Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Scrisoarea unui licean lucid: Trebuie să trecem la treabă, numărul mare al oamenilor care au votat cu George Simion înseamnă „o rană deschisă în fibra societății”

Colegiul Sf. Sava

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Când spiritul democratic occidental ne-a fost pus sub amenințare și, pentru mulți dintre noi, lumea s-a răsturnat cu susul în jos, totul a pornit „de jos în sus". O campanie proprie de promovare a valorilor europene, o mișcare neoficială, dar profund umană, dusă fără sigle și fără microfoane. După aproape șase luni de diseminare în bucătării, în grupuri de prieteni, în autobuze și în pauzele de la serviciu, cetățenii neodihniți, propagatorii acestei misiuni demne, au luat loc, duminică seară, pe canapelele din sufragerii, pentru a urmări impactul activismului lor civic.

Cu un ochi la ecran, un picior în prag și o valiză în portbagaj, cei care își deschiseseră televizoarele pentru a simți pulsul secțiilor de votare și pentru a urmări declarațiile taberelor celor doi candidați au fost întâmpinați de două imagini contrastante, dar constante și recognoscibile pe durata întregii campanii electorale. Astfel, spre deosebire de cel al lui Nicușor Dan, sediul AUR repugna ideea de răspundere publică, păstrând aparențele unei fortărețe părăsite, din ale cărei uși ferecate ricoșau întrebările și speranțele păstrării unui dialog deschis și constructiv, în eventualitatea unui mandat izolaționist care ar fi putut urma.

La câteva străzi distanță, refugiați în Palatul Parlamentului, se baricadaseră între zidurile unei instituții publice mai mulți dintre liderii și membrii AUR. Chiar la intrare, sus pe scările clădirii, tronau două panouri digitale publicitare ale partidului, care afișau un singur cuvânt, „Respect", acest străin concept, un anti-motto împrumutat recent de George Simion dintr-un dicționar uitat pe masa unei crâșme cu steaguri prăfuite, în care demagogia și patetismul sunt la meniu.

Este vorba despre același respect pe care acesta îl proclama în timpul pelerinajului său politic de peste hotare, când, în țară, se metamorfozase într-o foaie de hârtie lipită undeva pe un pupitru gol, pentru a-i fi denunțată absența din cadrul dezbaterilor unilaterale. 

Este aceeași atitudine ostentativă cu care a obișnuit publicul votant de-a lungul întregii sale improvizate cariere politice, iar toate schemele de marketing pe care le-a aplicat, prin caracterul lor depreciativ, s-au dovedit a sedimenta un branding cât se poate de reprezentativ. Singurul respect la care românii și-au întors spatele a fost cel pervertit, golit de sens și tăvălit printre sloganuri îndesate în declarații jignitoare. Pe cel autentic, respectul față de sine, față de binele țării și față de un viitor care nu se mai vrea confiscat, l-au așezat în urne, legitim și majoritar, alegând Europa, nu spectacolul.

Oricât de limpede a fost acest triumf din punct de vedere matematic, și anume în procentele de pe ecranele care numărau voturile, realitatea din spatele cifrelor rămâne mai tulbure. Numărul celor care au votat pentru George Simion nu este deloc neglijabil și constituie o realitate alarmantă, o rană deschisă în fibra societății care, cel puțin pentru acum, va continua să persiste.

Acest sprijin masiv pentru un discurs radical, populist și agresiv nu trebuie trecut cu vederea, ci înțeles, analizat și combătut cu luciditate și responsabilitate. România este divizată și o parte din ea încă strigă după iluzii periculoase, dar toți suntem nevoiți să înaintăm în aceeași direcție. Deocamdată, sunt fericit că putem răsufla ușurați preț de o clipă, căci din următoarea trebuie să trecem la treabă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Îmi aduc aminte de vremea când eram puști, mulți ani am fost să joc baschet în curtea, pe atunci, a liceului Bălcescu. Dar admiterea am preferat să o dau la rivalii lor, la Gheorghe Lazăr. Și, ca un concurent peste ani, am o mică obiecție la acest articol, legată de următoarea afirmație: "Acest sprijin masiv pentru un discurs radical, populist și agresiv nu trebuie trecut cu vederea, ci înțeles, analizat și combătut cu luciditate și responsabilitate."
    De acord cu analiza și înțelegerea votanților lui George Simion dar mai ușor cu combaterea, pentru că asta ar însemna că nici măcar nu mai trebuie să analizăm și să înțelegem ce îi nemulțumește pe acești peste cinci milioane de români. Adică, plecăm de la premisa greșită că indiferent ce i-a determinat să aplice ștampila pe scandalagiul șef de galerie, motivele lor sunt neîntemeiate și trebuie, astfel, combătuți?
    Mi se pare că aduce prea mult cu “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.
    Cred că mult mai constructiv ar fi să analizăm, să înțelegem motivația acestui electorat iar puterea democratic instituită să inverseze prin fapte această motivație, prin politici care să demonstreze că drumul euro-atlantic este cel corect și nu înțelepciunea rusă.
    Dar asta nu va fi o treabă ușoară, pentru că tehnica bootstrap (să ieși din groapă trăgându-te de propriile șireturi) dă rezultate în circuite electronice sau în AI dar mai deloc în viața reală. Acum avem un președinte promițător, însă partidele pro-occidentale sunt în continuare înțesate de penali, sinecuriști și impostori, care au amânat zeci de ani realizarea reformelor esențiale pentru administrația publică.
    Înainte să combatem votanții lui Simion, "cu luciditate și responsabilitate", să vedem cum va gestiona Nicușor Dan ieșirea din groapă cu partidele mainstream (care, tot ele, ne-au băgat acolo), mai ales dacă unele dintre ele nu se vor grăbi să se reformeze, ele însele.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Tinerii vin din urmă, și tinerii nu vor naționalism.
    • Like 4


Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult