Radu Burnete

Obligațiunile de stat americane sunt fundamentul sistemului financiar mondial - folosite ca rezervă de valoare, garanție pentru împrumuturi și reper pentru prețurile activelor la nivel global. foto Profimedia

Prima reacție la cald este că Trump demantelează un sistem de comerț global din care România a profitat enorm. În ciuda discursului suveranist atât de accentuat și la noi, nu am fi ajuns de la sărăcia lucie în care ne-a lăsat dictatura comunistă la prosperitatea de astăzi fără o lume deschisă pentru comerț, în niciun caz în doar 2 decenii (până în anul 2000 am bătut pasul pe loc). Cu toate problemele suntem în cel mai prosper moment al nostru.

Obiectivul realist nu poate fi să eliminăm clivajele, ci să ne asigurăm că aspirațiile comune sunt mai puternice decât ceea ce ne desparte și că reușim să păstrăm un cadrul liberal și democratic în care disensiunile se rezolvă prin instrumente legale și constituționale, nu de altă natură. Foto: Inquam Photos / Codrin Unici

Peste noapte spațiul de manevră a devenit brusc mai mare și nu mă gândesc la vreo posibilă apropiere de Federația Rusă, de acolo știm ce vine: moarte, distrugere, sărăcie și sclavie, în ordinea asta sau care preferați. Să poți naviga prin acest spațiu și să poți lua decizii pentru țara ta este nevoie de erudiție, experiență, profunzime și alte calități promovate mai puțin de clasa noastră politică. foto: Julia Mineeva / imago stock&people / Profimedia

A doua venire a lui Trump nu este semnalul că începem o nouă epocă. Navigăm deja prin ea cu toate pânzele sus. Atenția ne-a fost furată de furtuni și valuri și de încercarea de a ne menține pe linia de plutire. N-a fost vreme să scrutăm orizontul și să vedem cât de departe ne-au dus vânturile. Trump s-a urcat sus pe catarg și ne obligă, vrem nu vrem, să deschidem ochii. Dacă nu era Trump îl chema altfel. Nu cred în predestinare, ci în mișcări de plăci tectonice sociale, economice, istorice, tehnologice care ne împing inexorabil în altă direcție.

Dacă imaginile pot fi mai puternice decât cuvintele atunci Trump cu fața însângerată și cu pumnul în aer va fi cu siguranță una dintre ele mai ales alăturată unui Biden care îl confundă pe Zelensky cu Putin. Mă întreb dacă acest episod este revelator în vreun fel. Am vrut repede să scriu despre o nouă epocă a violenței politice, dar am început să rememorez: Abraham Lincoln în 1865, Andrew Garfied în 1881 (citiți Destiny of the Republic a lui Candice Millard), William McKinley în 1901 și Kennedy în 1963. America are 4 președinți asasinați. Și nu doar atât. Foto: Gene J. Puskar/ AP/ Profimedia

Nu doar că am depășit Croația, Grecia sau Ungaria la PIB/capita (și suntem milimetric aproape de Polonia), dar am ajuns la 80% din media UE pe care în acest ritm o vom egala cât de curând. Nu doar că am umplut stadioanele Germaniei și până să fim eliminați doar germanii și turcii (din motive lesne de înțeles) au avut mai mulți suporteri decât noi, dar INSCOP ne arată astăzi că față de septembrie 2023 numărul românilor care cred că țara merge într-o direcție greșită a scăzut de la 70% la 56% și al celor care cred că mergem într-o direcție bună a crescut de la 21% la 34%. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Cartierul în care locuim a devenit mai periculos într-o lume tot mai agitată. Vom fi nevoiți să cheltuim mai mult pe apărare ceea ce agravează problemele de mai sus. Cât de mult? Depinde ce se întâmplă cu războiul, de America, de felul în care Europa se regrupează. Suntem deja și putem fi ținta șicanărilor și mai urâte Moscovei. Nici nu vreau să iau în calcul scenariul puțin probabil încă, dar totuși nu cu risc zero, ca acest război să se extindă. Foto - Inquam Photos/ Bogdan Danescu

Dacă ne culcăm pe urechea care spune că Europa are o capacitate convențională mult mai mare ca a Rusiei și în caz de război industria noastră se va dovedi net superioară, facem o eroare colosală pentru că apetitul de risc al Rusiei este mult mai crescut decât cel european. Foto - Alexander Ryumin/ TASS/ Profimedia

Chiar dacă coaliția de guvernare nu vrea să o spună direct, situația bugetară a României arată rău. Peste toată povestea asta care cangrenează de ani buni de zile ce mai avem? Trebuie să investim masiv în securitate fiindcă asta e lumea acum și mai trebuie să investim în educație și sănătate, altfel nu avem nicio șansă. În plus, în câțiva ani vine cel mai mare val de pensionări pe un sistem public care este deja lipsit de sustenabilitate.