Spui că elevii nu sunt în măsură să-ți aprecieze ție munca pentru că nu au pregătirea ta profesională? Înseamnă că nu ai înțeles ca profesor faptul că ei sunt beneficiarii direcți ai actului educațional

Multumesc autorului Marcel Bartic pentru aceasta contributie oportuna, concisa, pertinenta, clara, necesara si utila - la care subscriu INTEGRAL - avand in vedere atat standardele si practicile din acest domeniu existente in statele dezvoltate cat si prea numeroasele mituri, prejudecati, reticente si rezistente existente ca OBSTACOLE in Romania de decenii.
Ele au fost prezentate public in numeroase articole, comunicari si studii ale mele - publicate in tara si in strainatate DE 3 DECENII dar degeaba - inclusiv in cartea EVALUAREA SATISFACTIEI CLIENTILOR (in 2 editii).
Fiind si profesor universitar de Managementul calitatii consider ca aceste obstacole ar trebui sa fie constientizate si inlaturate cu concursul Legislativului si Executivului dar si al informarii CORECTE/ NEMANIPULATE a celor interesati tinand cont ca:
1. In mediul educational, ca si in mediul de afaceri, furnizorii (de educatie) functioneaza pentru A SATISFACE/ INDEPLINI cerintele/ nevoile/ asteptarile tuturor partenerilor lor ("stakeholders"), inclusiv si mai ales BENEFICIARII (denumiti si CLIENTI - care pentru conationali ar reprezenta, PEIORATIV, doar consumatorii/ cumparatorii din comert) elevii/ studentii/ absolventii/ angajatorii/ societatea, etc.
2. Conform unui "cerc virtuos" al relatiilor client/ beneficiar - furnizor (arhicunoscut si general aplicat in Managementul calitatii) dupa identificarea si satisfacerea acestor cerinte initiale, furnizorii sunt obligati sa colecteze feedback-urile reprezentantilor acestor beneficiari simultan cu colectarea preturilor/ tarifelor achitate de beneficiari - urmand a tine cont in urmatorul ciclu de continutul acestor feedback-uri, pentru a-si fideliza clientii/ beneficiarii si a dobandi noi clienti/ beneficiari.
3. Feedback-urile se prelucreaza si interpreteaza statistic, pe critici (verificate si confirmate), cauze, sugestii si solutii posibile (de preferat optime - deci eficace, eficiente si acceptate social), de multe ori fiind anonime si avand doar scopul imbunatatirii proceselor si nicidecum cel al identificarii si eventualei pedepsiri a persoanelor critice sau a celor considerate vinovate pentru deficientele constatate (asa cum proceda la noi, in Epoca de aur, temuta "Politie a calitatii" denumita IGSCCP, desfiintata in decembrie 1989)
4.In Romania acest cerc virtuos functioneaza doar in mediul de afaceri intrucat in domeniul serviciilor publice (educatie, sanatate, administratie) SATISFACTIA CETATENILOR/ CONTRIBUABILILOR nu este acceptata si evaluata continuu si credibil din multiple cauze, mult mai importante fiind (pentru Curtea de Conturi a Romaniei, Corpurile de control, SGG si alte organisme publice - datorita unor mituri si prejudecati sustinute de unele practici romanesti contraproductive) EXCLUSIV legalitatea si eficienta utilizarii fondurilor publice. 5. Decidentii educatiei in Romania afirma de decenii ca doar profesorii cunosc ceea ce ar trebui sa stie elevii si studentii, ca scolile si universitatile nu pot avea menirea de-a furniza ANGAJATI calificati mediului de afaceri, ca mediul de afaceri nu este un exemplu demn de urmat in educatie (asa cum au sustinut ministrii educatiei din UE 16 in anii 90) intrucat ar fi orientat doar spre maximizarea veniturilor si profiturilor lor, indiferent de strategii/ politici, si ca, in consecinta, evaluarea continua si credibila a satisfactiei beneficiarilor educatiei nu ar avea nicio utilitate!!!! In plus, aceste evaluari includ criterii/ indicatori CALITATIVI ce pot fi usor falsificati/ denaturati (prin manipulari si fake-uri) intrucat doar indicatorii CANTITATIVI sunt si raman obiectivi. Ei ignora total - evident - tehnicile si instrumentele de colectare si de prelucrare/ interpretare statistica a feedback-urilor, precum si cele ale Managementului calitatii.
