În urmă cu puțin timp, m-am întâlnit cu un client, antreprenor, care, printre altele, mi-a spus: „Dacă îmi mai crește factura la curent cu 30%, închid o linie de producție din fabrică. Nu pot concura cu nimeni dacă fiecare produs mă costă dublu doar din energie.”
Am privit cifrele și am înțeles imediat că în bilanț apărea o pierdere, dar în realitate era vorba despre supraviețuire. Despre loialitate față de angajați, despre nopți petrecute la muncă, despre refuzul de a ceda.
Rolul unui consultant financiar nu este doar de a citi și optimiza niște cifre, ci și despre a citi printre acestea curajul, teama și, uneori, deznădejdea celor care nu renunță.
Cazul lui nu e singular. Este portretul unei Românii în care legile și taxele se schimbă mai repede decât obiceiurile, iar adaptarea a devenit o formă de supraviețuire.
În august 2025, România a înregistrat o rată anuală a inflației de 9,9%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană (date Eurostat). Principalele cauze: creșterea prețurilor la energie, alimente și servicii, dar și majorările de taxe – TVA crescut de la 19% la 21%, accize mai mari și eliminarea treptată a plafonărilor la energie.
Banca Națională a României estimează că inflația ar urma să scadă treptat la aproximativ 3% până la sfârșitul anului 2026, însă până acolo economia trăiește sub presiunea scumpirilor și a incertitudinii.
După eliminarea plafonării prețurilor, în iulie 2025, România a intrat într-o spirală a costurilor energetice.
În primele nouă luni ale anului, producția internă de energie electrică a scăzut cu 10%, în timp ce consumul a scăzut cu mai puțin de 1%, iar importurile au crescut cu peste 50%, potrivit Energy World.
În același interval, importurile de gaze naturale au urcat cu 61%, conform datelor SEE Energy Mining News.
Transelectrica estimează că, în iarna care vine, consumul ar putea atinge 9.500 MW în condiții de frig extrem – ceea ce va necesita importuri suplimentare și, inevitabil, facturi mai mari. Pentru mulți antreprenori, energia a devenit o problemă de strategie – nu doar de cost. Un cost care nu se mai vede doar în bilanț, ci și în deciziile de viață: câți oameni mai pot fi păstrați, ce linii de business pot rămâne deschise, câte luni mai ajung banii din conturi.
Conform raportului PwC Voice of the Consumer 2025, cumpărătorii devin mai prudenți: se concentrează pe produse esențiale, caută oferte și reduceri, preferă magazinele de tip discount, aleg mai des produse locale și mai puțin pe cele procesate sau importate.
Retailul - barometrul emoției consumatorului - confirmă această schimbare: în trimestrul II din 2025, volumul comerțului cu amănuntul a crescut cu doar +1,8%, față de peste 8% în 2024 (date INS).
Românii cumpără mai puțin, economisesc mai mult, iar apetitul pentru investiții personale sau achiziții de bunuri de folosință îndelungată a scăzut semnificativ. Pe de altă parte, deficitul bugetar al României pentru 2024 a fost de 9,3% din PIB, printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Pentru a-l corecta, Guvernul a adoptat mai multe măsuri fiscale: creșterea TVA, introducerea de noi taxe pentru companii, majorarea accizelor și amânarea indexării pensiilor.
În teorie, aceste măsuri ar trebui să readucă disciplina bugetară. În practică, ele pun presiune suplimentară pe costurile firmelor și pe bugetele gospodăriilor. Ajustarea vine cu un preț: mai puțin consum, mai puțină lichiditate, mai multă prudență.
Ce ne așteaptă la iarnă?
Datele indică o perioadă dificilă: inflație ridicată, consum temperat, costuri energetice în creștere, un stat obligat să reducă deficitul, companii care își ajustează planurile de producție și investiții.
Dar în spatele cifrelor există și un alt fenomen - o formă de maturizare colectivă.
Oamenii învață să gândească pe termen lung, să cântărească deciziile, să caute valoarea reală, nu doar prețul cel mai mic. E o tranziție dureroasă, dar necesară: de la consumul impulsiv la planificarea lucidă, de la reacție la strategie.
Antreprenorul din povestea mea a reușit, în final, să-și păstreze fabrica. Nu printr-un miracol, ci prin disciplină și curajul de a nu renunța. A redus consumul, a renegociat contracte, a învățat să-și citească propriile cifre altfel, ca semne de viață, nu de disperare.
România trăiește acum o perioadă de reașezare profundă. După ani de creștere bazată pe consum și datorie, vine un timp al prudenței și al responsabilității. Inflația nu este doar un procent, este o oglindă a felului în care ne raportăm la valoare, la muncă, la viitor. Iar dacă această criză ne învață ceva, nu va fi doar cum să reducem costurile, ci cum să gândim strategic într-o lume volatilă.
România nu se confruntă doar cu o criză de costuri, ci cu una de direcție. O economie matură nu se construiește prin ordonanțe de urgență, ci prin încredere, predictibilitate și educație financiară. Dar poate cel mai important ingredient lipsește încă: echitatea.
De prea multe ori, măsurile de corecție economică sunt aplicate în cercuri concentrice, lovind mai întâi mediul privat și gospodăriile, dar ocolind zona politică.
Se cer eforturi de la companii și de la contribuabili, dar prea rar de la instituțiile care ar trebui să dea exemplul echilibrului. Acolo, orice semn de solidaritate se cheamă populism.
Deficitele se ajustează prin taxe, nu prin reforme reale; austeritatea se impune celor care produc, nu celor care gestionează.
Într-o societate sănătoasă, responsabilitatea economică este împărțită proporțional între stat, mediul de afaceri și cetățeni.
Atunci când doar o parte a societății poartă greul, sistemul devine fragil, iar încrederea, care este capitalul cel mai prețios al unei economii, se erodează.
Crizele trec, dar lecțiile rămân.
Iar una dintre ele ar trebui să fie aceasta: că dezvoltarea durabilă nu se face prin transferul poverii și a responsabilității, ci prin împărțirea corectă a acesteia.
Numai acolo unde disciplina fiscală este dublată de responsabilitate politică poate exista stabilitate reală.
Poate că iarna aceasta nu va aduce doar frig și facturi mai mari. Poate că va aduce și un început de luciditate colectivă – momentul în care vom înțelege că stabilitatea nu se obține din promisiuni, ci din fapte. Din disciplina de a privi adevărul în față și curajul de a-l transforma în plan.
Pentru că, până la urmă, economia, ca și viața, nu e despre câți bani avem, ci despre cum îi facem să conteze.
Despre o țară care, chiar și atunci când totul pare să coste mai mult, continuă să creadă că merită să meargă mai departe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și ce lături își luau cei care avertizau în legătură cu SPECULA care va apărea în lipsa controlului!
Aveți fix ce v-ați dorit, lăcomia speculatorilor îngroapă economia!
au același preț? Bcoz cartel și lipsa controlului!