Mihăiță Bariz

Ministerul Sănătăţii - România este cel mai important minister dintre toate și, din păcate, acest minister a rămas la același nivel încă de când i-am calcat pentru prima dată pragul: aceiași funcționari publici, aceleași fețe; singurele persoane care se schimbă sunt secretarii de stat și miniștrii și, din când în când, și jandarmii de la intrarea în instituție. (Foto: Facebook Mihăiță Bariz)

Uneori respiratul este singura activitate pe care o putem face pe parcursul unei zile, însă e de ajuns pentru noi, că supraviețuim încă o zi.

Niciunul dintre noi nu este imun la tragediile acestei vieți.

Uneori vreau să renunț...Foto Facebook

Pentru a lăsa lupta să modeleze compasiunea ȋn noi, să lăsăm singurătatea să ne conducă spre mobilizare, să ne lăsăm să fim făcuţi mai buni de partea vizibilă și invizibilă a suferinței noastre. Foto Facebook/Mihăiță Bariz

Aceia dintre noi care suferă de boli cronice aud deseori întrebări precum “Ce mai faci? Ce ai mai făcut? Cum te simți? Te simți mai bine? Mai poți să reziști?”. Senzația care ne încearcă de cele mai multe ori este de teamă și atunci încercăm să zâmbim și să răspundem cu formulele deja exersate.

Nu contează dacă cineva din afară ȋşi poate da seama că suntem sau nu bolnavi. Uneori doare groaznic conştientizarea faptului că suntem atât de diferiţi în interior.

Poate dacă mi-ar fi povestit cineva că un secretar de stat din Ministerul Sănătății i s-a adresat unui pacient cu amenințarea „Vei plăti pentru ceea ce faci”, nu aș fi crezut. Din păcate, aceste cuvinte mi-au fost adresate mie, un băiat de 20 ani care suferă de o boală incurabilă. (Foto: arhiva personală)

Am ajuns la concluzia că nu-mi voi permite să fiu consumat de durere, pentru că ea face parte din mine și nu mai știu ce înseamnă să trăiesc fără ea.