sursa foto: Inquam Photos
Dacă aș crede în Dumnezeu, aș fi foarte nemulțumit de felul în care politicienii se folosesc de numele Lui.
Aș fi revoltat când i-aș vedea cum molfăie, cu prefăcută pioșenie, cuvinte precum credință, familie, Biserică, când îi văd că se închină fariseic la icoane, aprind lumânări, participă la slujbe în primele rânduri, să-i vadă lumea, sau organizează farsa aia sinistră intitulată mic dejun cu rugăciune.
Dacă aș crede în Dumnezeu, aș fi foarte sceptic în momentul în care politicienii ar da bani bisericilor. Ei nu susțin credința, își cumpără mântuire la vrac. Aș întreba ce altceva mai vor de la mine. Supunere? Încredere? Iertare? Numele Atotputernicului în gura unui politician este o blasfemie, o impietate concupiscentă, în spatele căreia se ascunde rânjetul hâd al minciunii și intereselor meschine.
Dacă aș crede în Dumnezeu, m-aș feri ca de dracu' de politicienii care vor să-L apere. Câtă trufie și prefăcătorie se ascund în cei care pretind că luptă în numele Lui! Câtă aroganță să crezi că Atotputernicul are nevoie de protecția unui trepăduș exaltat, care pretinde că îl apără pe făcătorul cerurilor și al pământurilor, al tuturor celor văzute și nevăzute. Câtă orbire spirituală să fie în mintea unui creștin să nu vadă că așa-zișii dușmani ai Preaputernicului sunt, de fiecare dată, tocmai cei pentru care L-a trimis pe Fiul său în lume, pentru a-i mângâia și a le transmite Vestea cea Bună. Cei săraci, cei bolnavi, cei neajutorați.
Dacă aș crede în Dumnezeu, m-aș feri de politicienii care îi strigă numele de la microfon. Aș fugi de profeții mincinoși, de cei care își sfâșie hainele în văzul tuturor, lamentându-se ipocrit de dragostea Lui. Numele Lui poate fi abia șoptit, simțit doar în adâncul sufletului, ca o pavăză invizibilă împotriva răului care ne înconjoară.
Dacă aș crede în Dumnezeu, aș ști că El cunoaște toate aceste lucruri și că ne privește de undeva, acolo sus, zâmbind blând, asigurându-ne că va veni ziua în care va alege grâul de neghină, iar de Judecata Lui nu vor scăpa cei care au făcut rău semenilor lor.
Eu însă nu cred în Dumnezeu.
Nu aștept judecata divină, nu cred că va veni cineva să ne salveze de noi înșine, nu cred în pedeapsa eternă pentru cei răi și nu cred în ipocrizia politicienilor, care se folosesc de credință pentru a-și atinge scopurile murdare. Eu cred în dreptate, nu răzbunare, eu cred în binele făcut în tăcere și că, atâta cât ne-a fost dat să trăim pe pământul ăsta, avem datoria de a face bine pentru că e nevoie de el, pentru că asta ne definește umanitatea.
Să rămânem cu mintea trează, să ne exersăm reflexul de a distinge adevărul de minciună și curajul de a-l spune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Domnul X este un creștin practicant, membru în consiliul parohial, foarte bine apreciat de credincioșii parohiei. În viața de toate zilele este un antreprenor. Într-una din zile se întâlnește cu domnul Y din cadrul aceleiași parohii și îi propune să-l angajeze la firma sa . După ce au convenit asupra prețului, domnul X a cerut ca plata să se facă după șase luni de activitate din cauza lipsei de încasări în acea perioadă. Au căzut de acord, și-au strâns mâinile zicând: ,,Doamne, ajută!”
Domnul Y propune ca înțelegerea să fie consemnată într-o formă scrisă.
Domnul X redactează documentul care, în final, menționa: ,,Părțile au convenit ca plata prestației să se facă, CU VOIA DOMNULUI, în suma convenită, după șase luni de activitate.” Urmează semnăturile celor două părți însoțite de expresia ,,Doamne, ajută!”
Domnul Y propune ca înțelegerea să fie autentificată de un notar. Notarul, după citirea documentului, observă: ,,În această formă, documentul nu poate fi autentificat. Conține prevederi și expresii care nu-și au locul într-o convenție civilă. Acest contract cuprinde o înțelegere între două părți: angajatorul și angajatul și exprimă voința acestor două părți semnatare. Executarea acestui contract văd că este condiționată de voința unei terțe persoane, DOMNUL, care nu este parte în contract.”
,, Doar nu pretindeți ca contractul să poarte și semnătura lui Dumnezeu? Este o blasfemie!” ripostă domnul X.
,,Blasfemia nu este a mea. Este a celor care l-au pus pe Dumnezeu garant într-o convenție civilă. Luați documentul și redactați-l într-o formă corectă juridic. Forma actuală poate ascunde o tentativă de înșelăciune și, de aceea, nu poate căpăta un caracter legal.”