În ultimii 10 ani, au început să apară pe plan internaţional din ce în ce mai multe entităţi cărora nu le pasă de nimic şi care dispreţuiesc normele dreptului internaţional, inclusiv drepturile omului. Aceste entităţi pot fi de mai multe tipuri: entităţi statale, de exemplu Rusia. Entităţi statele neguvernabile, de exemplu: Libia, Siria, Afaganistan, Somalia. Entităţi nonstatale localizabile din punct de vedere geografic: organizaţii teroriste ca Statul Islamic. Entităţi nonstatale nelocalizabile: al-Qaida sau alte organizaţii teroriste.
O clarificare conceptuală importantă şi o nouă bază de analiză o reprezintă conceptul de „cei cărora nu le pasă”.
Drepturi fundamentale care nu contează
În primul rând, nu le pasă de viaţa oamenilor: fie membri ai organizaţiei, fie persoane care trăiesc pe teritoriul acestora (acolo unde pot fi localizate geografic).
Dreptul la viaţă este inexistent atunci când aceste organizaţii folosesc sinucigaşi pentru a comite atentate teroriste, dar dreptul la viaţă este inexistent şi acolo unde statul îşi înfometează proprii cetăţeni pentru a nu ceda presiunilor internaţionale (cazul Rusiei, Coreei de Nord); nu le pasă de promovarea și de protejarea drepturilor omului în general; nu la pasă de patrimoniul mondial prin distrugerea unor opere de artă, arhitectură sau situri arheologice de o valoare inestimabilă; nu le pasă de proprietate, în general, pentru că nu deţin proprietăţi sau deţin anumite proprietăţi în lumea civilizată pe care le valorifică pentru finanţarea activităţilor proprii; nu le pasă de noţiunea de stat, pentru că nu folosesc niciunul dintre elementele statalităţii: nu au un guvern democratic, nu le pasă de alegeri libere, justiţia este inexistentă sau se exercită într-un mod arbitrar, nu sunt plătitori de taxe şi impozite, nu le pasă de serviciile de asistenţă medicală, socială, nu le pasă de sistemul de pensii, nu există sistem de învăţământ, nu există producţie industrială sau agricolă sau unde există aceasta este folosită în scopuri ilicite (producţie de droguri), nu le pasă de infrastructură, nu le pasă de șomaj şi de locul de muncă, şi în general, nu le pasă de nimic din ceea ce contează pentru un cetăţean; nu le pasă de sancţiuni internaţionale; nu le pasă de negocieri sau de pace; nu le pasă de efectele războiului şi respectarea „regulilor” acestuia (de exemplu, atacuri teroriste asupra unor aeronave civile); nu le pasă de graniţe pentru că se pot deplasa cu multă uşurinţă pe un teritoriu vast şi trecerea frontierelor de stat nu reprezintă o problemă pentru aceste entităţi sau membrii lor.
În mod evident, există ceva de care le pasă şi acest lucru este, în primul rând, religia.
Ar fi o greşeală să clasificăm astfel de entităţi doar ca state eşuate sau doar ca organizaţii teroriste. Marea majoritate nu sunt state. De asemenea, în această nouă paradigmă, este foarte dificil să fie aplicate normele dreptului internaţional umanitar sau convenţiile internaţionale referitoare la terorism.
Pe unde ne situăm noi?
În acest context complex, România a rămas un pol de stabilitate regională. Prioritatea majoră a României în acest moment este să rămână în continuare un pol de stabilitate într-o zonă geografică marcată de turbulenţe. Practic, România este înconjurată de vecini care au probleme importante: Transnistria, Ucraina, Turcia, Republica Moldova, Ungaria (unde situaţia politică s-a deteriorat). Teoria clasică a dreptului internaţional identifică ca subiecte ale dreptului internaţional statele, organizaţiile internaţionale interguvernamentale: statul este subiectul direct şi nemijlocit al dreptului internaţional, având capacitatea deplină de a-şi asuma totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter internaţional. Statele sunt egale din punct de vedere juridic, indiferent de întindere, populaţie sau dezvoltare.
