Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Serena i-a dat cu stadionul în cap copilei Naomi

Serena Williams furioasă

Foto: Guliver Getty Images

Ca s-o învingă 6-2, 6-4 pe marea Serena, copila Naomi Osaka (20 de ani) a jucat un tenis amețitor în prima ei finală de Grand Slam. Nu știu când am văzut-o ultima dată pe Serena Williams depășită atât de evident și sistematic în forță a loviturilor, viteză de deplasare și unghiuri. Nu-mi amintesc când o adversară i-a fost atât de clar superioară în utilizarea armei ei principale: serviciul.

Dar Naomi a rezistat și la ceva chiar mai dur decât „croșeele” Serenei. Frustrată și nervoasă pentru că nu avea ce să-i facă japonezei, americanca i-a aruncat stadionul în cap. Răcnetele ei înlăcrimate la adresa arbitrului Carlos Ramos, pe care l-a calificat drept „mincinos” și „hoț”, susținute de huiduielile publicului, au creat o presiune psihologică uriașă asupra cu nimic vinovatei Naomi Osaka.

Ce s-a întâmplat? 

Antrenorul Serenei, arogantul Patrick Mouratoglou, i-a făcut din tribună, chiar de două ori, cu ambele palme, semnul pe care îl știu toți oamenii de tenis: „Avansează în teren, du-te peste ea!”.

O indicație tactică limpede-lacrimă, înregistrată în prim-plan de camerele de luat vederi și sesizată de arbitrul Ramos.

Așa ceva se numește „coaching” și este interzis în orice meci, pe orice teren din lume. Dacă vă amintiți, în finala Australian Open, Darren Cahill a încălcat aceeași regulă, sfătuind-o prin gesturi din tribună pe Simona Halep. Și a fost penalizată Simona.

Acesta este regulamentul. Că nu e bun, că ar putea fi schimbat, cum se lamenta diversionist după meci Mouratoglou, e cu totul altă discuție.

Nu contează dacă jucătoarea a văzut sau nu gestul. Contează ce a făcut antrenorul. Și pentru greșeala lui, e penalizată jucătoarea, cu avertisment. Exact asta a făcut, sever, dar cât se poate de corect, arbitrul Ramos.

Serena s-a dus la el și, pe un ton ridicat, i-a spus că ea nu a văzut nimic și că nu-i corect să fie penalizată. Ceea ce arată un lucru uimitor: o jucătoare de vârsta și cu experiența Serenei Williams nu cunoaște toate regulile tenisului – sau nu vrea să țină seama de ele.

Meciul a continuat cu o Naomi Osaka recuperând de la 1-3 în setul 2. Orbită de furie, Serena a făcut zob racheta de pământ dintr-o singură lovitură, că ei nu-i trebuie mai multe, ca Simonei.

Asta se numește „racquet abuse” și se pedepsește tot cu avertisment, pe care Carlos Ramos i l-a dat imediat. Dar regulamentul mai spune: la două avertismente, jucătorul este penalizat cu pierderea unui punct. Prin urmare, Osaka a început să servească de la 15-0.

Serena a explodat. I-a urlat arbitrului că îi datorează scuze, că ea nu a trișat în viața ei – ceea ce o cred. După care au urmat insultele. Ramos a aplicat din nou, dur, Codul: pentru „verbal abuse” la adresa arbitrului, jucătoarea este penalizată cu pierderea unui ghem. 5-3 pentru Osaka.

Cu greu, Serena a putut fi convinsă de oficialii chemați pe teren să reia meciul, încheiat în stil de mare campioană de o Naomi care a reușit, de necrezut, să nu-și piardă concentrarea în infernul de pe Arena Arthur Ashe.

Naomi Osaka, plângând la finalul partidei (Foto: Guliver Getty Images)

Serena și-a mai reparat imaginea îmbrățișând-o pe timida și respectuoasa Osaka și spunând ce a văzut o lume întreagă: că japoneza a fost mai bună.

Totuși, această finală US Open lasă o amintire destul de amară: cea mai mare jucătoare de tenis a tuturor timpurilor a demonstrat că știe cel mai bine să câștige, dar mai are mult de învățat la dificilul capitol a ști să pierzi...

Serena Williams nu și-a putut stăpâni emoțiile (Foto: Guliver Getty Images)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult