Foto: Gene J. Puskar/ AP/ Profimedia
Dacă imaginile pot fi mai puternice decât cuvintele atunci Trump cu fața însângerată și cu pumnul în aer va fi cu siguranță una dintre ele mai ales alăturată unui Biden care îl confundă pe Zelensky cu Putin. Mă întreb dacă acest episod este revelator în vreun fel. Am vrut repede să scriu despre o nouă epocă a violenței politice, dar am început să rememorez: Abraham Lincoln în 1865, Andrew Garfied în 1881 (citiți Destiny of the Republic a lui Candice Millard), William McKinley în 1901 și Kennedy în 1963. America are 4 președinți asasinați. Și nu doar atât.
Prima tentativă documentată a fost asupra lui Andrew Jackson în 1835, un fel de populist al vremurilor sale. Pistoalele asasinului nu s-au descărcat și Jackson l-a bătut cu un baston și l-a dezarmat singur. Theodore Roosevelt în 1912 a ținut un discurs de peste o oră cu un glonț în el după ce tocmai fusese împușcat, discurs pe care l-a început cu ”Ladies and gentlemen, I don't know whether you fully understand that I have just been shot”. Teddy Roosevelt e un personaj care poate umbri orice ficțiune (două cărți de gust: The Bully Pulpit despre cursa electorală din 1912 sau River of Doubt scrisă tot de Millard). Trump este deja comparat cu Teddy Roosevelt iar acest episod va întări paralelele. Și Franklin Roosevelt era să fie asasinat în 1933 înainte să depună jurământul, dar glonțul l-a răpus pe primarul orașului Chicago care i-a spus lui FDR înainte să moară ”mă bucur că am fost eu în locul tău”. Freedom from Fear a lui David Kennedy este o carte grozavă despre acea perioadă. Ronald Reagan în 1981 nu a realizat inițial că fusese împușcat și le-ar fi spus medicilor care i-au dat primul ajutor ”sper că sunteți toți republicani”. În 2005 o grenadă a aterizat la 30 de metri de George Bush, dar nu a explodat. Și tentative de asasinat au mai suferit și Carter, Ford, Nixon, Clinton și alții.
America e o țară mai complexă și mai complicată decât imaginea care ajunge până la noi. Este un pământ al libertății fără de care tirania s-ar fi întins cu siguranță peste întreg secolul XX într-o tragedie umană de proporții biblice, dar și o țară și o națiune a extremelor. Eu nu sunt convins de cei care spun că America trece printr-o perioadă de turbulențe interne și divizare fără precedent. Văd mai degrabă o ciclicitate.
Nu știu ce înseamnă acest ultim episod pentru America și implicit pentru noi. Implicit pentru că democrația și libertatea, câte mai există în această lume, sunt ombilical legate de America. Istoria nu este una a libertății, ci una a puterii, iar puținele episoade când prima a trecut oarecum în prim plan au fost posibile datorită unui hegemon care a prețuit-o (în felul său și cât o puteau îngădui vremurile): Atena, Roma, Londra, Washington.
Cei care cred că libertatea este o stare naturală a politicii (și idealizând sunt dispuși să îngroape modestele rezultate occidentale) sunt pe cale să aibă o surpriză neplăcută dacă America virează brusc în altă parte. Ura asta viscerală dintre taberele pro-Biden și pro-Trump care ajunge până în România pe mine mă animă mai puțin. Libertatea are nevoie de un campion puternic și nu văd cine și cum ar putea juca acest rol în absența Americii. În esență este tot ce-mi doresc de la ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Întâmplarea îl va ridica pe Trump la un statut de erou. Poza lui cu fața mânjită de sânge și pumnul energic ridicat îi va adăuga procente bune la alegeri. În comparație cu fragilul Biden, lent și rigid, care-l confundă pe Zelenski cu Putin și pe Harris cu Trump. Îl vedeți pe Biden ridicat de jos, de personalul de pază, cu pumnul sus și strigând "Luptăm!"? Biden e o umbră, Trump e un bufon care a găsit ocazia de a poza în erou. Vom afla din sondajele următoare cum ar trebui să procedeze democrații și dacă îl vor mai susține pe Biden, având în vedere că Trump și-ar putea mări avansul în sondaje.