Foto: Facebook Mihăiță Bariz
Ministerul Sănătăţii din România este cel mai important minister dintre toate și, din păcate, acest minister a rămas la același nivel încă de când i-am călcat pentru prima dată pragul: aceiași funcționari publici, aceleași fețe; singurele persoane care se schimbă sunt secretarii de stat și miniștrii și, din când în când, și jandarmii de la intrarea în instituție.
La doar 15 ani, atunci când teoretic adolescența ar trebui să fie în floare, eu aveam să dau piept cu sistemul.
Din cauza infecțiilor nosocomiale am fost cât pe ce să pierd lupta cu viața. Atunci am înțeles, de fapt, ce sistem de sănătate avem și cât de putred și corupt este. Pe atunci am contactat o infecție nosocomială, iar la foarte scurt timp am intrat în comă. Cu toate acestea, medicii au luptat pentru mine și au reușit să facă o minune, care pe atunci părea imposibil de realizat, deoarece nu aveau nici măcar strictul necesar ca să mă trateze. Sunt sigur că nici în momentul acesta spitalele nu sunt pregătite și nu pot oferi pacienților îngrijirile necesare și, din cauza lipsurilor, foarte mulți oameni pierd lupta cu viața.
Încă de la 17 ani am dat nas în nas cu incompetența și numirile politice. Tot atunci am organizat și primul meu protest, deoarece medicul meu fusese demis din funcția de șef de secție, și asta doar pentru că soția unui fost ministru își dorea acel post, deși nimic nu o recomanda pentru acea funcție. Atunci a fost pentru prima dată când am fost primit în audiență de către un ministru. M-a înțeles și m-a ajutat, asta și din cauza presiunilor pe care le-am făcut și amenințărilor la care am recurs, și anume că voi da în vileag presei toate încrengăturile ce se aflau de fapt la mijloc.
La 20 ani, în urma unei alte audiențe la Cotroceni, am fost întrebat de către un consilier „de ce nu mă duc să mă tratez în străinătate” și „de ce tot fac atâtea valuri”. Am ajuns acolo pentru că la Ministerul Sănătății tocmai ce fusesem amenințat că voi plăti pentru vâlva pe care o fac. Ce făceam eu, de fapt, era să lupt pentru alți oameni care nu aveau posibilitatea să o facă sau nu aveau curajul necesar de a-și cere drepturile.
După acea audiență am decis să îmi creez această pagină și să încep să scriu despre toate neregulile pe care le-am observat și continui să le observ în interiorul sistemului, cât și despre mine și, nu în ultimul rând, despre poveștile altor pacienți.
Pagina mea a devenit virală în foarte scurt timp și am fost căutat de peste tot. Pentru mine, asta a contat și contează foarte mult, pentru că mi-a oferit curaj să scriu și mai mult despre și mai multe nereguli, iar oamenii apreciază asta. Mulți mă urmăresc și îmi cunosc povestea.
Cei mai mulți dintre voi știu că am fost foarte aproape de un transplant de plămâni, el devenind istorie între timp, deoarece funcția mea pulmonară a crescut de la 21% la 70% în doar 5 luni de tratament. Tratament pe care mi-l achiziționez doar datorită societății civile.
Însă, nu toți au norocul de a avea atâtea persoane alături. Toți ceilalți pacienți așteaptă ca statul român să îi ajute, ca statul român să lupte pentru ei, să le ofere șansa la o nouă viață, iar tristul adevăr este că statului nu îi pasă de noi. Nu îi pasă de nimeni și de nimic din ce ține de sistemul sanitar.
Guvernanții reacționează doar atunci când se întâmplă o tragedie, când o persoană cu voce publică vorbește și riscă să le strice imaginea și, mai ales atunci când oamenii ies în stradă pentru a-și striga nemulțumirile.
Indiferent de partid și de formațiunea politică, marea majoritate a politicienilor sunt la fel și le pasă doar de interesele proprii, doar de interesele familiei și nu le pasă nicio secundă de ce se petrece cu semenii lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nici noua nu ne este bine, dar noi meritam cu varf si indesat situatia pentru ca noi am creat-o, dar din pacate si generatia ta si cele care vor urma for suferi din cauza noastra. Pentru acest lucru ne cerem scuze pentru ca atat am fost in stare si mai mult nu am putut.
Prin urmare indiferent ce discursuri vine de la TOATE partidele trebuie sa intelegeti ca sunteti pe cont propriu. Aveti doua variante: sa va luptati cu sistemul pana in panzele albe - nu asa cum am facut noi - pana la victorie sau sa plecati peste mari si tari acolo unde sistemul functioneaza. Si daca plecati, sa plecati linsititi si impacati si sa nu va uitati in urma cu remuscari, indiferent ce spun noii sau vechii patrioti sau altii, pentru ca voi nu aveti nici o vina pentru ce s-a intamplat in aceasta tara. Vina este 100% a noastra.
Iti admir perseverenta si dorinta de a schimba lucrurile. Nu cred ca ai reusit inca sa "deranjezi" sistemul, dar sunt sigur ca ai facut cat de mult ai putut. Oricum ma bucur ca ai reusit sa iti rezolvi cat de cat problema si se pare ca lucrurile merg pe directie buna. Sanatate in continuare si multa putere de lupta!