Foto: Guliver Getty Images
Ca s-o învingă 6-2, 6-4 pe marea Serena, copila Naomi Osaka (20 de ani) a jucat un tenis amețitor în prima ei finală de Grand Slam. Nu știu când am văzut-o ultima dată pe Serena Williams depășită atât de evident și sistematic în forță a loviturilor, viteză de deplasare și unghiuri. Nu-mi amintesc când o adversară i-a fost atât de clar superioară în utilizarea armei ei principale: serviciul.
Dar Naomi a rezistat și la ceva chiar mai dur decât „croșeele” Serenei. Frustrată și nervoasă pentru că nu avea ce să-i facă japonezei, americanca i-a aruncat stadionul în cap. Răcnetele ei înlăcrimate la adresa arbitrului Carlos Ramos, pe care l-a calificat drept „mincinos” și „hoț”, susținute de huiduielile publicului, au creat o presiune psihologică uriașă asupra cu nimic vinovatei Naomi Osaka.
Ce s-a întâmplat?
Antrenorul Serenei, arogantul Patrick Mouratoglou, i-a făcut din tribună, chiar de două ori, cu ambele palme, semnul pe care îl știu toți oamenii de tenis: „Avansează în teren, du-te peste ea!”.
O indicație tactică limpede-lacrimă, înregistrată în prim-plan de camerele de luat vederi și sesizată de arbitrul Ramos.
Așa ceva se numește „coaching” și este interzis în orice meci, pe orice teren din lume. Dacă vă amintiți, în finala Australian Open, Darren Cahill a încălcat aceeași regulă, sfătuind-o prin gesturi din tribună pe Simona Halep. Și a fost penalizată Simona.
Acesta este regulamentul. Că nu e bun, că ar putea fi schimbat, cum se lamenta diversionist după meci Mouratoglou, e cu totul altă discuție.
Nu contează dacă jucătoarea a văzut sau nu gestul. Contează ce a făcut antrenorul. Și pentru greșeala lui, e penalizată jucătoarea, cu avertisment. Exact asta a făcut, sever, dar cât se poate de corect, arbitrul Ramos.
Serena s-a dus la el și, pe un ton ridicat, i-a spus că ea nu a văzut nimic și că nu-i corect să fie penalizată. Ceea ce arată un lucru uimitor: o jucătoare de vârsta și cu experiența Serenei Williams nu cunoaște toate regulile tenisului – sau nu vrea să țină seama de ele.
Meciul a continuat cu o Naomi Osaka recuperând de la 1-3 în setul 2. Orbită de furie, Serena a făcut zob racheta de pământ dintr-o singură lovitură, că ei nu-i trebuie mai multe, ca Simonei.
Asta se numește „racquet abuse” și se pedepsește tot cu avertisment, pe care Carlos Ramos i l-a dat imediat. Dar regulamentul mai spune: la două avertismente, jucătorul este penalizat cu pierderea unui punct. Prin urmare, Osaka a început să servească de la 15-0.
Serena a explodat. I-a urlat arbitrului că îi datorează scuze, că ea nu a trișat în viața ei – ceea ce o cred. După care au urmat insultele. Ramos a aplicat din nou, dur, Codul: pentru „verbal abuse” la adresa arbitrului, jucătoarea este penalizată cu pierderea unui ghem. 5-3 pentru Osaka.
Cu greu, Serena a putut fi convinsă de oficialii chemați pe teren să reia meciul, încheiat în stil de mare campioană de o Naomi care a reușit, de necrezut, să nu-și piardă concentrarea în infernul de pe Arena Arthur Ashe.
Serena și-a mai reparat imaginea îmbrățișând-o pe timida și respectuoasa Osaka și spunând ce a văzut o lume întreagă: că japoneza a fost mai bună.
Totuși, această finală US Open lasă o amintire destul de amară: cea mai mare jucătoare de tenis a tuturor timpurilor a demonstrat că știe cel mai bine să câștige, dar mai are mult de învățat la dificilul capitol a ști să pierzi...
