Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Domnul Rafila, aveți idee ce înseamnă o zi când ai 10 ani și faci chimioterapie?

Spitalul Dăruiește Viață - inaugurare

Foto: Imagine din interiorul spitalului construit de Dăruiște Viață

Nepoata mea are leucemie.

Să tot fie vreo trei ani de când a început tratamentul. E mai bine iar perspectivele sunt optimiste. Locuiește în Iași și, o dată la sase luni, trebuie să meargă la control la Timișoara. 

Ne-am făcut speranțe mari în legătură cu spitalul construit de Asociația Dăruiește Viață. Mititica ar putea veni la București, ar sta la noi și i-ar fi poate mai ușor să ajungă să o vadă medicii. Trei sute cincizeci de mii de români au dat o mână de ajutor ca acest spital sa fie construit. Două doamne absolut formidabile, Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, au făcut ca acest proiect să devină realitate.

De patru luni însă domnul Rafila vrea hârtii. Ba evidențe contabile, ba nu știu ce procese verbale. Neapărat conform cu originalul. Nici acum spitalul nu își poate începe activitatea pentru ca Ministerul Sănătății, care n-a fost în stare să construiască nimic, le pune bețe în roate unor oameni care au reușit să facă o minune.

Între timp, copii care fac chimioterapie și părinți care nu dorm nopțile numără zilele până când vor putea intra în acest spital.

Dom' Rafila!

Aveți idee ce înseamnă o zi când ai 10 ani și faci chimioterapie?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • andrei andrei check icon
    dar cineva de 20 de ani nu sufera la fel de mult? sau cineva de 60? nu se numeste asta santaj emotional cand se baga varsta cuiva pentru a induisa?
    • Like 0
    • @ andrei
      Razvan G check icon
      Andrei, ti-ai luat pastilele in seara asta?
      • Like 1
    • @ Razvan G
      andrei andrei check icon
      Adevărul doare, nu? Când nu ai argumente valide incepi cu atacurile personale. Classic
      • Like 0
  • Exemplul acestui incompetent vopsit , este o mostra de ce se intampla cand prostii si politrucii devin elemente cheie in vietile noastre. Pe ei ii enerveaza foarte tare succesul altora , care le expune mediocritatea. Nu au nici o problema acum sa tina copii bolnavi la usa, cum n-au avut nici sa balacareasca Magic Camp sau alte initiative extraordinare , numai pentru faptul ca initiatorii au ales sa se implice direct sau indirect in politica. As putea sa jur ca daca doamnele astea mergeau la PSD sau la PNL , duduia spitalul acum.
    Eu nu stiu cum romanii pot sa cautioneze comportamenul asta nemernic. Nu e nici prima nici ultima data cand se intampla chestii de genul asta . Lista e lunga...
    • Like 1
  • Aad check icon
    In tarile mai normale, daca donatorul vrea sa ramana anonim nu este nici o problema. Important este ca banii sa fie administrati corect dupa ce s-a facut donatia, si asta este controlat/verificat. De aceea exista universitati, laboratoare si spitale performante pe ici si colo, In SUA, Canada, Germania, Franta.... Cu alde Rafila & Co. e greu de imaginat asa ceva in Romania imediata. Ma mir ca nu vrea sa verifice adresa si nr. de telefon al fiecarui donator! Stiti cum e: "de ce n-ai sapca, ma?"
    • Like 1
  • Razvan G check icon
    Dom’ Rafila nu are habar si nici nu-l interesează. Este un politruc de 2 lei care nu vrea ca acest proiect sa creeze un standard in materie de construit spitale. Statul bugetează de X ori mai mult sa fie destul pentru șpăgi si un proiect la cheie, mult mai ieftin, deranjează.
    Si nici asa nu reușește nimic de zeci de ani. Rafila este o rușine, asa cum este aproape toata clasa politica. Inculți, incompetenți, obraznici si hoți. Pachet complet. Si ne miram ca toti tinerii de vârf pleacă din tara.
    • Like 1


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult