Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Boala invizibilă” care s-ar putea să nu ne lase ȋn pace niciodată, dar avem noi șanse să o lăsăm să ne facă mai buni ca oameni

Mihaita Bariz - FB

Foto Facebook/Mihăiță Bariz

Un prieten curios m-a întrebat recent care este cea mai dificilă parte a vieții cu fibroză chistică. Răspunsul meu ar putea depăși cu mult numărul maxim de cuvinte pe care le-aș putea rosti fără să mă resimt.

Sunt respirația șuierătoare și durerea în zona toracelui, care de multe ori se simte ca un atac de panică ce nu se termină niciodată, tusea zilnică jenantă, imună la ochii dezgustați ai trecătorilor care se întreabă dacă ești contagios.

Deși mulți oameni cred că tusea este sigurul simptom care există în cazul fibrozei chistice, ei nu își dau seama că alte organe sunt la fel de mult afectate, unele chiar mai rău. Tusea noastră se poate schimba și ea, uneori este uscată și sâcâitoare, uneori este aproape inexistentă, iar alteori este un horcăit terifiant.

Avem la fel de mult control asupra tusei, cât avem și asupra organelor noastre. Cel puțin în cazul meu, esofagul, stomacul, colonul, sinusurile, urechile, coloana vertebrală, articulațiile și chiar ficatul și pancreasul au fost afectate la un moment dat. Din fericire, cele mai multe dintre ele sunt cuminţi şi rezistă în prezent. Cu toate acestea, petrec majoritatea timpului ȋn spital, făcând o groază de consultaţii si verificări ale organelor mele, cel mai des controlați fiind plămânii mei.

Mulți dintre dumneavoastră pot spune că a avea o „boală invizibilă" este partea cea mai grea, ȋnsă eu nu prea sunt de acord cu asta. Desigur, atunci când oamenii se miră, ȋntrebându-se de ce merg atât de ȋncet când sunt la cumpărături de exemplu, asta mă face să îmi doresc foarte tare să recit un monolog epic despre ceea ce se întâmplă cu adevărat înăuntru.

Cu toate acestea, uneori această boală este foarte vizibilă. Cicatricile lăsate de defibrillator și de alte intervenţii sunt foarte vizibile pe pieptul meu. De fapt, sunt recunoscător că nu este mai vizibil de atât. În timp ce atât de multe alte boli lasă un impact estetic mult mai ȋnsemnat și nu ne plângem, noi totuşi suntem capabili să ascundem de lumea exterioară o mare parte a luptei noastre somatice.

Dacă am o canulă de oxigen pe față, sunt oameni de bine care spun: „Şi eu fac des bronșită", ȋnsă impactul nu se diminuează și chiar dacă mulți nu-și dau seama că o pneumonie grea sau o gripă nu sunt comparabile cu fibroza chistică - pentru că se întorc înapoi la starea normală după aceea - , noi totuși știm că nu ne putem atinge niciodată această stare de normal, indiferent de efortul implicat. În timp ce ne sperie groaznic tusea cuiva care nu ȋşi acoperă gura, sau ne retragem timid din faţa unui prieten care descoperă că tocmai „a răcit", ceilalți nu au nici o treabă cu asta.

Desigur, știm ce înseamnă să dormim cu un ac în piept timp de o lună și, în esență, să simțim același lucru după tot efortul consistent. Știm că răceala altcuiva nu reprezintă numai o pneumonie pentru noi, ci reprezintă spitalizare şi o scădere semnificativă a funcției pulmonare. Dar de ce să ne așteptăm ca altcineva să știe toate cele de mai sus, fără o educație pe marginea acestui subiect? Nu putem și nu ar trebui să facem acest lucru.

Sunt recunoscător că boala mea nu este mai vizibilă. Sunt recunoscător că există oportunități în viața de zi cu zi pentru a explica chestiuni precum faptul că tusea mea nu este contagioasă, sau să povestesc despre multipla afectare a organelor mele. Sunt recunoscător pentru multe lucruri, însă izolarea la care suntem adesea condamnați din cauza ȋmbolnăvirilor dese nu este ceva pentru care să fiu recunoscător.

Nu contează dacă cineva din afară ȋşi poate da seama că suntem sau nu bolnavi. Uneori doare groaznic conştientizarea faptului că suntem atât de diferiţi în interior.

Să nu ne mai îngrijorăm că ceilalţi pot vedea boala noastră sau de faptul că ceilalţi cred că boala ne afectează numai plămânii. În schimb, să-i permitem acesteia să controleze părțile din noi care contează: înțelegerea, empatia și sufletul nostru. Deoarece indiferent ce organe sunt afectate sau indiferent ce spun ceilalţi, aceasta este partea pe care nimeni nu ne-o poate lua vreodată.

Deci, care este cu adevărat cea mai dificilă parte a vieții atunci când ai o boală pulmonară?

Poate este modul în care ne afectează sufletul, făcându-ne să ne simțim geloși, singuri, diferiți, critici și amărâţi. Mi-e rușine să recunosc că am simțit fiecare dintre aceste lucruri și le-am simțit deseori. Desigur, partea cea mai tare despre o boală cronică este că ȋţi oferă noi oportunități de a face invers decât trebuie în fiecare zi.

S-ar putea să nu ne lase ȋn pace niciodată boala noastră, dar avem noi șanse să o lăsăm să ne facă mai buni ca oameni - indiferent de cât de mult doare. Pentru a lăsa lupta să modeleze compasiunea ȋn noi, să lăsăm singurătatea să ne conducă spre mobilizare, să ne lăsăm să fim făcuţi mai buni de partea vizibilă și invizibilă a suferinței noastre.

Să nu ne mai îngrijorăm că ceilalţi pot vedea boala noastră sau de faptul că ceilalţi cred că boala ne afectează numai plămânii. În schimb, să-i permitem acesteia să controleze părțile din noi care contează: înțelegerea, empatia și sufletul nostru. Deoarece indiferent ce organe sunt afectate sau indiferent ce spun ceilalţi, aceasta este partea pe care nimeni nu ne-o poate lua vreodată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon e-factura

Dacă ne uităm la primele 7 luni din 2025, cheltuielile au fost mai mari cu peste 20% decât veniturile, în condițiile în care acestea au crescut cu aproape 12% față de anul precedent. Cheltuielile de personal și asistență socială reprezintă aproape 67% din venituri. Dacă adăugăm și costul dobânzilor, care a crescut îngrijorător față de 2024, ajungem la peste 75% din total venituri. foto: Profimedia

Citește mai mult