al ăstora. Haideți să vedem ce ne va dezvălui timpul și mai vorbim....
P.S. Eu nu afirm că răul vine doar de la interesele economice străine. Ai noștri sunt hoțomani și corupți ”de frunte”, cu sau fără ajutorul străinătății. Și își duc desigur furtișagurile în continuare. Spun doar că acum când vorbim accentul cade pe devalizarea din exterior iar conducătorii din ultimii ani (și în special cei actuali) sunt doar niște COZI DE TOPOR. Asta mi se pare de domeniul evidenței. Unde e naivitatea mea de care vorbiți?
P.P.S. Referitor la bugetari cred că am explicat destul de clar și pe larg ideea mea în postarea proprie. Dacă n-ați avut răbdare să citiți cu atenție comentariul meu ”interminabil”, reiau ideea pe scurt: cheltuielile bugetare trebuie reduse, dar nu din topor, chiar dacă aparent se justifică, fiindcă în economie totul e interconectat. Dacă reduci posturi și/sau salarii vei scădea consumul și implicit încasările bugetare, deci.... nasol. Soluția e doar să CREȘTI ECONOMIA (în termen cât mai scurt), iar pentru asta să REDUCI TAXELE, să CREȘTI COLECTAREA, să oferi stimulente etc etc și apoi să REGÂNDEȘTI APARATUL BUGETAR, cu reduceri de posturi, desființări de instituții inutile, comasări de sarcini, plus relocări de personal acolo unde e deficit. Acum într-o primă fază e util doar să elimini sinecurile și atât. Când dai cu barda fără cap așa cum vrea să facă Bolovanul, rezultatul este PROCICLIC, adică crești criza economică sau dacă nu erai, vei intra în criză economică. Personal eu nu cred că el e atât de nărod încât să nu știe asta sau să nu asculte de nimeni mai cu cap decât el. Dar cum spuneam și mai sus, el are o misiune, de care se pare că se achită bine până acum. Numai că misiunea asta NU e în interesul românilor.....
Să crezi că unul ca Simion e soluția salvatoare pentru România (și să mai faci și propagandă partidului care l-a lansat!) denotă naivitate.
Încerc să-mi imaginez cum ar arăta țara cu Simion președinte și Georgescu premier (sau invers!): subit (și dintr-o dată, cum ar spune mucaliții!) ne-am transforma din colonie în gubernie...
Legat de reducerea cheltuielilor bugetare „din topor”, vă pun o singură întrebare: cu ce ajută economia un sinecurist plătit cu bani grei de la buget?
În caz că doriți să-mi dați un răspuns, vă rog să luați în considerare faptul că bugetul țării nu e un sac fără fund din care guvernanții pot scoate la nesfârșit gologanii precum magicienii iepurele din pălărie...
Concedierea bugetarilor poate ajuta economia, în funcție de momentul în care reforma are loc și anume dacă există cerere pe piața muncii. În țările menționate nu exista așa ceva pentru că era o criză economică generalizată iar respectivii nu puteau fi absorbiți de piața muncii. Dacă vorbim de cazul actual, este vorba de 13.000 mii de bugetari anul acesta, dar dacă vedem de fapt cum stau treburile, aceștia pot fi deja pensionari care cumulează pensia și salariul, pot fi persoane care mai au puțin până la pensie și chiar persoane care urmează să se pensioneze pentru că un anumit procent oricum pleacă din sistem după o anumită vârstă. Apoi este posibil ca aceste persoane să se reangajeze la stat pe posturi vacante după aceea pentru că oricum urmează să se pensioneze alții. Deci situația nu este atât de dificilă precum pare, iar bani vor veni în continuare pentru că ajutorul de șomaj va fi plătit timp de un an.