Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Axa răului: state eșuate, state teroriste, state cărora nu le pasă

În ultimii 10 ani, au început să apară pe plan internaţional din ce în ce mai multe entităţi cărora nu le pasă de nimic şi care dispreţuiesc normele dreptului internaţional, inclusiv drepturile omului. Aceste entităţi pot fi de mai multe tipuri: entităţi statale, de exemplu Rusia. Entităţi statele neguvernabile, de exemplu: Libia, Siria, Afaganistan, Somalia. Entităţi nonstatale localizabile din punct de vedere geografic: organizaţii teroriste ca Statul Islamic. Entităţi nonstatale nelocalizabile: al-Qaida sau alte organizaţii teroriste.

O clarificare conceptuală importantă şi o nouă bază de analiză o reprezintă conceptul de „cei cărora nu le pasă”.

Drepturi fundamentale care nu contează

În primul rând, nu le pasă de viaţa oamenilor: fie membri ai organizaţiei, fie persoane care trăiesc pe teritoriul acestora (acolo unde pot fi localizate geografic).

Dreptul la viaţă este inexistent atunci când aceste organizaţii folosesc sinucigaşi pentru a comite atentate teroriste, dar dreptul la viaţă este inexistent şi acolo unde statul îşi înfometează proprii cetăţeni pentru a nu ceda presiunilor internaţionale (cazul Rusiei, Coreei de Nord); nu le pasă de promovarea și de protejarea drepturilor omului în general; nu la pasă de patrimoniul mondial prin distrugerea unor opere de artă, arhitectură sau situri arheologice de o valoare inestimabilă; nu le pasă de proprietate, în general, pentru că nu deţin proprietăţi sau deţin anumite proprietăţi în lumea civilizată pe care le valorifică pentru finanţarea activităţilor proprii; nu le pasă de noţiunea de stat, pentru că nu folosesc niciunul dintre elementele statalităţii: nu au un guvern democratic, nu le pasă de alegeri libere, justiţia este inexistentă sau se exercită într-un mod arbitrar, nu sunt plătitori de taxe şi impozite, nu le pasă de serviciile de asistenţă medicală, socială, nu le pasă de sistemul de pensii, nu există sistem de învăţământ, nu există producţie industrială sau agricolă sau unde există aceasta este folosită în scopuri ilicite (producţie de droguri), nu le pasă de infrastructură, nu le pasă de șomaj şi de locul de muncă, şi în general, nu le pasă de nimic din ceea ce contează pentru un cetăţean; nu le pasă de sancţiuni internaţionale; nu le pasă de negocieri sau de pace; nu le pasă de efectele războiului şi respectarea „regulilor” acestuia (de exemplu, atacuri teroriste asupra unor aeronave civile); nu le pasă de graniţe pentru că se pot deplasa cu multă uşurinţă pe un teritoriu vast şi trecerea frontierelor de stat nu reprezintă o problemă pentru aceste entităţi sau membrii lor.

În mod evident, există ceva de care le pasă şi acest lucru este, în primul rând, religia.

Ar fi o greşeală să clasificăm astfel de entităţi doar ca state eşuate sau doar ca organizaţii teroriste. Marea majoritate nu sunt state. De asemenea, în această nouă paradigmă, este foarte dificil să fie aplicate normele dreptului internaţional umanitar sau convenţiile internaţionale referitoare la terorism.

Pe unde ne situăm noi?

În acest context complex, România a rămas un pol de stabilitate regională. Prioritatea majoră a României în acest moment este să rămână în continuare un pol de stabilitate într-o zonă geografică marcată de turbulenţe. Practic, România este înconjurată de vecini care au probleme importante: Transnistria, Ucraina, Turcia, Republica Moldova, Ungaria (unde situaţia politică s-a deteriorat). Teoria clasică a dreptului internaţional identifică ca subiecte ale dreptului internaţional statele, organizaţiile internaţionale interguvernamentale: statul este subiectul direct şi nemijlocit al dreptului internaţional, având capacitatea deplină de a-şi asuma totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter internaţional. Statele sunt egale din punct de vedere juridic, indiferent de întindere, populaţie sau dezvoltare.