6. Prin OUG 75/2005 a fost introdus in Romania un asa numit model dambovitean "bazat pe Leviathan" al asigurarii calitatii educatiei - dispretuind total standardele si practicile mondiale in domeniu precum si pe cele din mediul de afaceri - de fapt o colectie de ineptii administrative, manageriale, tehnice si juridice - care au generat in 20 de ani - doar un SIMULACRU de asigurare a calitatii educatiei intretinut (de multi ani) de ARACIP (care nici nu trebuia sa existe (!) pentru invatamantul preuniversitar, conform ministrilor educatiei din UE 16) si ARACIS - pentru invatamantul universitar. Acest simulacru incepe cu SIMULACRUL colectarii cerintelor/ feedback-urilor beneficiarilor educatiei si se incheie cu tone de hartii irelevante colectate din scoli si univeristati pentru a dovdei chipurile birocratilor financiari si judiciari din administratia publica centrala satisfacere celor cca 200 "standarde" impuse scolilor (si cca 100, mai nou cca 50 - impuse universitatilor) prin HGR. Mai nou, pentru scoli, ar fi suficienta o declaratie autentificata la notariat specificand indeplinirea cerintelor ARACIP..pentru a primi finantarea bugetara (nicidecum pentru a satisface cerintele beneficiarilor !!!)... In 2023, noile legi ale invatamantului au SIMULAT abrogarea OUG 75-2005 dar au preluat copy-paste in noile texte, cu o noua renumerotare, mai toate dispozitiile si definitiile aiurea din aceasta!!!....
7. Unele obstacole si argumente evocate in unele comentarii ale acestui articol sunt specifice mentalitatilor si reglementarilor, foste si actuale romanesti, dar sunt INFIRMATE de practicile existente in alte state:
A. Preferintele unor elevi pentru profesorii "clovni"/ ne-exigenti/ indiferenti nu se refera la pregatirea profesionala a acestora ci sunt determinate de modelele oferite in societatea romaneasca, massmedia si social media, dar si de legea sociala a "comoditatii maxime" (sau a "efortului minim") care ne afecteaza pe toti si pe care ar trebui s-o constientizam. B.Angajarea, promovarea si mentinerea in posturi a personalului didactic sunt conditionate in multe state de SATISFACTIA BENEFICIARILOR EDUCATIEI dar si de cea a COLEGILOR si a SEFILOR, nu de indicatori cantitativi birocratici, ca la noi...
C.Valoarea unei universitati pentru societatea in care functioneaza este data (in unele state exclusiv) de RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR in mediul de afaceri - indicator refuzat in Romania inclusiv in Justitie - preferandu-se mai multi indicatori partial relevanti si implicand mari dificultati de colectare, evaluare, prelucrare, etc....In aceste conditii pot fi oare scolile si universitatile noastre MAI BUNE decat societatea noastra?
Comparatiile in clasamentele internationale ne indica de multi ani - din pacate - doar rezultate mediocre si submediocre, cu toate eforturile"decidentilor de-a simula preocuparile pentru imbunatatire, inclusiv prin maretul proiect ultra criticat (abia acum) "Romania Educata"...