Este evident că dintre entităţile enumerate la început (entităţi statale, entităţi statele neguvernabile, entităţi nonstatale localizabile din punct de vedere geografic, entităţi nonstatale nelocalizabile), niciuna dintre ele nu se încadrează între subiectele clasice ale dreptului şi relaţiilor internaţionale. Acesta este unul dintre motivele care face această luptă atât de dificilă...
Un caz special: Rusia
Am putea fi tentaţi să încadrăm Rusia în rândul statelor – ca subiect clasic al dreptului internaţional, dar pe de altă parte este şi o entitate căreia nu îi pasă de normele dreptului internaţional pentru că a încălcat aceste norme de nenumărate ori. Mai mult decât atât, cu toate că au fost impuse numeroase sancţiuni de către alte state sau organizaţii internaţionale împotriva Rusiei, aceasta nu se sinchiseşte de aceste sancţiuni şi continua să încalce normele pentru care a fost sancţionată.
Cum sa luptam împotriva celor cărora nu le pasă
Este evident că numărul „celor care nu le pasă” a crescut în ultimii ani şi că eforturile societăţii internaţionale de a lupta cu mijloace convenţionale împotriva acestor entităţi cărora nu le pasă de nimic este costisitoare şi rezultatele sunt foarte greu de cuantificat. Este foarte greu, foarte dificil să tratezi, să negociezi cu cei cărora nu le pasă. Rusiei nu îi pasă de sancţiunile internaţionale, se comportă de parcă aceste sancţiuni nu ar exista.
Pe de altă parte, vorbind despre organizațiile teroriste, poate că ar trebui să luăm aminte la înaintaşii noştri care aplicau strategia tip „incendierea culturilor şi otrăvirea fântînilor”. Cum rezistă aceste entităţi, cele mai multe localizate în medii extrem de ostile (deşert, munţi lipsiţi de verdeaţă şi apă) fără resurse? Este evident că trebuie să se aprovizioneze cu apă şi alimente de undeva. Ar trebui identificate resursele lor primare şi eliminate. Statele ar trebui să închida piaţa neagră a petrolului, băncile ar trebui să se concentreze şi să identifice tranzacţiile suspecte, companiile de telecomunicaţii ar trebui să blocheze efectiv anumite zone. Controlul la frontieră ar trebui să devină mult mai strict. Poate în aceste condiţii, acestor entităţi ar începe să le pese de satisfacerea nevoilor primare (apă şi hrană). Este un eșec politica de negociere de până acum?
Ce va fi
Tendinţa este ca aceste entităţi să se înmulţească într-o lume globalizată. Ele reprezintă, de fapt, faţa urâtă a globalizării. Noi comunicăm mai uşor, dar şi ei comunică mai uşor. Noi călătorim mai uşor, dar şi ei călătoresc la fel de uşor. Noi transferăm bani dintr-o ţară în alta, dar şi ei fac acelaşi lucru. Practic acest schimb facil de mărfuri, persoane şi finanţe este folosit cu scopul de a face rău. De fapt, situaţia în care ne aflăm acum se datorează în mare măsură incoerenţei europene.
Este Europa pregătită pentru un val de teroare?
În mod paradoxal, Europa este un loc sigur, atât timp cât nu se întâmplă nimic pe teritoriul său. În momentul în care se întâmplă ceva, Europa intră în criză. Europa nu poate ieşi din astfel de crize atât timp cât este condusă de 28 de state. Cine a mai întâlnit o companie condusă de 28 de directori, toţi având aceleaşi atribuţii?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa fim optimiști, sa ne ascultam unii pe alții dar mai ales sa spunem clar ce vrem, ce gândim si orice analiza pe acest domeniu este benefica oricui.