Simona trimite o dreaptă adâncă și aspră, pe reverul Svitolinei, care nu mai poate decât să arunce o minge moale, țopăită, la nici 2 m de fileu. Simona vine în față și are la dispoziție aproape trei sferturi de teren liber pentru a expedia lejer obiectul în cros. De necrezut însă, „împotriva naturii”, parcă hipnotizată, împinge o minge ușoară în dreapta, în lungul liniei, chiar în reverul Svitolinei, pentru care lobul câștigător e o formalitate... Totul se întâmpla la 4-4 în setul decisiv...
Pe subsemnatul, ratarea asta m-a înțepat în creier. Am făcut un atac de panică, gândindu-mă că de aici o să „învie” Elina... Pe Simo nu a tulburat-o câtuși de puțin. A digerat momentul pe loc și a trecut la punctul următor...
Asta a fost Simona Halep în semifinala de la Doha: Hopa-Mitică, nu se sparge nu se strică, și-n picioare se ridică. O capacitate fantastică de a ține la tăvăleală...
Și Elina, campioana campioanelor de la Singapore 2018, a tăvălit-o grav. După un prim set de schimburi tari de pe fundul terenului, cu miză pe greșeala adversarei, bine sfătuită de antrenor, acceptând că la genul ăsta de joc nu are șanse în fața Simonei, Svitolina a luat inițiativa, a riscat lovituri decisive și, vreme de un set și jumătate, i-au intrat imparabil. Simo nu avea ce să facă...
Doar să nu-și piardă credința în steaua care îi scânteiază pe dinăuntru. La 4-1, Svitolina a avut trei mingi de 5-1. A dat totul din ea pentru a o îngenunchea pe Simona... care pur și simplu a refuzat să se predea!...
După ce a câștigat ghemul uriaș, am fost sigur că va ajunge la 4-4. A ajuns chiar la 5-4, iar la acel scor de fibrilație, învingătoarea campioanei mondiale Cehia din Fed Cup a produs o lovitură din altă lume: întinsă la maximum pe rever, ca să agațe o dreaptă tare, plată și plasată a Svitolinei, Simo nu mai avea la dispoziție nimic din corp, iar din brațe doar încheieturile mâinilor, pentru a lovi mingea... Și totuși, într-un fel pe care nici acum nu sunt în stare să-l explic, a trecut-o cu un passing-shot fără drept de apel pe Svitolina care avansa sigură pe ea spre fileu... Numai la Rafa Nadal am mai văzut o astfel de execuție rapidă, lungă și precisă, numai din poignet-uri.
Mi s-a pus întrebarea de ce n-o fi apelat Simona la Thierry van Cleemput. Răspuns: știe ea de ce. Belgianul este de prea puțină vreme în echipă, nici 3 săptămâni, nu a avut când să se creeze o chimie între cei doi, care să-i dea încredere Simonei într-o intervenție la bancă.
Și Simo e acum atât de suprapusă sieși, încât nu mai încape nimeni altcineva...
Două bucurii mari am avut astăzi: jocul de legendă al Simonei și faptul că împlinitorii dorințelor susurate de S. Ghiță de pe șezlongul de lângă piscină din Belgrad n-au îndrăznit s-o aresteze pe Laura Codruța Kovesi ca s-o împiedice să joace la Bruxelles!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