Multumesc autorului Marcel Bartic pentru aceasta contributie oportuna, concisa, pertinenta, clara, necesara si utila - la care subscriu INTEGRAL - avand in vedere atat standardele si practicile din acest domeniu existente in statele dezvoltate cat si prea numeroasele mituri, prejudecati, reticente si rezistente existente ca OBSTACOLE in Romania de decenii. Ele au fost prezentate public in numeroase articole, comunicari si studii ale mele - publicate in tara si in strainatate DE 3 DECENII dar degeaba - inclusiv in cartea EVALUAREA SATISFACTIEI CLIENTILOR (in 2 editii). Fiind si profesor universitar de Managementul calitatii consider ca aceste obstacole ar trebui sa fie constientizate si inlaturate cu concursul Legislativului si Executivului dar si al informarii CORECTE/ NEMANIPULATE a celor interesati tinand cont ca: 1. In mediul educational, ca si in mediul de afaceri, furnizorii (de educatie) functioneaza pentru A SATISFACE/ INDEPLIN cerintele/ nevoile/ asteptarile tuturor partenerilor lor (""stakeholders""), inclusiv si mai ales BENEFICIARII (denumiti si CLIENTI - care pentru conationali ar reprezenta, PEIORATIV doar consumatorii/ cumparatorii din comert) elevii/ studentii/ absolventii/ angajatorii/ societatea, etc. 2. Conform unui ""cerc virtuos"" al relatiilor client/ beneficiar - furnizor (arhicunoscut si general aplicat in Managementul calitatii) dupa identificarea si satisfacerea acestor cerinte initiale, furnizorii sunt obligati sa colecteze feedback-urile reprezentantilor acestor beneficiari simultan cu colectarea preturilor/ tarifelor achitate de beneficiari - urmand a tine cont in urmatorul ciclu de continutul acestor feedback-uri, pentru a-si fideliza clientii/ beneficiarii si a dobandi noi clienti/ beneficiari. 3. Feedback-urile se prelucreaza si interpreteaza statistic, pe critici (verificate si confirmate), cauze, sugestii si solutii posibile (de preferat optime - deci eficace, eficiente si acceptate social), de multe ori fiind anonime si avand doar scopul imbunatatirii proceselor si nicidecum cel al identificarii si eventualei pedepsiri a persoanelor critice sau a celor considerate vinovate pentru deficientele constatate (asa cum proceda la noi, in Epoca de aur temuta "Politie a calitatii" denumita IGSCCP, desfiintata in decembrie 1989) 4.In Romania acest cerc virtuos functioneaza doar in mediul de afaceri intrucat in domeniul serviciilor publice (educatie, sanatate, administratie) SATISFACTIA CETATENILOR/ CONTRIBUABILILOR nu este acceptata si evaluata continuu si credibil din multiple cauze, mult mai importante fiind (pentru Curtea de conturi a Romaniei, corpurile de control, SGG si alte organisme publice - datorita unir mituri si prejudecati sustinute de unele practici romanesti contraproductive) EXCLUSIV legalitatea si eficienta utilizarii fondurilor publice. 5. Decidentii educatiei in Romania afirma de decenii ca doar profesorii cunosc ceea ce ar trebui sa stie elevii si studentii, ca scolile si universitatile nu pot avea menirea de-a furniza ANGAJATI calificati mediului de afaceri, ca mediul de afaceri nu este un exemplu demn de urmat in educatie (asa cum au sustinut ministrii educatiei din UE 16 in anii 90) intrucat ar fi orientat doar spre maximizarea veniturilor si profiturilor lor, indiferent de strategii/ politici si ca, in consecinta, evaluarea continua si credibila a satisfactiei beneficiarilor educatiei nu ar avea nicio utilitate!!!! In plus, aceste evaluari includ criterii/ indicatori CALITATIVI ce pot fi usor falsificati/ denaturati (prin manipulari si fake-uri) intrucat doar indicatorii CANTITATIVI sunt si raman obiectivi.. Ei ignora total - evident - tehnicile si instrumentele de colectare si de prelucrare/ interpretare statistica a feedback-urilor, precum si cele ale Managementului calitatii. 6. Prin OUG 75/2005 a fost introdus in Romania un asa numit model dambovitean "bazat pe Leviathan" al asigurarii calitatii educatiei - dispretuind total standardele si practicile mondiale in domeniu precum si pe cele din mediul de afaceri - de fapt o colectie de ineptii administrative, manageriale, tehnice si juridice - care au generat - de 20 de ani - doar un SIMULACRU de asigurare a calitatii educatiei intretinut (de multi ani) de ARACIP (care nici nu trebuia sa existe) pentru invatamantul preuniversitar, conform ministrilor educatiei din UE 16) si ARACIS - pentru invatamantul universitar. Acest simulacru incepe cu SIMULACRUL colectarii cerintelor/ feedback-urilor beneficiarilor educatiei si se incheie cu tone de hartii irelevante colectate din scoli si univeristati pentru a dovdei chipurile birocratilor financiari si judicari din administratia publica centrala satisfacere celro ceea 200 "standarde" impuse scolilor (si cca 100, mai nou cca 50 - impuse universitatilor prin HGR). Mai nou, pentru scoli, ar fi suficienta o declaratie autentificata la notariat specificand indeplinirea cerintelor ARACIP..pentru a primi finantarea bugetara (nicidecum pentru a satisface cerintele beneficiarilor)...In 2023 noile legi ale invatamantului au SIMULAT abrogarea OUG 75-2005 dar au preluat copy-paste in noile texte, cu o noua renumerotare, mai toate dispozitiile si definitiile aiurea din aceasta)....7. Unele obstacole si argumente evocate in unele comentarii ale acestui articol sunt specifice mentalitatilor si reglementarilor, foste si actuale romanesti, dar sunt INFIRMATE de practicile existente in alte state: A. Preferintele unor elevi pentru profesorii "clovni"/ ne-exigenti/ indiferenti nu se refera la pregatirea profesionala a acestora ci sunt determinate de modelele oferite in societatea romaneasca, massmedia si social media, dar si de legea sociala a "comoditatii maxime" (sau a ""efortului minim") care ne afecteaza pe toti si pe care ar trebui s-o constientizam. B.Angajarea, promovarea si mentinerea in posturi a personalului didactic sunt conditionate in multe state de SATSIFACTIA BENEFICIARILOR EDUCATIEI dar si de cea a COLEGILOR si a SEFILOR, nu de indicatori cantitativi birocratici ca la noi...C.Valoarea unei universitati pentru societatea in care functioneaza este data (in unele state exclusiv) de RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR in mdeiul de afaceri - indicator refuzat in Romania inclusiv in Justitie, preferandu-se mai multi indicatori partial relevanti si implicand mari dificultati de colectare, evaluare, prelucrare, etc....In aceste conditii pot fi oare scolile si universitatile noastre MAI BUNE decat societatea noastra? Comparatiile in clasamentele internationale ne indica de multi ani - din pacate - doar rezultate mediocre si submediocre, cu toate eforturile"decidentilor de-a simula preocuparile pentru imbntatire, inclusiv prin maretul proiect ultra criticat abia acum "Romania Educata"...

Teama de critica, frica de esec, autosuficienta, teama de schimbare, teama de a-si pierde autoritatea, o lipsa de centrare pe solutii, lipsa unei mentalitati de crestere si bineinteles ignoranta, printre cauzele respingerii feedback-ului.

Feedbackul ar trebui sa fie introdus in scoli cu tact, in timp, facand experimente, discutand, prin negociere, prin exemple pozitive. Dar cine sa faca toate astea? Directorii care nu au absolvit nicio scoala de management?

Salariul nu depinde de feedback, dar rezistenta la schimbare si lipsa unor imbunatatiri ar trebui sa duca cel putin la neacordarea unui bonus.

Draga Marcel, cam agresive opiniile tale, nu crezi ? Sunt parinte, nu sunt profesor, dar hai să nu punem la colt toti profesorii doar pentru ca se tem sa nu le fie "terfelită" munca. Este clar că sistemul de notare al elevilor va fi un "popularity contest", asa cum este clar ca profesorii mai sobri si/sau peste o anumită varsta, nu vor fi "votati pozitiv" de copii pentru simplu fapt că "nu sunt fun(ny)". Definitiv este nevoie de feedback despre munca profesorilor, asa cum.definitiv trebuie sa "amendam" acest instrument al feedback-ului cu un alt instrument , (nu stiu care) astfel incât să dăm sanse ambelor realitati (ale copiilor si ale profesorilor) să găseasca un teren comun. Doar ca exemplu, cand eram la liceu era un profesor tânăr (30-35 ani) care arata bine, era funny si cu care râdeam mai tot timpul. In fundament era un miștocar "răspopit" la profesorat; nu am învatat nimic de la el, nu retin nimic de la materia lui (amuzant este că materia pe care o preda era "Tehnologia materialelor" iar eu am terminat inginerie mecanica (1993) deci era materie de bază pentru mine). Profu' de matematica in schimb era un zeflemist si un nemultumit constant, care n-a dat decat de vreo 2-3 ori nota zece in cariera lui, insa am.invatat la el de am rupt (se dadea examen de admitere la facultate, am luat 32 din 36, din care vreo 25 la Politehnică, unde se intra destul de greu). Așa că nu stiu ce să zic despre profii tineri care vor lua feedback majoritar pozitiv BY DEFAULT pentru ca sunt evident mai aproape de varsta elevilor......instrumentul feedback-ului este bun in principiu, dar trebuie cuplat cu alte instrumente , ca să nu ne batem joc unii de altii. In experimentul 'Standford", dacă esti familiar cu el, am vazut ce poate face "puterea" din niste colegi de clasa, darămite in relatie elev-profesor ! Un alt exemplu revelator pentru mine este urmatorul: se intampla sa imi placă constructiile civile , am si vreo 25 de ani de experientă practica pe santier si mă uit constant pe Youtube ca sa ramân tot timpul in contact cu materialele si tehnologiile noi . Pentru asta intru pe multe canale ale companiilor producatoare de materiale si ma informez de la sursa, dupa care merg pe canalele celor care deja folosesc acele materiale si tehnologii si vad argumente pro si contra, pentru că niciodată nu trebuie sa luam vreo opinie pe nemestecate. Câte tâmpenii si idiotenii am vazut facute, mi s-au străpezit dintii !!! Si câte feedback-uri pozitive am vazut la acele tâmpenii si idioțenii, din nou mi s-au străpezit dintii. Este stiut ca natura umană consideră ceva ca fiind performant dacă are cel putin 2 ingrediente: "bine" si "repede". Un om ajunge sa faca ceva bine prin repetitivitate. Asa este creierul nostru legat la celelalte "departamente", asa a decis natura sa se intample. Ca atare, cu cat faci un lucru de mai multe ori , cu atat devii mai bun la acel lucru . In consecintă, cu cat faci un lucru prost de mai multe ori, cu atat devii mai bun la a face acel lucru prost. Si acum, succes in a-i convinge pe cei care fac demult un lucru prost, ca ei fac un lucru prost de fapt ! N-o să poti convinge un Dorel pe santier că el face de 10-15-20 de ani niste lucruri proaste IN MOD CONSTANT ! D-aia există "Dorel" , este ratiunea insăși pentru care "Dorel" este deja o institutie ! Trebuie sa ne ferim in acest subiect al relatiei profesor-elev să aplicam sabloane, de exemplu , sa luam feedback-ul la "face value" cum se spune
.Trebuie să-i contrapunem acestui feedback o altă masura, in antiteză cu acesta bineinteles, care să dea valoare feedback-ului si nu sa-l transforme intr-un mijloc punitiv, de genul "payback time". Personal, am multe nemultumiri la adresa profesorilor, muuuuuulte, insă nu cred in justetea acestui instrument de feedback aplicat orbeste, doar pentru ca ne-a obisnuit dl Mark Zuckerberg cu "prieteni" si "feedback" intr-o cheie.de formă fără continut. Nu am o solutie clară la aceasta problemă insă nu e jobul meu sa vin cu solutii ci a dinozaurilor din minister. "Democratizarea" relatiei elev-profesor este de dorit, insă aven nevoie de finete in instrumentarea acesteia, ca să nu bastardizăm aceasta relatie. Din păcate 90% dintre profesori (doar o opinie personală) NU au har pedagogic. Isi "bazează" relatia cu elevul pe o fundatie de "putere", adica "eu sunt mare -tu esti mic, deci eu zic X iar tu faci X pentru ca zic eu iar tu nu ai cum să știi dacă este bine sau nu pentru ca esti prea mic". Nu este deloc simplu să gasim un (set de) instrument(e) care să multumească ambele tabere. Absolutizarea nu duce nicăieri.

