Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Banii noștri în 2016

Dacă un decident încalcă o lege penală, suferă el, pentru că merge la pușcărie. Dacă însă încalcă o legitate economică, el nu pățește nimic, dar suferă o țară întreagă. Iar dacă legile penale pot fi abrogate de instanțe ale oamenilor, legitățile economice sunt implacabile. Ne plac sau nu ne plac, acestea ne condiționează viața și calitatea vieții. Una dintre aceste huiduite legități, de care depinde bunăstarea noastră, este cea care leagă salariile de productivitate.

„… când o să am vârsta dumneavoastră, o să-mi amintesc de Adrian Vasilescu, vorbind despre salariul acordat în funcție de productivitatea muncii”, îmi reproșează domnul Constantin pe „republica.ro”. Eu sper totuși să nu-și mai amintească de mine. Fiindcă nu cred că țara asta este blestemată să se vorbească și peste 35 ani, tot în van, despre raportul muncă - bani iar veniturile gospodăriilor să fie tot modeste și salariile să se împiedice de productivitate. Deși legătura dintre ele este legitate naturală, obligatorie deci. Astăzi, cea mai mare parte dintre noi fie o ignoră, fie o urăște. 

Banii disponibili pentru plata muncii sunt foarte puţini. Necazul e că preţul modest al muncii se transformă într-un bumerang ce tinde acum să-i lovească pe cei ce-l învârt pe deasupra economiei. Pe de o parte, descurajarea muncii prin salarii mici; pe de altă parte, salariile mici descurajează consumul, periclitând producţia. Și un factor agravant: emigrația forței de muncă spre locuri unde este mai bine plătită. Iată și motivul pentru care analizele făcute la Banca Națională au dus la concluzia că, în 2015, creșterile salariale cu câte 15-25 de procente au fost inevitabile. Dacă însă sporurile salariale ce au încărcat bugetul anului 2016 s-au dovedit a fi inevitabile și tot inevitabil, vor împinge salariile în sus și în companiile private, ele s-ar putea întoarce împotriva societății în ansamblul ei, dacă nu vor fi însoțite de mai multă competenţă în organizare şi de o mai strânsă condiționare între bani - bunuri - servicii pe piaţă.

Pe ce mă bazez făcând această afirmație? Vă propun să priviți trei tablouri cu dinamici din anii 2005-2008, când în România a fost înregistrat un exces de bani, fără să fi fost și un exces de muncă. În acei ani, premergători crizei, cererea de mărfuri creștea continuu, acoperită de banii trimişi de românii plecaţi în lume, de împrumuturile de la bănci şi de câştigurile din economia necontabilizată. Salariile (tabloul 1) au crescut şi ele. Mai mult, oferta internă nu a ținut pasul cu cererea tot mai mare de consum și, prin urmare, importul excesiv (tabloul 2) a făcut să explodeze contul extern. S-a ajuns astfel la deficite uriașe în 2007 și 2008. Iar piaţa, pentru că i-au fost încălcate regulile, s-a răzbunat. Vedem cum, în tabloul 3, după creșteri dezlănțuite au urmat căderi dramatice.

Tabloul 1: mișcarea salariilor

tabloul 1 miscarea salariilor

Tabloul 2: evoluția componentelor contului extern (fluxuri nete) în anii 2000-2013

tab2

Tabloul 3: șocuri care au zdruncinat PIB-ul la cumpăna anilor 2008-2009

cropp

Dacă lecția acelor ani a fost bine învățată, avem șansa acum să nu ne mai fie administrată și în 2016-2017. Mai priviți încă o dată tabloul 1. După creșteri mari de salarii în 2006, 2007 și 2008 au urmat scăderi dureroase, sub nivelul zero. Acum, sporurile salariale sunt inevitabile. Există și unele acoperiri pentru acestea. Statistica a dat vineri comunicatul privind PIB-ul în 2015 și, iată că, după recesiune, avem creștere economică neîntreruptă. Deficitul bugetar a fost regularizat și să sperăm că nu va deraia în 2016. Contul extern s-a echilibrat. Datoria publică se menţine sub cota de avarie. Inflaţia s-a transformat în dezinflaţie, iar stabilitatea financiară e deja consolidată. Suntem, deci, pe un drum bun. Dar cu un mare pericol în față. În 2015, salariile au urcat în timp ce productivitatea a scăzut. În consecință, piața muncii rămâne rigidă și neofertantă. În plus, ne învârtim într-un cerc vicios: muncă-productivitate-salarii. Deși acest cerc ar trebui să fie virtuos. Și asta, pentru că societatea noastră, în mare parte, a rămas ostilă raportului salarii-productivitate iar reformele structurale sunt întârziate. 

