Foto - Inquam Photos/ Bogdan Danescu
Dacă ne uităm dincolo de ultimul tur de alegeri din anul acesta, comasat sau necomasat, următoarea guvernare are două obstacole mari dacă nu apar altele, în paralel cu micile și marile probleme pe care le știm.
Primul este de natură financiară. Deficitul anul trecut a fost de 5.7% din PIB. Anul acesta FMI estimează un 6%, dar ascultam ieri un important economist care spunea, că optimist, ar putea fi tot de 5.7%. Noua lege a pensiilor va mai aduce un minus de aproximativ 1.6% deci la 7.3% deficit în 2025. Zicem că refacem legea salarizării, probabil în 2025, impactul va fi mic în acel an. Să zicem un 0.5% din PIB. Am ajuns la 7.8% deficit. Orice greșeală sau abatere ne duce la 8% deficit în 2025 pe care trebuie să-l coborâm la sub 3% în câțiva ani. Acesta nu poate fi decât un proces lent pentru că dacă arunci în cârcă economiei această notă de plată, pe nepusă masă, o frânezi și faci mai rău. Dacă era un moment în care să cerem zero toleranță la furt și evaziune, era ieri. De coborât nu avem de ales pentru că dincolo de 2028-2029 se mai văd la orizont două lucruri: se pensionează decrețeii și costurile cu pensiile vor crește semnificativ; România nu mai este o țară săracă deci intrările nete de fonduri UE vor scădea.
Foarte mulți guriști măcăne că Bruxelles ne-a făcut și ne-a dres, ei însă nu știu că fondurile europene au fost esențiale pentru dezvoltarea României din ultimii 15 ani. Acum ele reprezintă undeva la 3% din PIB în cheltuielile publice, nu mai pun ce ajunge în mediul privat. Fără ele deficitul se face 11-12% și asta într-un scenariu static, în realitate ar fi mai rău. Trecerea peste acest hop trebuie pregătită.
Al doilea obstacol e de natură geopolitică. Cartierul în care locuim a devenit mai periculos într-o lume tot mai agitată. Vom fi nevoiți să cheltuim mai mult pe apărare ceea ce agravează problemele de mai sus. Cât de mult? Depinde ce se întâmplă cu războiul, de America, de felul în care Europa se regrupează. Suntem deja și putem fi ținta șicanărilor și mai urâte Moscovei. Nici nu vreau să iau în calcul scenariul puțin probabil încă, dar totuși nu cu risc zero, ca acest război să se extindă. Va trebui să contribuim la un efort european de întărire a securității, vor fi acțiuni și planuri regionale. Toate acestea consumă resurse, economice, politice și sociale. Trebuie să ne pregătim fără să creăm panică. Nimeni nu își dorește ca lucrurile să scape de sub control, dar nici nu vrem să ne prindă furtuna fără acoperiș. Va fi complicat.
Cine mai consideră că votul nu are consecințe urmează să primească o lecție destul de usturătoare. Cine strâmbă din nas că s-a săturat să aleagă ”răul cel mai mic” ar fi bine să deschidă ochii. Între răul mic și răul mare este o prăpastie. Ah, că nu ne convine? De acord. Deloc nu-mi convine, dar deloc. Viața noastră politică nu e Eurovision și nici nu va fi vreodată chit că după cum se scălâmbăie unii ai putea crede altceva. Știu, v-ați săturat să tot auziți discursul ăsta la fiecare patru ani. Există și alternativă, să nu-l mai auziți deloc. Să alegem în liniște, fără zgomot. Mintenaș, în martie, ne arată Putin cum se face. În Rusia nu sunt deficite și nici război, nu e sărăcie și nu mor oamenii pe front.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Referitor la coruptia din tara, in primul rind trebuie rezolvata oligarhia din partide, ce raspindeste coruptia asupra administratiei publice. Astfel, situatia partidelor și sindicatelor din România este situația oricarei structuri puternic centralizate. Robert Michels a scris, pe la 1911, o carte ("Political Parties") în care a analizat cum orice structura centralizata se transforma în mafie și a numit aceasta tendința "regula de fier a oligarhiei". Pentru descentralizarea lor ar trebui ca prin legea de organizare sa se specifice ca deciziile trebuie luate cu aprobarea majorității membrilor, conducerea acestora avind doar rolul de a veni cu propuneri pentru rezolvarea diverselor probleme.
La fel, in situatia actuala, tot ce se discuta in primarii are prea putina legătură cu dorintele sau nevoile cetatenilor. Se vede asta din modul cum se poarta discutiile in consiliile primariilor, unii ii sfideaza pe altii si implicit pe noi, nu raspund la intrebarile colegilor decit in batjocura. S-ar putea remedia foarte simplu acest fapt daca, pe principiul curtilor cu jurati (juratii sint cetateni alesi aleator) ce dau verdicte in domeniul judiciar, se va proceda la fel și cu primăriile. Se elimina astfel orice incercare de coruptie a autoritatilor iar clasa politica (primarul, consilierii) nu își mai poate impune "prioritatile" (panselute, borduri, asfaltari cu garantie o luna, terenuri de sport în panta....).
Oricum, democratie nu inseamna sa ia altii decizii pentru tine fără sa iti ceara consimtamintul. Rolul partidelor politice este de a veni cu solutii dar noi trebuie sa fim cei ce aleg ce soluție se pune în practica.
Poate că 11-12% deficit și măsurile de austeritate care ar urma ar fi un "rău necesar". Nu mai mic, nu mai mare, ci necesar.
Ce am înțeles din articol este că, mai mult ca niciodată, cei cu drept de vot ar face foarte bine să nu stea pe bară.