A doua venire a lui Trump nu este semnalul că începem o nouă epocă. Navigăm deja prin ea cu toate pânzele sus. Atenția ne-a fost furată de furtuni și valuri și de încercarea de a ne menține pe linia de plutire. N-a fost vreme să scrutăm orizontul și să vedem cât de departe ne-au dus vânturile. Trump s-a urcat sus pe catarg și ne obligă, vrem nu vrem, să deschidem ochii. Dacă nu era Trump îl chema altfel. Nu cred în predestinare, ci în mișcări de plăci tectonice sociale, economice, istorice, tehnologice care ne împing inexorabil în altă direcție.
Predicțiile despre viitor în epoci când plăcile tectonice se reașeză devin atâtea pagini prăfuite pe care le vom da repede uitării. Mă aștept la o lume fără predictibilitate pentru o bună bucată de vreme. Psihologia mea mă împinge să sper că doar, doar trece această perioadă și lucrurile vor deveni mai clare. Nu mai cred că se va întâmpla asta curând. Trăiam oricum într-o lume doar aparent predictibilă. Acum vom traversa ani de maximă incertitudine. Tot viață va fi însă mai liniștită pentru cei care se vor adapta și vor putea accepta că lucrurile se pot schimba cu viteză și în direcții nebănuite.
De un lucru sunt sigur. Acum 250 de ani Occidentul a catalizat un salt imens reglând cu înțelepciune relațiile de putere ca și cele economice: liberalism, democrație reprezentativă, constituționalism, capitalism, drepturi, domnia legii și așa mai departe. Acei piloni rămân indispensabili dacă prețuim individul, libertatea, prosperitatea, fericirea, dar nu suficienți.
Între timp au apărut două planuri cu probleme: relația omului cu natura și cu tehnologia. Am încercat soluții birocratice, administrative, de comitet. Eșecul este răsunător pentru că ele nu pot să fie decât constituționale. Nu ne poate spune un birocrat cât CO2 să emitem pe cap de locuitor sau care sunt limitele spațiilor digitale. Trebuie noi să decidem, împreună. Altfel o să tot pendulăm la patru ani: ba forăm, ba nu forăm, ba reglementăm rețelele sociale, ba le lăsăm în voia lor. Este nevoie de un mandat constituțional și asumat. În aceeași măsură raporturile dintre state și marile puteri se vor schimba pentru că lumea din 1945/1989 nu mai există. Trăim în alta. Cum? Vedem.
Vom ajunge la un nou echilibru, dar până la destinație vom trece și prin deșert. Nu văd altă cale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru a ne trezi la realitate sper să nu fim nevoiți să trecem prin deșert, cum spuneți dvs. Adică purificarea prin pustiire și moarte. Se poate și altfel.
Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.
Vă mulțumesc, pentru mine cel puțin, ați scris un articol interesant.
Merci, nu.