Oliver Strîmbei

În perioada din zi care conta cu adevărat eram Lung, Cămătaru, Balaci, Duckadam, Belodedici, Lăcătuș, Hagi, Boloni, Pițurcă, Moraru, Andone, Mulțescu sau Țălnar.

Am apelat serviciul de urgențe, speriat cum n-am mai fost vreodată în viața mea și am povestit printre înjurături și bușituri în uși ce mi se întâmplă. Aveam să aflu mai târziu la sediul poliției că în afară de telefonul meu la 112, au mai fost înregistrate alte două apeluri raportând același eveniment.

Avea lipici la copiii noștri, domolindu-și tonul și discursul într-un mod pe cât de neașteptat, pe atât de natural. Din zbir neînduplecat și satrap nemilos se topea precum untul într-o tigaie fierbinte. De la dezbateri de foc, indiferent de topic, trecea într-o clipă la povești de adormit mucoși absorbiți de vorbele blajine ale “unchiului Dragoș”. (Foto: Getty Images)

Acum trăim precum oamenii de Neanderthal într-o peșteră, cu bărbi până la genunchi, înveliți în piei de animale, cu ochii mijiți chinuindu-se să se adapteze semiîntunericului. Mă rog, așa ne imaginăm noi în depresia care se instalează pe nesimțite. În realitate avem de mulțumit vecinilor de lângă noi de la care cărăm lumină cu oborocul să alimentăm centrala termică, televizorul și routerul de internet. (Foto: Getty Images)

Am înteles cu toții că încercarea prin care trecem presupune un efort colectiv colosal, că semnifică schimbarea rutinei plăcut monotonă a zilelor obișnuite. Dar izolarea asta forțată mai poate însemna și șansa reculegerii, a regăsirii de sine și a reîntâlnirii celor mai dragi dintre noi. (Foto: Oli Scarff/ AFP/ Profimedia Images)

”The Rise of Skywalker” s-a dorit un film colosal. O concluzie epică nu doar a ce a început în 2015 The Force Awakens, dar și a întregii narațiuni din galaxia îndepărtată. JJ Abrams și-a asumat această miză uriașă de a încerca să mulțumească pe toată lumea. Mi-ar fi plăcut să scriu acum că i-a ieșit.

Mergeți la film, cei care nu ați facut-o până acum. Este o experiență ce nu seamănă cu nimic din ce ați văzut în ultima vreme prin cinematografe. Dacă nu aș fi atat de speriat de al aș mai merge și eu să-l revăd.

Oamenii au nevoie de exemple dramatice pentru a fi treziți din apatie. Cine nu are eroi sau simboluri, cine nu are simțul umorului și implicit pe cel al ridicolului, nu cred că își poate găsi busola morală, conștiința de sine și locul în societate. Fără repere și modele nu poți spera la ceva mai presus de propria persoană și limitările sale naturale.

Stan Lee a reinventat superoii. Le-a completat personalitățile cu dificultăți ale vieții reale, cu trăiri, emoții, griji umane, cu probleme de adaptare în cercuri sociale normale. Ce curaj formidabil să aduci în prim plan un tânăr Peter Parker nesigur și naiv și să-l descrii în așa fel încât, indiferent de vârstă, toții cititorii să poată empatiza cu el. (Foto: Guliver/Getty Images)

De expresia „drac de copil” sunt sigur că ați auzit. (Foto: Facebook Leroy Merlin Romania)