Timp de 26 de ani, tema productivității muncii (și – nota bene – cea a productivității capitalului) a produs angoase, a dus la disperare politicienii şi a enervat opinia publică. Or, viaţa ne-a arătat, în toţi aceşti ani, că investiţiile, finanţările, creşterile economice sănătoase şi, deci, bunăstarea sunt legate de productivitate. Corpul economic comportându-se tot aşa cum se comportă corpul uman: nicio fiinţă nu va fi aptă să intre în vreo competiţie înainte de a-şi rezolva problemele privind imunitatea – protectorul suprem al sănătății.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • buna ziua,,ma intrebam, nu mult timp s a scurs de atunci,,de ce nu raspund penal beizadelele de politicieni cind incalca legitatile economice,,,oare nu este incadrabila la subminarea economiei? tovarasul Nicolae a raspuns cu varf si indesat, ei de ce n ar raspunde nu cu viata dar cu libertatea ,,si pusi la munca acolo in puscarii, cind nivelul de trai scade la jumatate in citeva luni, cind tara are cu o treime mai putini locuitori nu e un genocid?,,,multumesc
    • Like 0
  • Legătura dintre productivitate şi salariu este obligatorie, nu contest. Suspiciunea mea era/este cu privire la onestitatea angajatorului, a celui care cântăreşte, adună, scade şi împarte. Sunt prea multe voci avizate care arată cu degetul spre angajator şi apoi bate obrazul... Stalin spunea că nu contează cine votează, ci acela care numără voturile. Am impresia că aşa stau lucrurile şi cu privire la stabilirea salariului în funcţie de productivitate: nu contează cât şi cum munceşti, ci doar ce vrea angajatorul. Dacă o multinatională are profit ca în Vest, preţuri pe piaţa românească tot ca în Vest, iar salariile după regiune... n-am cum să gândesc altfel, scuzaţi-mi scepticismul. OMV, de exemplu.
    • Like 0
  • Exista doar doua cai de crestere a productivitatii pe termen lung: cresterea nivelului de profesionalism a angajatilor (ceea ce se traduce prin educatie) si tehnologizare. Sa va spun cat pot de scurt o poveste de anul trecut, am mai postat-o pe un site: in Sibiu, intr-un parculet aflat intre teatru si Hotel Continental s-a pavat o alee, care n-are mai mult de 30 de metri. Erau 6 oameni in echipa. A durat o sapt sa termine lucrarea. Fara exagerare, o sapt. In acelasi timp nevasta-mea a primit o poza de la fratele ei, plecat in Irlanda, care….pava o alee. Cu asta se ocupa el acolo. El si inca un prieten. Doi, nu 6. Din poza pot sa spun ca avea peste 30 de metri, dar de dragul calculului care urmeaza sa zicem ca avea tot 30.
    Acum vine parte cu calculul. Cumnata-miu castiga in jur de 2000 euro pe luna. Aia 6 cam cat sa castige? 250? Imensa diferenta, nu? Hai sa vedem. Daca aia in Irlanda fac lucrarea in 2 zile, inseamna ca, in 20 de zile lucratoare fac 10 astfel de lucrari. In timpul asta echipa din Romania face 4 lucrari. Daca pt 10 de lucrari sunt platiti in total cu 4000 euro (2000+2000) inseamna ca firma plateste pe fiecare lucrare executata salarii de 400 euro. In Romania firma poate face cu echipa aia 4 lucrari, si le plateste 1500 euro la toti. Deci plateste salarii de…375 euro pe lucrare contractata.
    Despre asta e productivitatea. Dar mai era un amanunt: aia din Irlanda aveau tot felul de chestii motorizate pe langa ei. De escavat, de batatorit pamantul, tot felul de scule. Adica tehnologie. Eeee...aici e problema. La noi firmele nu au bani sa investeasca in tehnologie, asa ca trebuie sa angajeze mai multi oameni, si automat sa-i plateasca mai putin.
    Se fac zeci de programe pt ajutor acordat unor firme, statul da jumate, cetateanul trebuie sa puna jumate. Dar nu exista nici o conditie in privinta tehnoligiilor utilizate de firma. Oare n-ar fi mai bine sa incurajam prin astfel de programe doar pe cei care se si tehnlogizeaza, sa fim siguri ca avem firme cu productivitate ca in Vest? Si daca impartim bugetul la mai putini, si daca vom crea mai putine locuri de munca, vom avea macar locuri de munca mai bine platite.
    Nu stiu daca se poate, dar oare BNR nu ar putea incuraja in vreun fel bancile care acorda credite special pt tehnologizare catre IMM-uri? Dar ma refer la credite strict pt tehnologizare, nu pt materii prime, nu pt vreo masina luata pe firma.
    Pana nu trecem pe o astfel de abordare, mai pragmatica, nu o sa schimbam nici mentalitati nici realitati.
    Despre cresterea productivitatii prin educatie nu mai dezvolt, ca lungesc prea mult postarea.
    • Like 1
  • Raul check icon
    Dincolo de toate graficele si statisticile vehiculate prin presa si la tv, ramane vesnica realitate: un nivel de trai scazut la nivel general + o salarizare slaba, si in acest carusel Romania ramane la coada Europei. Nu reusim nicidecum sa avansam macar in ritm de melc spre o bunastare a populatiei, la noi drobul de sare reprezinta amenintarea permanenta si serveste drept scuza pentru politrucii si birocratii care nu fac absolut nimic in tara asta. Cat timp vechile generatii conduc Romania, nu avem sanse reale sa progresam.
    • Like 0
  • Productivitatea scăzută nu e o vină a salariaților sau companiilor ci o consecință a lipsei investițiilor. Există o singură ieșire din sărăcie, reinvestirea unor resurse, economisite sau împrumutate, în active productive.
    Să te concentrezi pe "productivitate" ca o formulă magică și să faci apologia sărăciei și ca nu cumva "salariile să o ia înaintea productivității" înseamnă să gândești rudimentar, centralist, să nu pricepi că esența dezvoltării economice. Nu salariile mici sau mari aduc creșteri de productivitate, ci investițiile. "Reformele structurale" nu sunt un scop în sine, ci tocmai metode de a îmbunătății eficiența acestui proces de acumulare-investire, sau cel mai bine, de a deschide calea agenților privați să o facă.
    • Like 1
  • check icon
    5 ore de la publicare și nici un comentariu? Nu prea aderă lumea la ideile din articol. Să nu-mi spuneți că eu sunt singurul care nu este salariat pe undeva și trebuie să muncească efectiv pentru fiecare leu, din care trebuie să dea obligat 40-50 de bani statului. Stat care, la rândul său, să se poată bate cu cărămida în piept că are fonduri pentru măriri de salariu.
    • Like 1


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult