Marcel Bartic

Pe ăia “bogații” cu adevărat nu-i veți găsi neapărat la particular. Ci la școlile cu faimă. Cu prestigiu. Etichetate drept școli “bune”. Încercați să ghiciți, vă rog, cam câte mașini ultraluxoase parchează în fața unor licee bucureștene. De stat. Și câți politicieni cu greutate sau personalități de tot felul se perindă pe holurile unor școli “bune” din oraș. Vă spun eu. Mulți. (Foto: Guliver Getty Images)

Societatea românească are o fascinație pentru geniu. Pentru apartenența la elite. O obsesie de-a dreptul. Indiferent de cât de adâncă e prăpastia istorică în care ne aflăm, vom clipi vesel ori de câte ori vom auzi de olimpici, Hagi și Nadia Comăneci. Ne hrănim cu iluzii și refuzăm să ne acceptăm mediocritatea. Poate pentru că ne-a însoțit mereu de-a lungul istoriei. (Foto: Guliver/Getty Images)

Un profesor de la o școală din Ploiești a pus în practică, mai zilele trecute, o inedită metodă pedagogică. I-a aruncat unui elev de-al lui, probabil în scopul transmiterii de cunoștințe, un scaun în cap. (Foto: Observatorul prahovean)

Spectacolul acesta grotesc cu tricolorul strivit de cruci din aur, ziduri de beton, bodyguarzi, limuzine, politicieni corupți și un popor stând letargic în genunchi, așteptând mântuirea? (Foto: Inquam Photos / Raul Stef)

Cred că spirala discordiei și învrăjbirii din ultima vreme trebuie sa se oprească acum. Învingătorii de astăzi ar trebui sa conștientizeze că oamenii care au ieșit la vot sunt de fapt o categorie vulnerabilă, care are mare nevoie de sprijin. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Pregătirile pentru festivitatea de deschidere sunt în toi. Ici, colo, câte o schelă uitată de muncitori strălucește mândră în razele soarelui. E forfotă mare în sălile de clasă. Părinți inimoși își trec trafaletul de la unul la altul pentru ultimele retușuri ale pereților sălilor de clasă.

Socrul mare nu ar fi onorat cu prezența, el mai având de executat câțiva ani pentru furt calificat. Ar fi transmis, emoționat, caldele lui salutări tinerilor însurăței, alături de tradiționala "Casă de piatră" printr-un telefon scurt, dat de la oficiul vizite din penitenciar.