Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Misiunea mea este de a aduce lumina în întunericul altora. Rezistența mea și mentalitatea de a nu renunța niciodată pot fi atribuite bolii mele „invizibile”

M Bariz

Diagnosticat cu fibroză chistică la 3 luni, boala pulmonară a fost întotdeauna agresivă.

Am crescut activ și m-am implicat în sporturi, în special fotbal si volei. Am trăit o viață cât se poate de normală. Nimeni nu știa că am fibroză chistică și părinții mei au ales să păstreze intimitatea, în măsura posibilităților lor, pentru a preveni agresiunea.

În urmă cu 7 ani, după un meci de volei am răcit. M-am internat, iar după 72 de ore de la internare am intrat in comă: contactasem un microb intra-spitalicesc pe fondul imunității scăzute. A urmat o comă de 14 zile cu șanse minime de supraviețuire și o internare continuă de peste 6 luni.

M-am luptat întotdeauna cu anxietatea și depresia, dar nu știam ce sunt sau care ar fi ramificațiile lor ca și adolescent sau adult.

Am fost binecuvântat cu o familie incredibilă. Părinții, in special mama, a fost echipa mea de sprijin în luptele mele și recunosc că nu aș fi putut face nimic fără ea. Ea mă inspiră cu adevărat să fiu o persoană mai bună în fiecare zi și îi sunt recunoscător pentru asta, chiar dacă nu i-o spun.

Prietenii au venit și au plecat în diferite anotimpuri ale vieții mele. Când vine vorba de iubite, am făcut alegeri teribile, dar am învățat și cum să renunț la relațiile toxice din toate punctele de vedere. Când ești atât de aproape de moarte, totul devine clar. A trebuit să devin conștient de fiecare respirație, deoarece protejarea bunăstării mele generale era și este vitală pentru supraviețuire.

Fibroza chistică m-a învățat atât de multe despre viață! Rezistența mea, atitudinea integră și mentalitatea de a nu renunța niciodată pot fi atribuite fibrozei chistice.

Niciunul dintre noi nu este imun la tragediile acestei vieți,

Nimeni nu are ziua de mâine asigurată. Misiunea mea este de a aduce lumina în întunericul altora, de a iubi întreaga omenire și de a mă delecta cu simplul miracol de a fi în viață.

Deoarece curajul a devenit o parte vitală a supraviețuirii, a succesului și a prosperării în fața călătoriei mele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult