Sasha Iosifescu

Ziua Națională a României ar fi trebuit să fie, ca într-un scenariu ideal, un pansament peste rănile adânci ale unei societăți tot mai sfâșiate între lumi paralele, viziuni incompatibile și voci care ricoșează fără răspuns. Ar fi trebuit să fie răgazul în care străzile se aud mai tare decât breaking news-urile, în care oamenii cântă peste zgomotul certurilor politice, în care furia se dizolvă în frigul de decembrie și nu se întoarce măcar până dimineața următoare. foto: Profimedia

Din străfundurile repausului politic, cu sediul undeva într-un colț liniștit al grădinilor de partid destinate reabilitărilor publice — acolo unde politicienii uzați sunt îngrijiți, curățați de praful eșecului și puși din nou la soare — a înmugurit o nouă versiune a lui Marcel Ciolacu.

Când fluierul răsună și vine momentul să joace cu adevărat, adică să voteze, să participe la dezbateri, să își aducă propunerile mândre în zona de fezabilitate, altfel spus să facă ceea ce mandatul le cere, aceștia se evaporă. foto: Morfo Savva / Alamy / Profimedia

Dacă n-aș fi știut mai bine cât de ușor se împotmolesc roțile statului român atunci când vine vorba de birocrație, poate chiar aș fi rămas surprins. Poate chiar aș fi crezut că a fost un incident izolat, că este vina nămolului de pe jos și nu a mașinii în care ne aflăm.

La finalul acestei săptămâni se va marca încheierea primelor 40 de zile ale guvernului interimar Predoiu. Senzația generală, care se vrea a fi transmisă dinspre partidele tradiționale, este că acest „post” politic prin care au trecut le-a rejuvenat, le-a dezinfectat de orice urmă de vină și le-a făcut să-și înfrunte toate greșelile din precedenta guvernare. Să nu ne facem griji, nu?

Așa cum a declarat și noul „observator pasiv”, „Această etapă a mișcării suveraniste s-a încheiat.” Știu că, în acest moment, scrutinul electoral a trecut și atenția publică se îndreaptă spre viitoarea configurație a guvernului și spre cum va reuși acesta să reducă deficitul bugetar, dar vor avea loc audiții tăcute pentru înlocuirea sa, iar acest lucru cere o analiză a ceea ce a fost și a modului în care ne pregătim pentru ceea ce va urma. Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Este aceeași atitudine ostentativă cu care a obișnuit publicul votant de-a lungul întregii sale improvizate cariere politice, iar toate schemele de marketing pe care le-a aplicat, prin caracterul lor depreciativ, s-au dovedit a sedimenta un branding cât se poate de reprezentativ.