În primul rând, de acord cu postarea Nicoletei.

În al doilea rând, elementul cel mai important din articol și la care ar trebui raportat restul articolului, ar trebui să fie cele scrise de autor la punctul 1:
"În lumea reală, aia sănătoasă la cap...".
Cu lumea "reală" și "sănătoasă la cap" (cu și fără ghilimele, sub toate formele: și ca urmare a educației și grijii din familie și din școală, și ca urmare a anturajului, și ca urmare a mediului în care trăiesc, și ca urmare a legislației care îi diriguiește) avem o problemă. O astfel de lume (citește “elevi”) care este din ce în ce mai numeroasă (aproape 50% dintre elevii cu vârsta în jur de 15 ani sunt analfabeți funcțional) nu poate face un feedback corect.
Aia cu “...că nu ai înțeles ca profesor faptul că ei sunt beneficiarii direcți ai actului educațional” e o zicere falsă (ca să fiu elegant în exprimare). Nu “pentru că nu au pregătirea ta profesională”, ci pentru cele spuse de mine mai sus.

Spun ca un elev nu-mi poate evalua munca si deci salariul meu nu depinde de el pentru ca e minor,domnule. Intelegeti? Pana la majorat legea il prezuma ca lipsit de discernamant. Nu poate incheia contracte,nu poate face nimic. Tie nu-ti spune psihologia copilului ca e incapabil,pentru ca nu e dezvoltat psihic si intelectual indeajuns. Chiar o luam de la capat cu soimii si pionierii? Cat de comunisti puteti sa fiti?? De unde dracului atata egalitate?

Cred ca asistam la un tsunami anti intelectual. Indiferent de charisma profesorului, dacă profesorul este sau nu clovn, elevii trebuie sa invete la scoala cat e 2-1 sau sa faca deosebirea dintre substantiv si verb. Faptul ca majoritatea elevilor, urmand exemplul majoritatii parintilor, nu vor, pur si simplu nu vor sa invete, oricate calitati sau defecte ar avea profesorul, nu ii scuza. Criteriul cantitativ nu inlocuieste criteriul calitativ. Faptul ca majoritatea populatiei prefera manele nu inseamna ca manelele sunt mai ,,de valoare,, decat muzica clasica. Nu exista nici un geniu pe lumea asta care sa transforme in masa manelistii in diletanti ai muzicii clasice. Bineinteles, exceptiile confirma regula.