Este evident că dintre entităţile enumerate la început (entităţi statale, entităţi statele neguvernabile, entităţi nonstatale localizabile din punct de vedere geografic, entităţi nonstatale nelocalizabile), niciuna dintre ele nu se încadrează între subiectele clasice ale dreptului şi relaţiilor internaţionale. Acesta este unul dintre motivele care face această luptă atât de dificilă...

Un caz special: Rusia

Am putea fi tentaţi să încadrăm Rusia în rândul statelor – ca subiect clasic al dreptului internaţional, dar pe de altă parte este şi o entitate căreia nu îi pasă de normele dreptului internaţional pentru că a încălcat aceste norme de nenumărate ori. Mai mult decât atât, cu toate că au fost impuse numeroase sancţiuni de către alte state sau organizaţii internaţionale împotriva Rusiei, aceasta nu se sinchiseşte de aceste sancţiuni şi continua să încalce normele pentru care a fost sancţionată.

Cum sa luptam împotriva celor cărora nu le pasă

Este evident că numărul „celor care nu le pasă” a crescut în ultimii ani şi că eforturile societăţii internaţionale de a lupta cu mijloace convenţionale împotriva acestor entităţi cărora nu le pasă de nimic este costisitoare şi rezultatele sunt foarte greu de cuantificat. Este foarte greu, foarte dificil să tratezi, să negociezi cu cei cărora nu le pasă. Rusiei nu îi pasă de sancţiunile internaţionale, se comportă de parcă aceste sancţiuni nu ar exista.

Pe de altă parte, vorbind despre organizațiile teroriste, poate că ar trebui să luăm aminte la înaintaşii noştri care aplicau strategia tip „incendierea culturilor şi otrăvirea fântînilor”. Cum rezistă aceste entităţi, cele mai multe localizate în medii extrem de ostile (deşert, munţi lipsiţi de verdeaţă şi apă) fără resurse? Este evident că trebuie să se aprovizioneze cu apă şi alimente de undeva. Ar trebui identificate resursele lor primare şi eliminate. Statele ar trebui să închida piaţa neagră a petrolului, băncile ar trebui să se concentreze şi să identifice tranzacţiile suspecte, companiile de telecomunicaţii ar trebui să blocheze efectiv anumite zone. Controlul la frontieră ar trebui să devină mult mai strict. Poate în aceste condiţii, acestor entităţi ar începe să le pese de satisfacerea nevoilor primare (apă şi hrană). Este un eșec politica de negociere de până acum?

Ce va fi

Tendinţa este ca aceste entităţi să se înmulţească într-o lume globalizată. Ele reprezintă, de fapt, faţa urâtă a globalizării. Noi comunicăm mai uşor, dar şi ei comunică mai uşor. Noi călătorim mai uşor, dar şi ei călătoresc la fel de uşor. Noi transferăm bani dintr-o ţară în alta, dar şi ei fac acelaşi lucru. Practic acest schimb facil de mărfuri, persoane şi finanţe este folosit cu scopul de a face rău. De fapt, situaţia în care ne aflăm acum se datorează în mare măsură incoerenţei europene.

Este Europa pregătită pentru un val de teroare?

În mod paradoxal, Europa este un loc sigur, atât timp cât nu se întâmplă nimic pe teritoriul său. În momentul în care se întâmplă ceva, Europa intră în criză. Europa nu poate ieşi din astfel de crize atât timp cât este condusă de 28 de state. Cine a mai întâlnit o companie condusă de 28 de directori, toţi având aceleaşi atribuţii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-a placut;ele(state-entitati esuate) reprezinta fata Urata a Globalizarii.
    • Like 0
  • Ion N check icon
    Articolul in sine este de fapt o provocare la o discuție deschisa, constructiva, pe care eu o doresc echilibrata, argumentata, chiar daca pe alocuri ea este partinica si subiectiva. Nu poți sa tratezi cu doua masuri diferite, numai pe criterii subiective acele aspecte prezentate in articol cu multa buna intenție de autor. Nimeni nu este depozitarul absolut al adevărului. Ceea ce este evident este dorința oamenilor de a trai in siguranță si liniște. S-a întrebat oare cineva cat costa o zi de război (raiduri aeriene coordonate, activități specifice războiului neconvențional etc etc) in comparație cu un atac terorist? Care sunt efectele celor doua? Cine câștigă din acestea? Eu imaginez ca marile puteri sunt responsabile. Tot ele se opun schimbărilor semnificative ale Cartei ONU, deci si a regulilor de drept internațional. Atâta timp cat acestea vor avea drept de veto universal, nimic nu se va schimba. Atâta timp cat aceste state mamut vor finanța disproporționat instituțiile internaționale, de tipul APCE, ONU, pe care le controlează direct, cei mici si mulți vor fi in permanent aserviți. Atunci când Europa a aplicat sancțiuni economice severe, iată ca mama Rusia a dat înapoi, ca la box, eschiva alte acțiuni mai severe. Toți au interese, iar lipsa de unitate a Europei este rezultatul acestei stări. Atacul direct asupra UE este determinant pentru a amâna cel puțin realizarea structurilor specifice realizării unității de fapt si de jure. Daca Rusia pierde acum aceasta lupta va fi prea târziu sa mai repare ceva nefiind exclusa forța furibunda a unui luptător obosit.
    Sa fim optimiști, sa ne ascultam unii pe alții dar mai ales sa spunem clar ce vrem, ce gândim si orice analiza pe acest domeniu este benefica oricui.
    • Like 0
  • check icon
    Draga autorule ,unde ai vazut tu pe planeta pamant altfel de state ,decat d-alea teroriste .state carora le pasa ,sau state neesuate ???Toate statele ,dar absolut toate sant state teroriste si state carora nu le pasa.Nu mai spun ca in urmatorii maxim 10 ani ,lumea pe care o stim acum va fi mult mai periculoasa si neprietenoasa.Si da,totul numai din cauza statelor.Totul e sa ne lepadam de ceata de pe ochi, asternuta de cei aproximati 150 de ani de scolarizare facuta obligatoriu si numai in conditii prestabilite de indivizi mercantili si odiosi, care au avut ca singur scop ,nivelarea creierului uman cu buldozerul etatist.
    • Like 0
  • Băi omule, păi dacă tu nu vezi sursa primară a răului - adică americanii - atunci ești foarte bine plătit.
    • Like 0
  • Claudiu check icon
    Ii sugerez autorului sa se lase de scris articole pe aceasta tematica, este evident ca nu a inteles nimic din acest subiect. Ca sa nu mai irosesc eu timpul explicandu-i unde greseste fundamental, plecand chiar de la premiza articolului, il sfatuiesc sa citeasca comentariile de mai jos care deja ii indica cu mult bun simt unde bate campii cu gratie si anume sa citeasca comentariile domnilor Ciobanu, Cinca si sor177.
    • Like 1
  • Claudiu check icon
    Ii sugerez autorului sa se lase de scris articole pe aceasta tematica, este evident ca nu a inteles nimic din acest subiect. Ca sa nu mai irosesc eu timpul explicandu-i unde greseste fundamental, plecand chiar de la premiza articolului, il sfatuiesc sa citeasca comentariile de mai jos care deja ii indica cu mult bun simt unde bate campii cu gratie si anume sa citeasca comentariile domnilor Ciobanu, Cinca si sor177.
    • Like 1
  • "În mod paradoxal, Europa este un loc sigur, atât timp cât nu se întâmplă nimic pe teritoriul său." - În ce consta paradoxul?
    • Like 1
  • Rusiei ii pasa de sanctiuni, de-aia a si invadat Siria. Ca sa puna presiune pe UE. E posibil ca sanctiunile chiar sa dispara in viitorul apropiat, ar fi o teorie conform careia oprirea atacurilor asupra civililor din Siria este un rezultat al negocierilor cu UE pentru ridicarea sanctiunilor. Deci s-ar parea ca le pasa de sanctiuni, am intels ca nu mai pot rezista mult asa.
    • Like 3
  • Și S.U.A. nu se află printre aceste state ? Nu ei au stat la baza destabilizării statelor ca : Siria , Irak , Afganistan , Libia și altele , ca ei își respectă proprii cetățeni ca de acolo vin banii pentru armată și implicit pentru războaiele care le-au purtat, le poartă și le vor mai purta , dar de restul lumii nici în cot nu-i doare , ei sunt la adăpostul distanței care-i separa de toți , DA sunt de părere că și S.U.A. face parte din axa râului .
    • Like 3
  • Cat timp statele dezvoltate si puternice nu tin cont de cele sarace si ramase mult in urma, urmarind numai interesul lor nu o sa fie liniste.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult