Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Băi, amărăștenilor...

CTP

Miercuri dimineață, CCR a decis că majorările salariale din sistemul bugetar pregătite să fie acordate demnitarilor, președinților de Consilii Județene, primarilor, parlamentarilor sunt neconstituționale.

După prânz, senatorilor României li s-a rupt ranga, potrivit rangului domniilor lor, de hotărârea Curții Constituționale. Și au votat exact aceste măriri. Ce ar mai rămâne să li se rupă de cetățenii acestei țări, e greu de spus.

O singură întrebare e de pus: cum pot să fie acești umanoizi aleși democratic, de popor, în funcțiile lor, atât de cinici și batjocoritori față de cei care i-au ales?

Îți recomandăm

Că nu există om politic care să fie om, asta am aflat de multă vreme. Că parlamentarii actualei coaliții de guvernare sunt niște ticăloși, e limpede. Dar de ce nu ticăloși fățarnici? De ce nu joacă măcar teatru, de ce nu încearcă să treacă drept grijulii față de om, în ideea de a fi realeși?

Pentru că, așa cum băgam de seamă acum câteva luni, PSDNLMR s-a pecerizat într-un timp record. Nomenclatura comunistă n-avea nevoie să-și facă imagine în fața oamenilor, pentru că scaunele lor nu treceau prin alegeri, depinzând doar de superșefii lor, în cap cu Ceaușescu. A fost nevoie de 30 și ceva de ani pentru ca structura de partid unic, tip PCR, practic fără opoziție, să se refacă.

Și atunci, își arată relaxați fețele adevărate. Băi, amărăștenilor, băi, săracilor, băi, nemâncaților, vă văitați că se duce la 25 de lei chilu de cartofi? Că dacă vă plătiți factura la gaz și electricitate muriți de foame sau de boală, că nici de medicamente nu mai aveți bani, și suntem în septembrie, nu în ianuarie? Așa vă trebuie, dacă n-ați murit de covid. Uitați-vă la noi cum ne dăm bani și fiți fericiți. Tot pe noi o să ne votați, că alții n-aveți. 

Îți recomandăm

O să mă întrebați, stimați cititori, și ce facem? Da, e groaznic, dar care e soluția?

Vă răspund: nu știu. Nu văd niciuna. Poate că sunt prea bătrân. Am în fața ochilor minții un orizont de plumb, ca în ultimii ani `80, când credeam că Ceaușeștii sunt veșnici.

Cum veșnici mi se par și cei care ne călăresc acum: dacă Putin va încălzi locuințele pe aici, prin Est, cu un snop de rachete nucleare, „ăștia” vor fi imuni la toate tipurile de radiații. Ca gândacii. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult