Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dor de Ceaușescu

   Îl întâlnesc uneori, în nopțile fără somn, printre copacii prăfuiți și scheletele blocurilor etajate pe cerul scânteietor. Poartă același palton, descheiat la toți nasturii, plin de pete pământii, același fular cenușiu; căciula și-a pierdut-o pe undeva.

Nu mă bagă în seamă, nici nu pare să mă vadă. Molfăie o bucată de pâine neagră. Mestecă greu, firimiturile se opresc în țepii bărbii. Privește cu ochi albi spre granița nedeslușită dintre sus și înainte.

Apoi, cete de băieți și fete năvălesc din întuneric, dansând un rock numai de ei auzit, tăcuți și neînchipuit de veseli. Băieții poartă florile înfipte în găurile din piept, fetele, în găurile din tâmple. Spărturile din pieptul bătrânului sunt astupate cu cârpe și bucăți de ziar. Îl sâcâie, nu-l lasă în pace. Se rotesc înlănțuiți în jurul lui, îl salută militărește, se așază pe jos și se ridică toți odată, aplaudând. O fată îi pune în față un băiat în geacă gri, sclipitoare, își lipește ochiul de craterul dintre omoplații băiatului și face semne cu mâna: mai la stânga, mai la dreapta. Râd toți. Bătrânul fuge greoi, împiedicat.

Câteodată îi găsesc adunați în jurul focului. Bătrânul își încălzește mâinile în flăcări, ei murmură un cântec. Atunci mă întorc spre el și îl rog.

Întoarce-te, îi spun, întoarce-te și scapă-mă din zgomotul și furia asta orbitoare. Pune-ți iarăși tălpoaiele de piatră peste țară; îngheață apele, închide guri, leagă ochi și leagă-mă și pe mine, strâns, să nu mă mai pot risipi în patru zări. Mătură gunoiul nou și presară la loc gunoiul vechi, cu izurile-i râncede și cunoscute. Pune stăvilarele de lemn viiturii de vorbe, trimite-mă în temnița creierului, de unde cu atâta nesăbuință am fugit. Îmi lipsesc, bătrâne, ochii tăi seci, de mârlan dibaci și crud, hârâitul sinistru al vocii, mutra scroafei sălbatice cu care conviețuiai, haita de tovarăși ticăloși până la tandrețe. Izvoarele de ură care mi-au spulberat oboseala de a trăi. Dă-mi înapoi cărțile, singurătatea, risipa anilor. Aruncă-mă în margine, ca să mă pot ghemui din nou în centrul ființei mele. Pe mine, mie, redă-mă.

Nu răspunde niciodată. Privește volutele roșii, galvanizat de ură și dispreț, murmură ceva de neînțeles și dă din mână. Într-un târziu, focul moare și ei pleacă, se pierd în beznă, un moșneag cu părul vâlvoi și pulpanele paltonului fluturând, înconjurat de tineri cu fețe livide.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un poem cinematografic, marca CTP. Inconfundabil! chiar dacă are trimiteri către"Blow up"-ul lui Antonioni. Tensionat. Ca o revoluție furată.
    • Like 0
  • No shit!
    • Like 0
  • Sunt unii oameni , care ii hranesc pe altii . Bine. CTP face parte din "unii". Eu, din " altii ". Eu, din multi "altii" , el , din foarte, foarte putini, "unii".
    • Like 2
  • Eseul unei fantome care ne bintuie...unei stari de fapt..
    • Like 0
  • Mulțumesc,dle CTP.Ati spus ce simt și eu.Uneori.
    • Like 0
  • Intodeauna l-am apreciat pe C.T. Popescu ca fiind unul dintre intelectualii valorosi ai tarii. Nu neg ca am si anumite retineri fata de unele interventii ale sale pe teme de analiza politica in care mi s-a parut ca abuzeaza de militantism. Se cunosc multe cazuri în care „angajarea politica” a unor intelectuali nu a fost tocmai înţeleaptă. Consider insa ca statutul firesc al intelectualului este acela de spectator angajat si acesta este si cazul domnului CTP. Ceea ce as vrea sa evidentiez prin aceasta interventie nu este o analiza a continutului interventiilor sale , ci stilul litrear cu care abordeaza tematicile tratate. Chiar daca uneori acuza sau apara pe un ton caustic CTP o face intr-un stil atat de elevat incat te intrebi daca nu este in primul rand scriitor si apoi journalist. Stiu, o sa spuneti ca si jurnalistul este scriitor, dar stilul literar este mai putin evident la journalist. In materialul de astazi ,, Dor de Ceausescu” , stilul de redactare este , dupa parerea mea, la nivelul marilor scriitori.
    Va felicit Domnule Popescu si va sugerez sa va dedicati timpul acestui apus de viata pentru crearea unor opera literare.
    • Like 2
  • Va multumesc. Aveam aproape 18 ani la revolutie. Fiecare cuvant parca te cutremura. Sunt vietile noastre risipite atunci.
    • Like 0
  • Lucian check icon
    Se pare ca pe multi umbra "lui" va urmareste si nu va da pace. Visele nu se adeveresc niciodata. Treziti-va la realitate.
    • Like 0
  • Bun eseu ,dar de ce "Dor de Ceausescu"?
    • Like 1
    • @ Vasile Ciucur
      mike mike check icon
      Cred ca este un fel de a spune. Este mai degraba "dorul" de acele vremuri in care puteam sa filozofam mai mult si sa coboram in adancul fiintei noastre pentru a crea cele mai frumoase ganduri. Astazi nu mai avem timp pentru asa ceva. Apoi, mai exista si frustrarea resimtita atunci cand vedem ca dupa 29 de ani de "democratie" am ajuns de unde am plecat, iar sperantele noastre s-au naruit. Avem parca un deja vu. Gunoaiele din politica noastra de astazi nici macar nu conteaza in lume.
      • Like 2
  • Domnule autor *ESCU, multumesc pentru articol.
    Mi-ar placea atat de mult sa raspund cu un comentariu audiu, precum articolul Dvs.
    Chiar daca nu-s la fel de comunist ca Dvs :)

    Sanatate si sarbatori fericite!
    • Like 1


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult
text și voce: Cristian Tudor Popescu
sound-bars icon