Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Băi, amărăștenilor...

CTP

Miercuri dimineață, CCR a decis că majorările salariale din sistemul bugetar pregătite să fie acordate demnitarilor, președinților de Consilii Județene, primarilor, parlamentarilor sunt neconstituționale.

După prânz, senatorilor României li s-a rupt ranga, potrivit rangului domniilor lor, de hotărârea Curții Constituționale. Și au votat exact aceste măriri. Ce ar mai rămâne să li se rupă de cetățenii acestei țări, e greu de spus.

O singură întrebare e de pus: cum pot să fie acești umanoizi aleși democratic, de popor, în funcțiile lor, atât de cinici și batjocoritori față de cei care i-au ales?

Îți recomandăm

Că nu există om politic care să fie om, asta am aflat de multă vreme. Că parlamentarii actualei coaliții de guvernare sunt niște ticăloși, e limpede. Dar de ce nu ticăloși fățarnici? De ce nu joacă măcar teatru, de ce nu încearcă să treacă drept grijulii față de om, în ideea de a fi realeși?

Pentru că, așa cum băgam de seamă acum câteva luni, PSDNLMR s-a pecerizat într-un timp record. Nomenclatura comunistă n-avea nevoie să-și facă imagine în fața oamenilor, pentru că scaunele lor nu treceau prin alegeri, depinzând doar de superșefii lor, în cap cu Ceaușescu. A fost nevoie de 30 și ceva de ani pentru ca structura de partid unic, tip PCR, practic fără opoziție, să se refacă.

Și atunci, își arată relaxați fețele adevărate. Băi, amărăștenilor, băi, săracilor, băi, nemâncaților, vă văitați că se duce la 25 de lei chilu de cartofi? Că dacă vă plătiți factura la gaz și electricitate muriți de foame sau de boală, că nici de medicamente nu mai aveți bani, și suntem în septembrie, nu în ianuarie? Așa vă trebuie, dacă n-ați murit de covid. Uitați-vă la noi cum ne dăm bani și fiți fericiți. Tot pe noi o să ne votați, că alții n-aveți. 

Îți recomandăm

O să mă întrebați, stimați cititori, și ce facem? Da, e groaznic, dar care e soluția?

Vă răspund: nu știu. Nu văd niciuna. Poate că sunt prea bătrân. Am în fața ochilor minții un orizont de plumb, ca în ultimii ani `80, când credeam că Ceaușeștii sunt veșnici.

Cum veșnici mi se par și cei care ne călăresc acum: dacă Putin va încălzi locuințele pe aici, prin Est, cu un snop de rachete nucleare, „ăștia” vor fi imuni la toate tipurile de radiații. Ca gândacii. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

concursul Enescu

Mai întâi au fost ucenicii. Orchestra Română de Tineret, naționala de juniori a artei interpretative orchestrale românești, a prezentat în prima parte a concertului final pe trei dintre cei șase participanți activi la cursul de dirijat din 24-28 august de la București, care s-au alăturat maestrului lor la pupitrul de dirijat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult